Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Gala Tânărului Actor HOP 2018

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

De vorbă cu... (V) - Andreea Tănase - Gala HOP, 2018


, un interviu cu

august 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Andreea Tănase, 28 de ani, din Galaţi

Studii: Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, secţia Actorie, promoţie 2014, clasa prof. univ. dr. habil. Miklós Bács.
Participă la Gala HOP 2018, la secţiunea Individual, cu Cine sunt Eu?, dramatizare după romanul Unul, nici unul şi o sută de mii de Luigi Pirandello


Andreea Tănase (foto: Cătălin Cristian Apollo)

Răzvan Penescu: Cine eşti tu?
Andreea Tanase: Nu ştiu cine sunt. Nu cred că "cine eşti tu"-ul are răspuns. E un sentiment. E prezenţă. E starea aia când simţi că eşti şi nu eşti în acelaşi timp. Nu ştiu câtă prezenţă manifest în viaţa mea. Lucrez la asta. Am foarte multe identităţi. Încerc să o descopăr pe aia autentică.

R.P.: Cum te-ai apucat de teatru?
A.T.: M-am apucat mai întâi de o facultate, ca în anul al treilea să dau la altă facultate. Acolo s-a întâmplat să am parte de nişte întâlniri frumoase care să mă facă să iau trenul Bucureşti Nord-Cluj Napoca. Şi practic, aşa m-am apucat de teatru: cu gândul că risc totul dar în acelaşi timp cu bucuria că este posibil să fie cea mai frumoasă experienţă a vieţii mele de până acum.

R.P.: În aceste vremuri dificile pentru artă şi artişti, de ce te-ai apucat de teatru?
A.T.: Cred că dintotdeauna au existat "vremuri dificile" iar asta este starea "de fapt" care pune artistul în mişcare: îl face să vadă, să se revolte, să caute, să strige, să manifeste. Arta s-a născut în momente de cotitură, cred. Eu m-am apucat de teatru pentru că îmi doream de multă vreme acest lucru dar nu îndrăzneam să mă văd pe mine ca actriţă. Aşa că am fugit mulţi ani de gândul acesta, până într-o zi când am obosit. Atunci am decis să mă arunc în asta şi să văd ce mi se întâmplă.

R.P.: Dacă ar fi să alegi din nou, ai mai alege teatrul? Ce ţi-ai spune ţie dacă ai putea să te întorci în timp cu 5 ani?
A.T.: Deşi am foarte multe momente în care îmi vine să renunţ, cred că da, aş alege tot teatrul. Când mă gândesc să mă las, îmi aduc aminte întotdeauna ce frumos spunea Gellu Naum despre faptul de a scrie, că era "infirmitatea" lui.
Dacă m-aş întoarce în timp cu 5 ani, mi-aş spune: "Fată, vezi că viaţa e mişto!"

R.P.: Ce te-a învăţat şi ce nu te-a învăţat şcoala de teatru? De unde învaţă un actor dincolo de şcoală?
A.T.: Am avut şansa de-a face parte dintr-o clasa de oameni extraordinari, pe care îi iubesc şi de care mi se face foarte des dor, şansa de a avea nişte profesori cărora o să le fiu recunoscătoare toată viaţa pentru că ne-au învăţat ce înseamnă rigoarea, disciplina, faptul de a fi împreună, omenia, iubirea, dăruirea şi profesionalismul. Lucrul esenţial pe care l-am învăţat, dar pe care nu (prea) l-am mai regăsit după facultate, a fost faptul ăsta de a fi împreună, de a arde împreună pentru ceva, sentimentul de echipă, de familie, de protecţie.
Simt că şcoala nu m-a pregătit suficient pentru lumea de afară, pentru cum se întâmplă lucrurile în meseria asta.
Eu am învăţat cel mai mult din întâlnirea cu publicul.

R.P.: Ce ai şi ce nu ai din ceea ce crezi că ar trebui să aibă un actor? Care sunt punctele tale tari şi punctele slabe?
A.T.: Am foarte multe îndoieli, neîncredere, revoltă, frustrare, la fel cum am multă bucurie, dăruire, iubire, profesionalism. Practic, nu cred că este ceva ce nu am din ceea ce cred eu că ar trebui să aibă un actor. Cu cât eşti mai uman şi mai disponibil sufleteşte, cu atât eşti mai aproape cred, de ce ar fi - dacă aşa ceva există - un ideal de actor. Nu cred în puncte tari sau puncte slabe. Punctele slabe pot fi, de fapt, foarte tari, daca înveţi să ţi le accepţi ca atare.

R.P.: Să facem un exerciţiu de generozitate. "Vinde" unui director de teatru în două rânduri un coleg de facultate pe care îl admiri.
A.T.: Pentru că nu pot să fac o discriminare de gen, nu-i aşa, o să îl numesc pe Cătălin Asanache pentru căutare, curajul de a fi cât mai onest cu sine însuşi, pentru generozitatea faţă de partener şi de scenă şi pe Lavinia Pele pentru că i-am admirat toate rolurile pe care le-a făcut în facultate, pentru că are un instinct foarte bun, pentru umor şi sensibilitate.

R.P.: Povesteşte despre un actor / actriţă pe care îl / o admiri.
A.T.: Pe Dumitru Acriş, regizor şi actor la Moscova, îl admir pentru că este nebun. Trăieşte ca şi cum nu ar avea nimic de pierdut nici ca artist nici ca om. Aşa îl percep.

R.P.: Eşti spectator de teatru? Cum e în public când ai experienţa scenei? Ce îţi place să vezi pe scenă?
A.T.: Da, merg cât de des pot. Când sunt în public, mă surprind trăind, am tot felul de grimase, e amuzant.
Pe scenă îmi place să văd ce se întâmpla când se întâmplă pe bune.

R.P.: Ai nevoie de critică? Ai nevoie de aplauze? Crezi în ele?
A.T.: Da, am nevoie de critică. Cred că este foarte importantă mai ales acum, în contextul în care apar din ce în ce mai multe direcţii şi totul tinde să se dărâme, să fie pus sub semnul întrebării, în contextul în care totul este sau poate să devină "artă". Critica este un instrument necesar pentru oricine. Da, am nevoie şi de aplauze, atâta timp cât ceea ce fac, munca mea şi a echipei merită apreciate.

R.P.: Ce nume îţi vine în minte când spui "Regizorul"? De ce?
A.T.: Alexander Hausvater. Am avut norocul să lucrez cu dumnealui în spectacolul Balcanicele, la Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte. A fost singurul regizor care mi-a cerut să "zbor" şi vrând-nevrând a trebuit să învăţ să o fac. Tot el m-a făcut să-mi depăşesc anumite limite şi blocaje. De asemenea, a fost singurul care a reuşit să ne unească şi să facă din noi o echipă. Este un regizor foarte incomod pentru actor pentru că are darul de a te pune faţă în faţă cu tine însuşi.

R.P.: Ce citeşti, ce vezi, ce asculţi, ce visezi? Ce mai faci cu plăcere în afară de teatru?
A.T.: În ultima vreme am citit cărţi de psihanaliză. Acum sunt într-o perioadă în care încerc să revăd cu experienţa pe care am dobândit-o, filmele anumitor regizori, cum ar fi Tarkovski. Ascult muzică dar doar atunci când sunt foarte neliniştită. În rest, nu simt nevoia unui fundal sonor. De visat, visez mult. Am tot felul de vise thriller, horror, sci-fi. Am un subconştient foarte activ.
În afara teatrului, îmi place să călătoresc. Încerc să o fac cât de des pot. Îmi place să fiu înconjurată de oameni. Îmi place să râd - râd foarte mult. Îmi place şi să mă aud râzând - am un râs foarte colorat.

R.P.: De ce nu ai emigrat? Ce te-a ţinut în ţară?
A.T.: Nu ştiu. Nu exclud posibilitatea de a pleca şi de a lăsa totul într-o zi!

R.P.: Dacă ar fi să alegi doar o direcţie, te-ai vrea mai curând angajat într-un teatru naţional sau implicat în proiecte independente? Ai prefera teatrul sau filmele? Reclame sau show-uri de televiziune?
A.T.: Dacă ar fi să aleg astfel atunci aş alege ceva ce nu am mai experimentat până acum. Aş lucra în teatru independent şi aş face film.

R.P.: Ce îţi place în teatrul românesc?
A.T.: Că există oameni minunaţi, dedicaţi, talentaţi.

R.P.: Ce nu îţi place la teatrul românesc?
A.T.: Sunt foarte multe lucruri. Cel mai mult mă deranjează lipsa de profesionalism.

R.P.: Pirandello nu e deloc un autor simplu de înţeles. Cum te-ai întâlnit cu el?
A.T.: A fost o întâlnire destul de dificilă dar plăcută. Nu mi-am propus nimic. Am deschis opera lui şi m-am lăsat inspirată. Nu ai cum să nu te regăseşti în Pirandello. Aşa se întâmplă în cazul oricărui autor mare.

R.P.: Ce speri să se întâmple la HOP? Dar după HOP?
A.T.: Nu am aşteptări. Las să se întâmple ce are să se întâmple, iar eu o să mă bucur de asta şi de toate întâlnirile posibile, mai ales de cea cu colegii.
După HOP, voi privi soarele în faţă!




 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2018


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Răzvan Penescu
 Alte articole de Andreea Tănase


Alte articole

 Laureaţii Galei Tânărului Actor HOP, 2018, Comunicat de presă
 Programul Galei Tânărului Actor HOP, 2018, Comunicat de presă
 De vorbă cu... (XXIII) - Alexandru Banciu - Gala HOP, 2018, Răzvan Penescu, un interviu cu Alexandru Banciu
 De vorbă cu... (XXII) - Beatrice Rubică - Gala HOP, 2018, Răzvan Penescu, un interviu cu Beatrice Rubică
 De vorbă cu... (XXI) - Ada Dumitru - Gala HOP, 2018, Răzvan Penescu, un interviu cu Ada Dumitru
 Toate articolele despre Gala Tânărului Actor HOP 2018


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer