România Liberă / decembrie 2005
Evangheliştii
Răstirea patriarhului Teoctist şi a mitropolitului romano-catolic Ioan Robu, intervenţia publică a primarului municipiului Iaşi, cît şi a altor autorităţi eclesiale şi laice pentru a stopa rularea piesei Evangheliştii a Alinei Mungiu pe scena unui studio teatral sunt demersuri caraghioase şi total anacronice. E artă sau nu e artă ceea ce a scris Alina Mungiu şi ceea ce joacă actorii Studioului Tătăraşi din Iaşi? Aceasta-i întrebarea şi la ea nu au cum să răspundă nici ierarhii şi preoţii, nici funcţionarii publici, pentru că nu e treaba lor, nu au competenţa s-o facă în locul criticilor de artă, meseriaşii în domeniu. Începem din nou, ca în timpul "realismului socialist", să evaluăm o operă de artă pe criterii exclusiv tematice? Am ajuns să înlocuim proletcultismul anilor '50 cu un neoproletcultism eclesial actual, la fel de nociv ca al staliniştilor?

Ce facem atunci cu romanul lui George Cuşnarencu, Ultimul Isus, Magnificul, care îl aduce pe Mîntuitor între homosexualii lumii de azi, cu o Maria Magdalena studentă la Filologia bucureşteană? Ce facem cu răvăşitoarea carte Sigma a prozatorului Alexandru Ecovoiu (reeditată la prestigioasa Editură Polirom din Iaşi), care neagă divinitatea lui Isus pornind de la porunca biblică: "Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine" şi îşi propune să rescrie scenariul creştinismului pentru a corecta o istorie greşită? Ce facem, totuşi, cu valoroasele volume de versuri ale universitarei clujene Marta Petreu, premiate şi ele de Uniunea Scriitorilor, în care îl somează pe Dumnezeu să se arate din camuflările lumii contemporane, dar o face cu o virulenţă a negaţiei atît de autentică, încît e preferabilă mediocrităţii a o mie de preoţi fără har şi cultură? Au golit cumva bisericile aceste cărţi remarcabile de literatură, publicate la noi după 1989, dintr-un reflex firesc de despovărare de cenzura comunistă? Înlocuim acum cenzura comunistă cu cea eclesială, ortodoxă, catolică sau neoprotestantă? Îl mai caterisim încă o dată pe Ion Creangă pentru că mergea la teatru şi pe călugărul Tudor Arghezi, de la Cernica, pentru ruinătoarele sale tablete anticlericale din "Facla", îi diabolizăm din nou pe Lucian Blaga şi chiar pe Nae Ionescu (pentru virulentele pamflete împotriva Sf. Sinod şi a unor ierarhi ai vremii), îl mai ucidem încă o dată pe călugărul Steinhardt de la Rohia, pentru irepresibila forţă a gîndirii sale creatoare, libere (a se vedea, în acest sens, recentul volum Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii, apărut la Nemira)? Cine-şi mai aminteşte, azi, cum se numea patriarhul care l-a excomunicat pe marele prozator Lev Tolstoi, pentru viziunea sa profund reformatoare asupra Bisericii Ortodoxe Ruse din acele vremuri? Şi cine-şi va mai aminti, peste o sută de ani, de actualul patriarh KGB-ist al Moscovei, care refuză să-i ridice excomunicarea genialului creator al culturii şi sufletului rus?

Să nu uităm că arta adevărată are o vitală funcţie catarctică. Cei care ies de la tragediile antice sau de la piesele lui Shakespeare, în care toate personajele sunt ucise pe scenă, nu se apucă ei înşişi să comită crime la ieşirea din sala de spectacol, ci ajung acasă purificaţi de pulsiunile nebuloase, dincolo de orice raţiune, care răvăşesc periodic fiinţa umană. Un creştin adevărat, fie el chiar episcop, mitropolit sau patriarh, nu poate ieşi decît întărit în credinţă de la o asemenea "blasfemie" ca piesa Evangheliştii a Alinei Mungiu. Din punct de vedere axiologic, orice operă de artă adevărată este "eretică", reformatoare, protestantă şi neoprotestantă, spărgătoare de canoane, ca expresie a libertăţii antidogmatice, mereu relansatoare de autenticitate a spiritului uman, pe pragul tocit de retorică şi devalorizat al clipei istorice, mortificat de limbajele reziduale ale entropiei în creştere.

Începem din nou să punem opere de artă la index, aprindem din nou ruguri de cărţi în pieţele publice? Începem să-i ardem pe rug inclusiv pe autorii lor, care îndrăznesc, în fond, să spună că nu numai Pămîntul, ci şi lumea însăşi se mişcă? Încet-încet, şi - totuşi - se mişcă!
De: Alina Mungiu-Pippidi Regia: Benoît Vitse Cu: George Şfaiţer, Genovel Alexa, Dumitru Rusu, Theodor Ivan, Ovidiu Ivan, Nicoleta Ciobanu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus