Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Etapele iniţiatice către propriul sine - O poveste japoneză la Festivalul Internaţional de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2019


mai 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cea de-a şasea zi (24 mai 2019) a Festivalului Internaţional de Teatru Poveşti de la Alba Iulia a debutat cu spectacolul Teatrului de copii şi tineret Luceafărul din Iaşi, O poveste japoneză, în regia Irinei Niculescu. Este o adaptare scenică a unei poveşti în care îşi face simţită prezenţa mitologia niponă, ceea ce conferă o notă de inedit, dar şi de spectaculozitate totodată, oferindu-le micilor spectatori o alternativă a poveştilor nemuritoare. De altfel, ceea ce regizoarea reuşeşte prin această montare este să redea o atmosferă autentică, transportându-şi publicul într-un alt timp şi-ntr-un alt spaţiu.

Povestea ni-l prezintă pe Yoneyama, un luptător de sumo, care în drumul său spre concursul de lupte de la curtea împărătească o întâlneşte pe Marume, o fată cu o putere extraordinară. Aceasta îl face pe luptător să-şi piardă orice încredere în forţa proprie şi să decidă să o urmeze pentru a deveni şi el mai puternic. Astfel, suntem martorii unui drum iniţiatic în care personajul Yoneyama începe să îşi cunoască propriul sine şi să recunoască adevăratele valori de care are nevoie în viaţă.

Şi-n acest spectacol, precum în piesele lui Shakespeare, pădurea are un rol protectiv şi ghidează personajele astfel încât paşii lor să se intersecteze. Convieţuirea protagonistului cu cele trei femei (Marume, mama şi bunica acesteia) reprezintă în fapt etapele pe care acesta trebuie să le parcurgă pentru a ajunge la cunoaşterea de sine, la o existenţă completă. Cele trei sunt şi ele un liant, însă de o altă natură: forţa fizică pe care eroul o acumulează este direct proporţională cu forţa sentimentală pe care acesta o descoperă faţă de Marume în timpul petrecut cu ea şi cu familia ei. În fapt, ea este totodată şi ţinta finală pe car Yoneyama o are de atins, pentru că ea înglobează toate valorile pe care acesta le adună şi pe care apoi le alege în detrimentul bogăţiei.

Scenografia şi muzica au fost semnate de John Lewandowski care, printr-o abordare tradiţionalistă, încearcă pe cât posibil să redea cultura japoneză, prin muzică, prin decorurile alese, prin marionetele folosite, aducând pe scenă o bucăţică din universul fascinant al Ţării Soarelui Răsare. Ba mai mult de-atât, într-un mod subtil, îi expune pe copii caracterului global pe care teatrul îl are, arătându-le astfel că ceea ce văd înaintea ochilor este o artă pe care o pot găsi în toate colţurile lumii, chiar şi-n zone îndepărtate precum Japonia. Iar astfel le creează un soi de curiozitate şi dorinţa de-a afla mai multe, de-a înţelege, de-a consuma mai mult, indiferent de diferenţele de formă, teatrul având un substrat comun, inteligibil pentru oricine. Mai mult de-atât, ideea de a le arăta copiilor că muzica şi sunetele sunt produse pe scenă, direct sub privirile lor este din nou o alegere inspirată, deoarece astfel se pot raporta diferit la spectacol, se poate crea un nou punct de interes, iar fascinaţia şi atenţia lor faţă de ceea ce se întâmplă sunt sporite.

Valoarea estetică a reprezentaţiei este dublată de valoarea morală pe care aceasta încearcă s-o insufle în micii ei spectatori. Ca orice poveste pentru copii, şi O poveste japoneză încearcă să scoată în lumină caracteristicile pozitive ale omului şi să îi arate că de fapt fiecare este bun, doar că uneori este nevoie de un mic instructaj prin care să îşi găsească sinele şi să îşi descopere cu adevărat dorinţele interioare. Exact acest lucru îl reprezintă Marume pentru Yoneyama: o hartă care să îi arate că nevoile sale sunt străine de materialitate, iar că adevărata comoară a găsit-o în pădure şi a avut-o întotdeauna în faţa ochilor.

Regizoarea Irina Niculescu creează pe scenă mediul propice în care să-şi spună povestea, iar aceasta să fie, până la urmă, atractivă pentru copii. Spectacolul ei este senin şi pe tot parcursul său inspiră bucurie şi multă căldură, cusute cu un fir de umor inocent şi de situaţii din care copii pot învăţa ce însemnă cu adevărat bunătatea, omenia sau chiar dragostea.

O poveste japoneză este un spectacol frumos prin fantezia scenică pe care o construieşte, prin imaginarul exotic pe care îl propune, dar şi prin lecţiile atât de simple, dar atât de puternice care sunt conţinute. Mai mult de-atât, este spectaculos prin culoare, prin jocul de lumini care se foloseşte, prin muzica autentică, cât şi prin nuanţele textuale. Astfel că reprezentaţia teatrului Luceafărul din Iaşi este cu siguranţă unul dintre reperele acestei ediţii a festivalului de la Alba Iulia şi unul dintre spectacolele pentru copii foarte ofertante.

Regia şi adaptarea: Irina Niculescu
Distribuţia: Carmen Mihalache, Claudiu Gălăţeanu, Liliana Mavriş Vârlan, Ioana Iordache, Dragoş Maftei
Scenografia şi muzica: John Lewandowski.



 Toate articolele despre Festivalul de Teatru Poveşti, Alba Iulia, 2019
 Toate articolele despre O poveste japoneză


0 comentarii

Spacer Spacer