Nelinişti antice - Sandros la Galactoria, 2019

Katalin Thuróczy, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi contemporani din această parte de lume (publicată de LiterNet cu piesa Cina zeilor, disponibilă spre descărcare gratuită aici), a fost prezentă săptămâna trecută la Cluj pentru Galactoria 2019, gala absolvenţilor Facultăţii de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, eveniment în cadrul căruia a susţinut un atelier de scriere dramatică. Întinsă pe durată a 12 ore, repartizate de-a lungul a trei zile, întâmplarea s-a numit Cine eşti tu, Electra?, trimitere la personajul de teatru antic pe care dramaturgul maghiar l-a adus în vremuri contemporane prin textul Sandros, o rescriere în cheie nouă a Troienelor lui Euripide.

Şi cum cea mai bună ilustrare a oricărei teorii este demonstrarea ei experimentală, Galactoria a inclus şi o punere în scenă a textului Sandros, datorată clasei de actorie în limbă română conduse de Ionuţ Caras & Mara Opriş. Găzduit de studioul György Harag al sediului facultăţii de pe strada Mihail Kogălniceanu, spectacolul regizat de Mara Opriş i-a adunat, pe scenă, pe 7 dintre cei 14 absolvenţi ai clasei (şi pe mulţi dintre ceilalţi în culise sau în public, susţinându-şi în felurite moduri colegii).

Pradă aceluiaşi spirit efervescent din excelentul Minuni şi cioburi în oglindă, studenţii clujeni şi-au dovedit din nou forţa de grup, coeziunea şi spiritul de echipă, jucând cu o energie debordantă un text greu, apăsător, plin de asperităţi şi capcane. Efervescenţa oamenilor Marei Opriş şi ai lui Ionuţ Caras pare, însă, capabilă să alimenteze expediţii din cele mai temerare.

În fruntea unei distribuţii remarcabile, Căliţa Nantu (Elena) şi Giorgiana Coman (Andromaca) explorează fără inhibiţii cotloanele propriilor personaje, virând cu nonşalanţă de la tonul & look-ul provocatoare (spectacol foarte interzis minorilor!) la replica şi intonaţia mustind de sarcasm, de la şuşotelile urzind planuri malefice la scurte episoade de abandon pe baze hetero / homo erotice.

Cele două prezenţe mefistofelice (Căliţa Nantu are ceva ce vesteşte o nouă Ofelia Popii pe scenele româneşti) dau un farmec paradoxal universului concentraţionar în care o familie profund disfuncţională trăieşte agonia unui asediu fără de sfârşit, care seamănă distrugere, prăbuşire şi moarte de jur-împrejurul casei ce va avea inutila onoare de a cădea ultima în marele război.

Înconjurat de otrava cu care se gratulează cei de acelaşi sânge cu el, copilul Sandros (Yannick Becker) caută evadarea în vis, imaginaţie şi jocuri electronice. Desprinsă din chingiile castităţii, Polyxena (Cristina Casian) încearcă, în van, evadarea din infern în braţele unui soldat din armata adversă. Victimă a unor răni de nevindecat, Casandra (Ioana Moldovan) îşi strigă disperarea alături de o mamă, Hecuba (Ioana Emilia Luculescu), victimă a trecerii anilor şi acumulării păcatelor. Găsind în acest refugiu şerpesc ultimul adăpost în faţa iminentei înfrângeri, Penthesilea (Francesca Fülöp) cea din fruntea oştilor armate suferă o a două înfrângere în faţă civililor ce se dovedesc de ne-salvat.

Deşi populată aproape exclusiv de prezenţe feminine, lumea din Sandros e în egală măsură şi aceea a bărbaţilor, transformându-se într-o metaforă a universului uman gâlgâind de carnale agresivităţi, de feroce egoisme, de teribile întrupări ale râului. Pe măsură ce moartea aşterne liniştea pe scenă, neliniştea cuprinde gradena cu spectatori şi ale lor vieţi ce seamănă, prea des, cu un teatru de război.

Universitatea Babeş - Bolyai Cluj
Facultatea de Teatru şi Televiziune
Actorie, Licenţă, Anul 3
Clasa Ionuţ Caras & Mara Opriş
Sandros
Text: Katalin Thuróczy
Traducere: Anamaria Pop
Regie: Mara Opriş
Coregrafie: Ioana Moldovan / Muzica originala: Valentin Nantu / Sunet & Lumini: Victor Lup / Video: Raul Stan / Machiaj: Giorgiana Coman
Actorie: Caliţa Nantu, Giorgiana Coman, Francesca Fülöp, Cristina Casian, Ioana Emilia Luculescu, Ioana Moldovan, Yannick Becker