Studii: U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale" Bucureşti, Facultatea de Teatru, Arta Actorului, clasa prof. univ. dr. Adrian Titieni, promoţia 2013-2016
Participă la Gala HOP 2018, la secţiunea Individual, cu (sin)Uciderea lui Henric, după Henric al IV-lea de Luigi Pirandello.
Alexandru Banciu (foto: Andrei Gîndac)
Răzvan Penescu: Cine eşti tu?
Alexandru Banciu: Alexandru Banciu. Actor. Comediant.
R.P.: Cum te-ai apucat de teatru?
A.B.: În clasa a IX -a am văzut un spectacol al trupei de teatru a liceului Grigore Moisil din Bucureşti, mi-a plăcut şi am vrut să vad cum e să faci asta. De dragul diversităţii. Şi reacţia publicului a contat (a fost foarte bună) şi am fost curios cum e să faci ceva care să bucure atât de mulţi oameni.
R.P.: În aceste vremuri dificile pentru artă şi artişti, de ce te-ai apucat de teatru?
A.B.: Dificile din ce punct de vedere? O să abordez două. Din punct de vedere al oportunităţilor cred că a fost întotdeauna dificil. Puţini ajung să profeseze (pe termen lung cel puţin). Muncă, perseverenţă, răbdare, pielea groasă şi ficatul tare. Şi noroc. Şi uneori iese.
Din punct de vedere financiar, majoritatea artiştilor pe care îi cunosc nu pun mare preţ pe bani, preferă roluri (sau în funcţie de domeniul fiecăruia, proiecte bune). Nu zic că vrea cineva să fie sărac sau că îi place să nu aibă suficienţi bani, dar nu sunt un scop. Şi totuşi majoritatea artiştilor pe care îi cunosc mănâncă în oraş aproape zilnic, merg cu Uber şi au Airmax-uri. Cred că sunt vremuri decente.
R.P.: Dacă ar fi să alegi din nou, ai mai alege teatrul? Ce ţi-ai spune ţie dacă ai putea să te întorci în timp cu 5 ani?
A.B.: Da, aş alege tot teatrul şi mi-aş spune să fiu mai atent, mai deschis, mai curajos şi mai muncitor. Şi să mănânc mai puţin.
R.P.: Ce te-a învăţat şi ce nu te-a învăţat şcoala de teatru? De unde învaţă un actor dincolo de şcoală?
A.B.: Şcoala m-a învăţat tot ce am fost capabil să învăţ şi nu m-a învăţat tot ce nu a fost capabilă să mă înveţe (trebuie sa ţin minte fraza asta că pare deşteaptă - sper că nu a mai fost spusă de altcineva vreodată). Dincolo de şcoală, cred că un actor învaţă din spectacolele şi filmele pe care le vede, din tot ce citeşte (nu doar piese de teatru), din observarea oamenilor şi comportamentului lor în situaţii reale de viaţă şi, foarte important, din experienţa proprie - cred că un actor trebuie să facă de toate (să încerce lucruri noi, să deprindă abilităţi noi, să cunoască oameni noi etc.)
R.P.: Ce ai şi ce nu ai din ceea ce crezi că ar trebui să aibă un actor? Care sunt punctele tale tari şi punctele slabe?
A.B.: Am bucuria şi nu am experienţa.
R.P.: Să facem un exerciţiu de generozitate. "Vinde" unui director de teatru în două rânduri un coleg de facultate pe care îl admiri.
A.B.: "Există un singur om pe care l-aş angaja în afară de mine: acest coleg pe care îl admir. Iar dacă îl angajaţi pe el, pe viitor vă rog să ţineţi cont de cât am fost de generos."
R.P.: Şi acum unul de admiraţie. Povesteşte despre un actor / actriţă pe care îl / o admiri.
A.B.: Lista este mare şi nu mi s-ar părea corect să nominalizez o singură persoană.
R.P.: Eşti spectator de teatru? Cum e în public când ai experienţa scenei? Ce îţi place să vezi pe scenă?
A.B.: Da, sunt spectator de teatru şi perspectiva asta diferă în funcţie de zi. Uneori analizez şi critic în timp real tot ce văd şi nu "mă bucur" de spectacol, alteori "mă scufund" în poveste şi mă gândesc după la ce am văzut. Scufundarea se întâmplă de obicei la spectacolele care îmi plac.
R.P.: Ai nevoie de critică? Ai nevoie de aplauze? Crezi în ele?
A.B.: Am nevoie de critică doar de la oamenii pe care îi consider competenţi profesional. Am observat că de ceva timp publicul aplaudă puternic şi se ridică în picioare la orice. Iar când cred că spectacolul a fost bun şi eu mi-am făcut treaba bine, uneori mă bucur, dar având în vedere că au fost dăţi în care oamenii au aplaudat frenetic din picioare o reprezentaţie proastă sau eu ştiu că nu am fost bine am început să nu mai cred în aplauze.
R.P.: Ce nume îţi vine în minte când spui "Regizorul"? De ce?
A.B.: Regizorii. Unul este domnul Alexandru Darie, pentru că fac parte din proiectul Coriolanus şi am avut ocazia să lucrez cu dumnealui şi domnul Purcărete pentru că am văzut de curând Faust.
R.P.: Ce citeşti, ce vezi, ce asculţi, ce visezi? Ce mai faci cu plăcere în afară de teatru?
A.B.: Greu de spus pentru că preferinţele mi se schimbă în funcţie de mulţi factori şi nu vreau să fac liste mari pentru fiecare categorie, aşa că o sa zic ce am citit, văzut şi ascultat recent: Woody Allen, Monty Python, The Beatles. Visez să locuiesc o perioadă în New York şi în Los Angeles. În afară de teatru îmi face plăcere să fac Stand-up Comedy.
R.P.: De ce nu ai emigrat? Ce te-a ţinut în ţară?
A.B.: Îmi plac oamenii şi cred că cu muncă şi determinare pot să îmi fac meseria mai bine aici. Momentan consider că "merg pe plus" aici şi cred că dacă aş emigra nu aş porni de la zero, ci de la minus.
R.P.: Dacă ar fi să alegi doar o direcţie, te-ai vrea mai curând angajat într-un teatru naţional sau implicat în proiecte independente? Ai prefera teatrul sau filmele? Reclame sau show-uri de televiziune?
A.B.: Angajat, film, show-uri de televiziune.
R.P.: Ce îţi place în teatrul românesc?
A.B.: Umorul.
R.P.: Ce nu îţi place la teatrul românesc?
A.B.: Unele spectacole, câţiva oameni, mici alte chestii. Nimic grav, nu?
R.P.: Pirandello nu e deloc un autor simplu de înţeles. Cum te-ai întâlnit cu el?
A.B.: Am jucat Bătrânul actor comic din Astă-seară se improvizează într-un examen de regie în anul II.
R.P.: Ce speri să se întâmple la HOP? Dar după HOP?
A.B.: Sper să lucrez mult şi să învăţ ceva. După HOP tot aşa.