Acestea au fost gândurile pe care mi le-a lăsat ultimul film al lui Mohammad Rasoulof - Lerd / Un om integru. Filmul, interzis în Iran ca şi celelalte creaţii cinematografice ale regizorului iranian, a câştigat premiul Un Certain Regard la Cannes în 2017. Regizorul Mohammad Rasoulof s-a dovedit prin cele cinci filme realizate până acum un critic dur al regimului de la Teheran fiind, de altfel, arestat în anul 2010 în timp ce lucra la unul dintre ele. A fost condamnat la zece ani de închisoare, pedeapsa fiindu-i, ulterior, redusă la un an. A fost eliberat pe cauţiune, paşaportul i-a fost confiscat şi situaţia sa juridică este în acest moment incertă.
Dacă în primele filme regizorul iranian a ales forme metaforice pentru a critica regimul, în Lerd / Un om integru ne dezvăluie realitatea în toată cruzimea şi urâţenia ei. Filmul spune povestea lui Reza şi a deciziilor pe care acesta este nevoit să le ia pentru a putea supravieţui atât el cât şi familia într-o lume în care şpaga / bacşişul / mita fac parte din însăşi natura sistemului. Reza descoperă odată cu privitorul că a rămâne vertical şi credincios propriilor principii devine uneori un lux pe care nu ţi-l poţi permite, mai ales într-o ţară în care oamenii se împart, după cum spune unul dintre personaje, în două categorii: asupritor şi asuprit. Poţi fi doar una dintre cele două şi nimic altceva. De altfel, cred că acela este momentul în care Reza înţelege că pentru el şi ai lui nu există altă variantă decât aceea de a se transforma în asupritor.
Reza a părăsit Teheranul împreună cu familia pentru a se muta în provincie şi a-şi construi o viaţă mai bună. Din păcate, pământul pe care se află mica sa fermă piscicolă este dorit de o companie privată dispusă să facă tot ce poate pentru îl determina să vândă. Soţia sa, directoare la o şcoală de fete, este martoră la zbuciumul şi chinul lui Reza, dar şi cea care îi cere insistent rezolvarea problemelor. Încercările ei de a găsi căi de rezolvare ne demonstrează cât de puţină putere au într-o astfel de lume femeile, chiar dacă au studii şi o poziţie care, cel puţin teoretic ar trebui să asigure o oarecare greutate cuvântului ei.
Filmat în tonuri cenuşii care mi-au adus aminte de vremurile de dinainte de 1989, Lerd / Un om integru nu este doar despre coborârea unui om in Infern ci şi despre o societate care dincolo de sloganele sforăitoare şi religia ostentativ afişată a generalizat un sistem bazat pe influenţă, corupţie şi relaţii personale. Este o lume din care nu poţi evada decât în moarte atunci când nu ai resurse financiare şi te naşti şi într-o altă religie decât cea oficială. Sărăcia este un element vizibil în filmul lui Rasoulof. De la casa lui Reza, minimal mobilată şi fără culoare, la hainele urâte şi de proastă calitate purtate de către toţi protagoniştii şi până la maşinile care par că mai au puţin până la a se dezmembra, totul conturează o realitate pe care noi se pare că am cam uitat-o.
Lumea sumbră în care trăieşte Reza prinde culoare doar atunci când acesta merge să îşi hrănească peştişorii aurii. Speranţa familiei stă în aceşti peşti care, cred ei, îi vor ajuta să depăşească toate greutăţile fără a fi nevoiţi să facă compromisuri. Cât de deşartă se dovedeşte a fi această speranţă! Otrăvirea peştilor îi dă ocazia regizorului să pună pe tapet şi o altă realitate a regimului: birocraţia care face imposibilă rezolvarea rapidă şi eficientă până a şi celei mai simple şi clare probleme. Un aparat birocratic monstruos şi stufos care nu există în beneficiul cetăţeanului, ci împotriva lui. Ai un déjà-vu când un reprezentant al autorităţilor îi spune lui Reza că nu are rost să depună plângere pentru că oricum nu se va rezolva nimic.
Situaţia lipsită de putere a personajului este subliniată şi de directorul şcolii fiului său care simţindu-se într-o poziţie de putere ţine să îl umilească pe bărbatul care nu a ştiut să se dea după timpuri şi să renunţe la sine pentru a se integra. Reza Akhlaghirad, cel care îl personifică pe Reza, reuşeşte în astfel de momente să transmită întreaga angoasă, tot zbuciumul şi neputinţa resimţite de un om prins într-o astfel de situaţie. Face acest lucru fără gesturi prea multe, aproape impasibil, ceea ce-i face furia şi mai palpabilă. Reza ajunge să înţeleagă că trebuie să renunţe la toate principiile sale pentru a putea supravieţui. Împreună cu el înţelegem şi noi. Şi mai înţelegem că nu îi putem judeca pe alţii decât prin prisma condiţiilor şi circumstanţelor în care aceştia au fost prinşi. Regizorul iranian refuză să îşi judece personajele. Ştie că nu are cum să o facă pentru că este el însuşi prins în acea lume şi ne cere nouă, privitorilor, să nu judecăm, ci doar să înţelegem.
Lerd / Un om integru nu este un film doar despre Iran. Este un film despre orice societate care îşi pierde reperele morale, o societate în care doar cei şmecheri şi fără principii reuşesc, despre oameni puşi să facă alegeri imposibile şi dureroase pentru a putea supravieţui. Este un film extrem de actual şi pentru România acestor zile pentru că povestea lui Reza este povestea oricărui om care crede că poate trăi corect şi decent într-o lume în care corupţia a devenit lege.