Decorul realizat de Vioara Bara e simplu şi sugestiv: un zid din cuburi închipuind ordinea va fi curând şi parţial demolat de participanţii la petrecerea de Sânziene, care invadează scena la un moment dat. Tinerii petrecăreţi sunt Raluca Georgiana Costa, Anda Patricia Uivaroşi, Şerban Ionuţ, Nadina Urs. Ei calcă tradiţia în picioare pe ritmuri de muzică disco. În plan simbolic, dezordinea e dată de conflictul dur din cadrul triunghiului amoros şi al reprezentanţilor celor două clase sociale reprezentate de lacheul Jean şi nobila Iulia. O iubire imposibilă, sfârşită tragic în casa spiritelor încinse.
Vizual, spectacolul e bine construit. În spatele zidului din cuburi, prin fisura făcută, apare simbolul hidoşeniei pe fond roşu, ca şi sângele de pe mâinile lui Jean, după ce ucide scatiul Iuliei. Anda Tămăşanu învăluie sensibilitatea Iuliei în pasiunea dezlănţuită a unei femei aprige. Oscilaţiile lacheului Jean între pasiune şi misoginism, între arivism scrâşnit şi supunere nesmintită faţă de stăpân sunt bărbăteşte susţinute prin jocul lipsit de ezitări al lui Sorin Ionescu, actor deplin conştient de potenţialul lui artistic. O altă faţă a supunerii faţă de rituri străvechi expune Lucia Rogoz în rolul bucătăresei Kristin. Prestaţiile celor trei actori sunt fără cusur, impunând o structură sobră discursului teatral în ansamblu.
Domnişoara Iulia în regia lui Alexandru Weinberger-Bara e un spectacol matur, bine închegat, focusat pe jocul actorilor.