München. Istoria unui atentat

Un film de Steven Spielberg

Distribuţia: Eric Bana, Daniel Craig, Ciaran Hinds, Mathieu Kassovitz, Hanns Zischler, Geoffrey Rush
Producători: Kathleen Kennedy, Steven Spielberg, Barry Mendel, Colin Wilson
Scenariul: Tony Kushner, Eric Roth bazat pe cartea Vengeance scrisă de George Jonas



Despre producţie

În septembrie 1972 un act terorist fără precedent se petrece în direct, în faţa a 900 milioane de telespectatori din întreaga lume, şi astfel se lansează o lume nouă de violenţe. Era cea de-a doua săptămână a Jocurilor Olimpice de Vară, în München, Germania de Vest, jocurile ce fuseseră denumite "Olimpiada Păcii şi Veseliei". Jocurile avuseseră un start în forţă cu înotătorul Mark Spitz şi gimnasta Olga Korbut care încântau publicul. Deodată, fără nici un avertisment, un grup extremist palestinian cunoscut sub numele de Septembrie Negru a invadat Satul Olimpic, omorând doi membri ai echipei olimpice israeliene şi au capturat nouă atleţi luându-i ostateci. Tensiunea creată şi tragicul masacrul a fost imediat transmis pe toate posturile de televiziune în întreaga lume, transmisiune ce s-a încheiat 21 de ore mai tîrziu când crainicul Jim McKay a rostit grav, 'S-au dus toţi'. Secretul acestei terori văzute în întreaga lume, cercetată mai apoi, a rămas total necunoscut.

Acum, regizorul Steven Spielberg aduce München, un thriller cutremurător bazat pe evenimentele din München 1972. În centrul povestirii se află tânărul ofiţer israelian, patriot şi inteligent, Avner (Eric Bana). Încă plângând masacrul din München şi înfuriat de sălbăticia lui, Avner se apropie de ofiţerul israelit din Mossad pe nume Ephraim (Geoffrey Rush), care se prezintă ca având o misiune fără precedent în istoria Israelului. Acesta îi cere lui Avner să-şi părăsească soţia însărcinată, să-şi schimbe identitatea şi să plece în misiune sub acoperire pentru a-i prinde şi omorî pe cei 11 bărbaţi acuzaţi de Serviciile secrete israeliene că au produs masacrul din München. În ciuda tinereţii şi a lipsei de experienţă, Avner a devenit curând liderul unei echipe de patru recruţi diferiţi, dar foarte bine instruiţi: sud-africanul Steve (Daniel Craig); germanul Jew Hans (Hanns Zischler); belgianul Robert (Mathieu Kassovitz) şi liniştitul, şi calculatul Carl (Ciaran Hinds). Din Geneva la Frankfurt, Roma, Paris, Londra şi Beirut, Avner şi echipa lui au făcut ocolul globului sub incidenţa unui mare secret, tăind numele unor bărbaţi de pe o listă ţinută strict secretă şi executând asasinate complicate, unul după altul. Acţionând în afara legilor internaţionale, fără casă sau familie, singura lor conexiune cu umanitatea erau ei înşişi între ei. Cu toate acestea, începe o luptă interioară de argumentare a unor întrebări ce încep să şi le pună singuri şi de care nu reuşesc să scape: "Pe cine omorâm noi, de fapt? Se justifică aceste asasinate? Vor opri ele terorismul?". Aflaţi între dorinţa de a face dreptate şi între propriile îndoieli ce apar şi cresc din ce în ce mai mult, misiunea începe să le creeze remuşcări lui Avner şi echipei lui. Astfel, devine destul de clar: cu cât mai mult rămân în această vânătoare, cu atât mai mult ei se află în pericolul de a deveni vânatul.

München: Steven Spielberg explorează un moment definitoriu din istorie

"Cele mai negre coşmaruri au devenit realitate în seara aceasta". Cu aceste cuvinte, rostite pe 6 septembrie 1972, crainicul de televiziune Jim McKay anunţa ştirea copleşitoare conform căreia 11 atleţi, antrenori şi oficiali sportivi israelieni luaţi ostateci de răpitorii palestinieni în Satul Olimpic din München au fost toţi omorâţi, marea majoritate fiind omorâtă în terminalul Aeroportului Furstenfeldbruck într-o zonă mărginaşă a München-ului, în timpul ultimei încercări a autorităţilor germane de a-i salva. O undă de şoc a cutremurat întreaga lume, cuprinsă deja de acest conflict. Cu manifestările mânioase din Vietnam, Irlanda de Nord şi de Est, menţionate fiind şi protestele de pe străzi din America şi Europa, acei Olimpici au fost văzuţi ca un semnal de alarmă asupra unităţii şi păcii concrete de care are nevoie întregul glob.

Dar nu a fost să fie aşa. Lumea a învăţat curând că acei bărbaţi ce au intrat în Satul Olimpic mascaţi şi înarmaţi cu arme Kalashnikov şi cu grenade în mâini erau fedayeeni palestinieni ("oamenii sacrificiului"). Mulţi dintre ei erau recrutaţi din câmpul refugiaţilor din Iordania, Siria şi Liban; scopul lor era de a aduce cauza palestiniană în atenţia întregii lumi, cerând eliberarea a 234 de prizonieri palestinieni în schimbul ostatecilor luaţi, precum şi a leaderilor terorişti germani Andreas Baader şi Ulrike Meinhof. Încă de la început, guvernul israelit al lui Golda Meir a refuzat ferm orice tip de negociere, iar Germania a refuzat permiterea unei echipe a forţelor speciale israelite să opereze în München. În schimb, poliţia germană a lansat propriile serii de operaţiuni de salvare şi eliberare a ostatecilor. Au început imediat după atentat pe 5 septembrie şi au durat 21 de ore - implicând anularea ân grabă a mai multor curse de zbor, rezultând în cele din urmă un haos în urma căruia ostatecii, cinci dintre răpitori şi un poliţist german au murit. Poliţia germană i-a arestat pe cei trei răpitori rămaşi în viaţă. Câteva săptămâni mai târziu, când toţi credeau că este un caz închis pe baza unei înţelegeri între palestinieni şi guvernul german, cei trei fedayeeni supravieţuitori urmau să fie eliberaţi din închisoarea germană când terorişti ce ameninţau deturnarea unui avion Lufthansa au cerut acest lucru.

Jocurile Olimpice au continuat după o slujbă memorială, în ciuda atmosferei sumbre şi de înspăimântare. Ce s-a întâmplat mai apoi nu a mai făcut niciodată subiectul ştirilor de seară. În mod public, Israelul a răspuns actului terorist pe 9 septembrie când Forţele Aeriene ale Israelului au bombardat bazele PLO din Siria şi Liban. În acelaşi timp, Prim-Ministrul Golda Meir şi "Comitetul X" strict secret al cabinetului israelit au autorizat o altă misiune despre care nu s-a vorbit niciodată. Au depus mari eforturi pe toate planurile pentru a aduce frica în inimile celor ce terorizau Israelul - eliminarea celor 11 suspecţi bănuiţi a fi autorii masacrului Septembrie Negru, prin orice mijloc necesar.

Acesta era "Operaţiunea Mânia lui Dumnezeu", un program de asasinate controversat şi astăzi şi îndelung dezbătut în care, conform mai multor surse publicate, ar fi fost în cele din urma omorâţi 13 bărbaţi fără nici o acuzare sau proces. Operaţiunea a fost executată de o echipă internaţională de anonimi, bine antrenaţi, asasini creaţi de Israel, ce urma să aibă un impact răsunător, ce continuă şi astăzi.

Pentru producătorul Barry Mendel, întâmplările din München 1972 sunt încă vii, fiind adânc săpate în memorie. El simte că în aceea zi ceva s-a schimbat în lume pentru totdeauna. Mendel a lucrat la proiectul filmului acestor întâmplări tragice timp de patru ani. Kathleen Kennedy a auzit de acest proiect de la Mendel, cu care lucrase anterior la thriller-ul The Sixth Sense. Kennedy, la rândul ei a adus povestea în atenţia lui Steven Spielberg care în cele din urmă a decis să meargă mai departe cu acest proiect, după experienţa blockbuster-ului său apocaliptic, War of the Worlds.

Imediata implicare a regizorului în acest proiect l-a condus pe acesta pe tărâmul suspansului şi a emoţiilor umane. Spielberg a devenit intrigat de o întrebare ce nu a fost niciodată lansată în mod public: Cum îi afectează această misiune transformatoare pe acei bărbaţi încredinţaţi să o ducă la bun sfârşit? Pentru a explora această întrebare, Spielberg şi Kennedy l-au contactat pe scriitorul Tony Kushner, câştigător al Premiului Pulitzer, să-i propună să lucreze cu ei la elaborarea scenariului, inspiraţi fiind de cartea Vengeance scrisă de un jurnalist canadian, George Jonas.

Kushner dezvăluie, "Este o poveste plină de paradoxuri şi contradicţii. De asemenea, este o poveste despre o operaţiune de convertire, deci nimic nu este ştiut cu certitudine şi probabil nimic nu va fi sigur vreodată. Aşa că, ne-am permis să inventăm unele personaje şi să le aducem pe un nivel mai înalt al umanităţii. Simt că am creat împreună o piesă bine sculptată de, ceea ce eu aş numi 'ficţiune istorică'. Întotdeauna mi-a plăcut să fac lucruri complicate", admite Kushner. "Cel mai dificil în elaborarea poveştii a fost faptul - ştiut încă de la început - că agenţii noştri dramatici principali, protagoniştii noştri, sunt cinci bărbaţi care asasinează oameni. Trebuie să fie plauzibili ca agenţi secreţi, nu în stilul şi sensul lui James Bond, ci în sensul unei muncii operative reale pentru o agenţie de informaţii - şi în acelaşi timp, există această întrebare: 'Cine sunt aceşti bărbaţi în realitate?' Deci, fascinant pentru mine a fost crearea unui etalon pentru aceste personaje, în special Avner".

Kushner continuă, "Avner este liderul grupului, dar nu într-un sens convenţional. Dar cum i se tulbură conştiinţa acestuia? Care sunt consecinţele intersecţiei eticii sale interne cu direcţiile proprii de supravieţuire? A devenit din ce în ce mai mult povestea unui om a cărui decenţă nu-l lasă pur şi simplu să cadă în capcană". Mult timp proiectul a rămas neintitulat, dar aşa cum scrie Kushner, el s-a îndrăgostit de München, ceea ce l-a făcut pe Spielberg, de asemenea, să înţeleagă spiritul real al filmului care prezintă un singur eveniment ce implică o enigmă morală persistentă. "Există o rezonanţă puternică în acest nume, München. Este locul naşterii Nazismului şi a München-lui din 1972, toate la un loc", spune Kushner.