Pe prima stradă perpendiculară pe Universităţii, încep să se aşeze sediile UBB. Rectoratul, facultăţile, centrele de studii în limbi străine. La numărul 5, pe Kogălniceanu, un gang întunecos şi umed. O scară conduce la etajul 1, cel al sălilor dedicate, în bună parte, Facultăţii de Teatru şi Televiziune. Uşa cea mai depărtată de scară desparte holul de studioul Harag György.
Trei rânduri lungi, primind spre 40 de scaune. Un spaţiu de joc cub ce va primi fix 14 actori. Studenţi-actori. Parte din promoţia anului ce va să vina. Clasa Mara Opriş & Ionuţ Caras. Minuni şi cioburi de oglindă. Spectacol de anul 3, actorie, semestrul 1. Dramatizat & înscenat de cei doi profi.
Cărţi. Cărţi fără poze. Pagini. Pagini zburând. Alice intră în poveste prin gaură de iepure. Studenţii intră în poveste prin pagină de carte zburând. Fără poze. Cine ar fi crezut că tocmai ea, sursa de plictis, se va dovedi atât de altfel? Cine a avut curiozitatea să o citească?
Iepuri, lame, pisici, căţei, flamingo, curcani, păsări, animale, fiinţe felurite. De pământ, de aer, de apă. Când să le reţii, dispar. Când să le antologhezi, le uiţi. N-ai când să cuprinzi cu privirea, cu înţelegerea. Totul e să te laşi dus.
Actorii te fură cât ai zice Lewis. Sau Caras. Sau Stanislavski. Pe scenă, sunt, pe rând, 3 Alice. De fapt, adevărata / adevăratul Alice eşti tu, spectatorul. Nimic din ce vezi n-ai mai văzut pe străzile oraşului. Nici chiar în biserici. Şi nici nu vei mai vedea, dacă vei scăpa. Dacă vei vrea să scapi.
Regină de roşu (Daniela Purcărea), regină de alb (Francesca Fülöp), rege de roşu (Călin Graur), ducesă de tutti culori (Robert Iosif, oh, yeah, darling!), pălărier (Ioana Moldovan). Cărţi de joc dând cu vopsea, japonezi, chinezi şi alţi -ezi dând cu chai. Iar ne-am luat cu enumerările, iar am pierdut firul. Greu se mai dezbăra omul de metodele bătătorite! Nu mai bine un cântec vesel să cântăm?
Vesel, zglobiu, zbanghiu. În plină dolce vita by Ada Milea, pac, pică momentul riguros: Adrian Strâmtu a instruit, actorii execută. Se numeşte step şi se prestează, solo / în grup, încă din anul 3, semestrul 1. UBB, mamă!
Întâmplat într-un ritm de poem rock, cu decoruri artizanale handmade & handheld, jucat cu o plăcere şi o exuberanţă care chiar reuşesc să pună semnul egal între studenţime şi tinereţe (truismul ăsta nu mai e de multă vreme integral adevărat), Minuni şi cioburi în oglindă face minuni la nivelul jocului în echipă, privilegiind, pe rând, mai toţi membrii trupei. Pardon, grupei. De fapt, termenii se confundă, în acest caz. Poate de asta Clujul are, în fiecare dintre cele două teatre mari ale sale, câte o trupă pe care pasionaţii domeniului pot să o recite cu ochii închişi, pe modelul microbiştilor şi al marilor echipe de fotbal. Spiritul de echipă de la şcoală se învaţă!
Lumea minunilor. Lumea oglinzilor. Pesemne că există în fiecare oraş, pe fiecare stradă, în fiecare biserică, în fiecare facultate, în fiecare teatru. Mai e nevoie doar de Alice. La toate vârstele, la toate job-urile, în toate împrejurările.
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj - Facultatea de Teatru şi Televiziune, Studioul Harag György
Actorie, Anul III, Grupa A, Promoţia 2019
Clasa Mara Opriş & Ionuţ Caras
Minuni şi cioburi de oglindă
Text iniţial: Lewis Carroll - Alice în Ţara Minunilor & Alice în Ţara Oglinzilor
Regie & Adaptare: Mara Opriş & Ionuţ Caras
Muzici: Ada Milea
Step: Adrian Strâmtu
Actori: Francesca Fülöp, Caliţa Nantu, Giorgiana Coman, Ioana Moldovan, Ioana Ema Luculescu, Daniela Purcărea, Cristina Casian, Robert Iosif, Ştefan Liţă, Ştefan Dogaru, Ştefan Iancu, Viktor Hegedus, Călin Graur, Yannick Becker.
Foto: Andrei Niculescu