Un veac de robotizare - R.U.R. la Teen-Fest, 2018

În 1920, cehul Karel Čapek scria piesa R.U.R. (Rossumovi Univerzální Roboti / Rossum's Universal Robots) prin care făcea cunoscut lumii cuvântul "robot" (a cărui invenţie o datorăm, totuşi, fratelui său, pictorul Josef Čapek), derivat, desigur, din slavonul robota.

În februarie 2018, regizorul Vlad Cristache monta textul marelui ceh (la care a adăuga cele 3 legi ale roboţilor / roboticii propuse de scriitorul american Isaac Asimov în nuvela Runaround, publicată în 1942) la secţia germană a Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu.

8 luni mai târziu, R.U.R.-ul sibian venea la Bucureşti, ca parte din TEEN-FEST 2018, festivalul gândit de Teatrul Excelsior pentru adolescenţi, pentru problemele, angoasele, confuziile şi visele lor.

Conform planului, sala Majestic a Teatrului Odeon (aproape plină) a fost ocupată în proporţie majoritară de tineri liceeni, confirmând ideea conform căreia multe se demodează când vine vorba de gusturile noilor generaţii, mai puţin SF-ul.

La 98 ani de la naşterea conceptului, dilemele, fricile şi speranţele cu care omul priveşte entitatea generică numită robot sunt, în cea mai mare parte, neschimbate.

Ajutat de decorul cu alura de laborator high-tech gândit de Andreea Tecla şi Mădălina Niculae (impresionantă, la prima vedere, apoi dând senzaţia că e, totuşi, prea puţin pusă în valoare) şi de sunetele nemţilor de la Kraftwerk (despre care unii spun că sunt un fel de Čapek & Asimov ai muzicii electronice), Vlad Cristache înscenează un spectacol cursiv, fără semnificative artificii regizorale, privilegiind textul şi rostirea actorilor.

Deşi un ritm ceva mai potolit ar da, poate, mai multă adâncime monoloagelor singurului om ce supravieţuieşte revoltei roboţilor şi poveştii de dragoste ce se înfiripă între roboţii ce vor asigura, totuşi, perpetuarea speciei, montarea sibiană captivează şi ridică întrebări.

Sunt aceleaşi întrebări pe care le descoperim parcurgând presa economică şi financiară a lumii, audiind cursurilor acelor universităţi care s-au hotărât să treacă în secolul 21, citind cărţile la modă (da, (şi) despre Sapiens e vorba!), discutând cu oricine a auzit de înclinaţia crescândă a oamenilor de a "automatiza", "digitaliza", preda maşinilor sarcinile prea solicitante fizic ori prea repetitive.

S-ar spune că, din perspectiva raportării la tehnologia pe bază de maşină "animată" de calculator, n-am prea evoluat în acest (aproape) secol de când roboţii ne populează imaginarul şi nu numai. Unii ar zice că am chiar involuat.

Cu adevărat interesant ar fi de aflat ce gândesc adolescenţii care au văzut piesa la TEEN-FEST şi care o să o tot vadă la Sibiu şi cum ar dialoga ei cu oamenii de ştiinţă care construiesc balaurii. Pardon, roboţii. Până la urmă, cei de pe urmă modelează viitorul, iar primii îl vor trăi.