Poveste de iubit viaţa - Moş Nichifor

Moş Nichifor Coţcariul este "întâia nuvelă romanească de atmosferă. Din ea se trage toată nuvelistică noastră modernă". Cu aceste două fraze, incluse în Istoria literaturii române de la origini până în prezent şi repetate asiduu de site-urile de comentarii literare prefabricate, de folos (?) elevilor de liceu, George Călinescu conferă prozei scurte a lui Ion Creangă un statut cu adevărat privilegiat.

La 142 de ani de la apariţia-i princeps, Alexandru Dabija, adică marele repovestitor contemporan al scrierilor lui Creangă, înscenează nuvela, sub numele prescurtat Moş Nichifor. Pe scena de la Act, împreună cu the one and only Marcel Iureş, partenerul său întru Creangă din N-ai tu treabă! (după Dănilă Prepeleac) şi Absolut! (după Ivan Turbincă).

Coincidenţă sau nu, cele două cuvinte care caracterizează cel mai bine proaspăta premieră de la Act sunt fix călinescienele "de atmosferă". Fidel pasiunii sale (nu chiar) recent descoperite pentru cinema, Dabija produce un mediu-metraj (puţin peste o oră) teatral, deloc străin de stilistica Noului Val cinematografic.

Un road-play lent (cea mai mare a spectacolului urmăreşte drumul cu căruţă al celor două personaje dintr-un sat moldovenesc către Piatra-Neamţ), căutat anti-spectaculos, presărat cu oarece poante (nu prea multe), curgând aparent molcom, pe bază de căruţaş bătrân & sfătos şi de călătoare tânără & ascultătoare. Însuşi climax-ul (oarecum previzibil, şi totuşi, atât de improbabil!) e tratat în cheie discretă, pe bază de reflectoare stinse şi instrumente de suflat amintind de o recuzită nu neapărat muzicală.

Plăcerea cu care Iureş îşi joacă personajul devine rapid molipsitoare. Sunt momente când însăşi juna sa parteneră de scenă (Ruxandra Maniu e fix ce trebuie în rol de falsă ingenuă) pare mai degrabă un copil / spectator ascultând poveştile fabulos narate de acest actor asemenea, pentru care întâlnirea cu basmele şi personajele satului e cheia de boltă a unei cariere cu totul remarcabile.

Moş Nichifor Iureş are forţa şi abilitatea de a propune şi instaura o lume ale cărei farmece se dovedesc dulci-fatale pentru toţi cei care îi trec pragul. Nelipsit de oarece vagi stridenţe misogin-xenofob-anti-semite, caracteristice epocii şi contextului social descrise de Creangă, universul povestitorului copleşeşte prin autenticitate, umor, înţelepciune, inteligenţă şi experienţă de viaţă.

Falsul moşneag nu propune un model ideal de existenţă, ci mai degrabă un model ideal de asumare a existenţei. Nu neapărat vorbele sale, ci felul său de a vorbi, nu neapărat gândurile sale, ci felul său de a gândi, nu neapărat datele particulare ale vieţii sale, ci felul său de a onora, explora, devora viaţa ce i s-a dat.

Poate că azi suntem mai respectuoşi, mai politicoşi, mai bine-crescuţi. Dar ceva din pofta nebună de a trăi, de a iubi şi de a râde de viaţă a acelei lumi care azi nu mai există decât în poveşti s-a pierdut pe undeva pe drum. Ori poate doar s-a rătăcit.

Teatrul Act
Moş Nichifor
După Moş Nichifor Coţcariul de Ion Creanga
Regie & Adaptare: Alexandru Dabija
Costume: Manuela Pungan
Actori: Marcel Iures, Ruxandra Maniu