Chelner, un nou testament! - Chelnerul mut la Festivalul Okaua, 2019

Introducere în festival

7 trupe de liceeni. 7 trupe de studenţi. 4 zile (23-26 mai 2019). Bucureşti. La unteatru & UNATC. Programată destul de neinspirat în paralel cu Gala Absolvenţilor UNATC 2019 (Secţiunea Master), ediţia a 7-a a puţin cunoscutului festival OKaua a reuşit să oarecum eclipseze mult mai celebra întâmplare a celei mai importante universităţi de teatru şi film din ţară.

În ciuda (ori, poate, datorită) unei programări dense a spectacolelor (au fost 14 reprezentanţii în primele 3 zile de festival), neferită de oarecare întârzieri, OKaua a impresionat prin selecţie, stare de spirit, efervescenţă, prospeţime. Sala mare de la unteatru, barul adiacent şi terasa de la etajul imediat inferior au fost arhipline în weekendul ce a consacrat venirea verii în Bucureşti şi a spiritului civic în România.

În plus, OKaua a pus în scenă o idee pe cât de simplă, pe atât de deşteaptă. La finalul fiecărui spectacol, imediat după aplauze, publicul a fost invitat să rămână în sala de spectacol pentru a privi exerciţiul de improvizaţie pe care actorii îl primeau din partea juriului. Cel mai adesea, aceştia erau invitaţi să reia o parte din textul abia spus pe scenă, dar fie în altă în cheie, fie într-un context original, imaginat de juriu. Cele mai multe dintre momentele de improvizaţie au fost salutate cu urale de spectatori.

*
Doi tineri din Cluj

Reţineţi aceste două nume: Ştefan Iancu şi Robert Iosif. Sau Robert Iosif şi Ştefan Iancu. În ce ordine preferaţi. Studenţi, anul 3, licenţă, la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Clasa Ionuţ Caras & Mara Opriş.

Ei doi au prestat regia, scenografia, costumele, actoria (feat. Yannick Berger) şi traducerea (alături de Filip Odangiu) spectacolui Chelnerul mut de Harold Pinter. Premiul pentru cele mai bune costume, Premiul I pentru spectacol, Premiul Improviso I la Okaua 2019.

*
Doi bărbaţi. Alură şi profil asemănătoare. Machiajul şterge încă mai mult diferenţele. Două întruchipări ale unui posibil unic ego.

Doi ucigaşi plătiţi aşteptând într-un subsol fără ferestre identitatea următoarei victime. Aşteptarea se prelungeşte. Angoasa creşte. În loc de un nume, cei doi primesc hârtiuţe cu comenzi. Ceva de mâncat, ceva de băut. Hârtiile sunt livrate de mâinile unui personaj fără chip, fără glas.

Unul dintre bărbaţi îşi aminteşte că, înainte de a fi casa în care e de aşteptat să intre viitoarea lor victimă, clădirea adăpostise o cafenea. Ori poate un restaurant. Cumva, parte din trecutul casei supravieţuise. Partea care conţine un chelner mut şi câteva comenzi.

Cei doi dau tot ce au. Alandala. Fără vreo noimă. Li se cer fripturi, dau chips-uri. Li se cer creveţi, bagă biscuiţi. După o vreme, rămân fără nimic de dat. De aşteptat, încă aşteaptă. Un nume, un ordin, o vorbă, orice.

Până la urmă, ceva / cineva vine. Nu spui ce, nu spui cine, persoană importantă, final neaşteptat. Ce contează e că e, într-un final, aşteptarea le va fi răsplătită. Susul are grijă de jos, staţi fără grijă!

*
Ştefan Iancu e criminalul nesigur pe el, speriat, angoasat. Voce tremurândă, transpiraţie abundentă. Robert Iosif e cool, e chill, e şefu'. La exerciţiul de improvizaţie, juriul solicită reluarea unei bucăţi de text (la alegerea catindaţilor), dar schimbarea tonului.

Ştefan va spune replicile eternului tremurând cu ton poruncitor. Robert va rosti textul şefului cu alură de umil subordonat. Cei doi sunt delicioşi. Efectul comic aruncă gradena de la unteatru în aer. Se aplaudă vijelios, premiul cel mare pentru improvizaţie e deja adjudecat!

Pe drumul spre casă, chipurile şi vocile celor doi (fac prinsoare că, de n-ar fi ştiut că e vorba de studenţi, 90% dintre spectatori ar fi bănuit că au în faţă actori cu măcar 10 ani de experienţă!) refuză să dispară. Cine sunt ei (de fapt, el x 2)? Spre ce iluzie de Sus privesc ei? De ce aşteaptă un ordin?

De ce aşteptăm un ordin? De ce căutăm mereu să fim pe placul cuiva pe care îl aşezăm întotdeauna mai sus decât pe noi înşine? De ce ne zidim în beciuri, aşteptând mereu de la alţii salvarea?

Universitatea Babeş-Bolyai Cluj
Facultatea de Teatru şi Televiziune -
Actorie, Licenţă, Anul 3
Clasa Ionuţ Caras & Mara Opriş
Chelnerul mut
Text: Harold Pinter
Traducere: Filip Odangiu & Robert Iosif & Ştefan Iancu
Regie & Scenografie & Costume: Robert Iosif & Ştefan Iancu
Sound Design: Valentin Nantu
Lumini & Sunet: Yannick Berger
Actorie: Ştefan Iancu, Robert Iosif, Yannick Berger