A Cronenberg by Violence of History - A History of Violence

Într-un orăşel american în care timpul parcă stă pe loc, Tom Stall (Viggo Mortensen) are un diner (local unde se mănîncă modic), o nevastă (Maria Bello), doi copii şi o viaţă liniştită. Pănă în ziua în care doi răufăcători intră pe uşă. Tom /Viggo se confruntă cu ei, îi ucide, devine erou, e dat la TV şi viaţa i se schimbă. De ce, din cauza umbrelor trecutului din titlul românesc (acelaşi cu titlul filmului de duminică de pe Prima TV - The Blackout!). La această "poveste violentă" participă Ed Harris, William Hurt şi Stephen McHattie. O distribuţie eclectică pentru un film cu totul altfel, regizat de autorul lui Videodrome, Musca, Dead Ringers, Naked Lunch, Crash, eXisteZ şi Spider. David Cronenberg a intrat în mainstream (bine că nu a acceptat să regizeze Basic Instinct, filmul de studio propus înainte) cu un film tres bien fait, peste medie dar care, dacă nu era semnat Cronenberg nu ar fi avut parte de criticile entuziaste pozitive pe care le-a primit. Care îl nominalizează printre cele mai bune filme ale anului, cu un punctaj total de 4 stele din cinci.

Cum recunoşti un "autor"? Cum îl recunoşti pe Cronenberg în acest film cu nuanţele unui western de Anthony Mann, care începe à la Tarantino şi la final devine fraţii Coen? Adaptarea unui roman grafic pentru adulţi, A History of Violence este film de gen, thriller, film noir, cu reminiscenţe de Out of the Past. O radiografie a violenţei gen Straw Dogs, dar în stil John Huston sau Edward Dmytryk, cu simţul moral al lui Fritz Lang.

Mi-a fost teamă că D.C. a vrut să facă o comedie neagră, o satiră a familiei americane de azi, care se unifică datorită violenţei, în loc să se dezbine. Pentru că istoria americană este în sine o istorie a violenţei. Şi de-a lungul ei s-a apelat la ea pentru supravieţuire. Survival of the fittest, a violent breed. La Cronenberg violenţa nu e estetizată, coregrafiată a la John Woo. Momentele sale de violenţă sunt bruşte, seci, ca o glumă cu final / punchline amar. Cronenberg a fost mereu preocupat (de fapt obsedat) de carne şi mutaţiile umane, aici ai carne şi sânge ca la un barbecue, picnicul american de midtown violence. Plus sex conjugal mai fierbinte ca în filmele erotice.

Dar până la urmă e un film minimalist, căruia nu trebuie să-i dai mai mult decât este, de la Cronenberg aşteptam altceva, ceva în stilul său caracteristic. Şi afirm din nou că dacă nu-şi punea numele pe generic (plus colaboratorii statornici; muzica - Howard Shore, imaginea-Peter Suschitzky, etc.) nimeni nu ar fi recunoscut că e un film de David Cronenberg (de ex. putea să fie un film de John Dahl). Dar el şi-a dorit să facă un film cu mijloace de studio, confortabil, un exerciţiu de stil într-un gen prin excelenţă american, văzut de un outsider canadian. E ca şi cum o piele roşie ar face un western. A History of Violence by Cronenberg. Sau Of Violence. A History. Sau titlul acestui articol. Pur şi simplu un joc, un film de gen, o poveste / istorie (dublul interpretării ca şi dublul temei protagonistului). Chiar dacă acest exerciţiu în "Americana violentia", este destinat unui public mai larg decât filmele lui "tradiţionale" (na, paradox), el nu ţinteşte (sic) un public foarte larg. Ceea ce e foarte bine. Sell out-ul lui Cronenberg are o candoare şi ironie care mi-aminteşte de titlul asumat al albumului The Who (The Who Sell Out).