Povestea unui spectacol - Rollercoaster la Undercloud, 2019

Rollercoaster s-a născut pe fondul unei izolări personale şi profesionale. Acum un an şi ceva, simţeam că am ajuns într-un punct de cotitură, reperele se schimbau, unele legături s-au rupt ori s-au transformat şi aveam nevoie de o redefinire, o reaşezare. Aşa că m-am hotărât să scriu despre ceva ce mi-era cunoscut, despre stările de cădere pe care le traversasem până în acel moment.

Am reluat lectura unei cărţi fabuloase Demonul amiezii. O anatomie a depresiei de Andrew Solomon , un fel de enciclopedie-eseu-poezie a depresiei (deşi o aveam în bibliotecă de ceva ani, o tot abandonam, mi se părea greu de dus). Acum am ţinut Demonul aproape şi bine am făcut, pentru că mi-a oferit o perspectivă mai amplă asupra subiectului prin abordarea holistică a lui Solomon.

Procesul de scriere a fost interesant, când amuzant, când dureros, când obositor, pentru că uneori mă simţeam în impas. Pe alocuri mi se părea ca rezolvarea unui puzzle. Textul conţine şi citate sau referinţe la lecturi, filme sau personalităţi care au experimentat "abisul mental" şi care m-au format. Titlul iniţial era "Am simţit o înmormântare în creier" (care de fapt este titlul unei poezii de Emily Dickinson, păstrată în spectacol sub formă de song) dar ne-am gândit să nu sune prea fatalist, prea simbolist, să nu creadă spectatorii că le batem în cap cuie metaforice pe durata spectacolului; şi, în definitiv, chiar e un text despre speranţă.

Un rol important l-au avut şi discuţiile cu persoane care au trecut prin depresie, anxietate sau dependenţă, sau, de ce nu, toate trei. Bolile psihice poartă un stigmat destul de puternic în România şi de aceea cred că este necesar să se creeze, să se dezbată, să se vorbească despre aceste lucruri. Nici depresivii, nici dependenţii nu scapă de ştampila pusă cu ignoranţă şi nonşalanţă de "societate".

Alcătuirea echipei a fost o provocare şi acum am înţeles cât are de muncă un regizori la început - noi, actorii, suntem de obicei mai protejaţi de grija proiectului - care nu dispune de un buget mare, infrastructură etc. şi care încearcă să traducă într-un mod desluşibil ce e în mintea sa. Dar am avut noroc de oameni răbdători şi creativi, care mi-au înţeles şi impasurile, şi "răzgândelile" şi încăpăţânarea. Sever Bârzan a făcut muzica şi sound designul, Aliona Ciobanu a creat animaţiile (cea cu Giuseppe e preferata mea; cine e Giuseppe aflaţi la spectacol), Cătălin Coşarcă este autorul afişului, Voicu Rădescu ne-a permis cu generozitate să folosim sala de la Green, iar Alexandru Zob este partenerul de "scândură" (ca să mă exprim pe rit vechi) care mi-a fost alături de la începutul proiectului şi care m-a ajutat prin talent şi implicare, inclusiv la construcţia spectacolului. Textul s-a transformat pe parcursul repetiţiilor, şi chiar după primul spectacol, am văzut ce stă în picioare, ce e în minus, ce e în plus. Acum avem şi un new entry în distribuţie, pe Dragoş Olaru care are rara capacitate (printre altele) de a a-l conţine pe celălalt, lucru esenţial pentru personajele pe care le "traversează" în Rollercoaster.

Pe scurt, Rollercoaster urmăreşte călătoria Mariei în încercarea de a-şi înţelege tornada de stări, de a articula într-un fel sau altul permanentele căderi şi ridicări. Identificarea Ajutorului, care apare în diverse ipostaze, devine crucială pentru depăşirea obstacolelor.

Rollercoaster nu este o investigaţie clinică, este o abordare subiectivă asupra depresiei, este o căutare a sensului şi a speranţei; este încercarea de a da o formă durerii, de a o conştientiza, de a o afirma şi apoi de a o lăsa, pe cât posibil, în urmă.

Rollercoaster de Cristina Drăghici
Distribuţie: Cristina Drăghici, Dragoş Olaru
Muzică & Sound Design: Sever Bârzan / Animaţie: Aliona Ciobanu
Producţie: Smo Association şi Teatrul Luni de la Green Hours / Durata: 1h

"Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea, iar viaţa mea, acum când scriu asta, este - chiar şi când e tristă - plină de puterea de a trăi." (Andrew Solomon - Demonul amiezii)

Ce te face să te ridici dimineaţa din pat? Care este scopul? Care este sensul acţiunilor tale? Şi ce te faci când pierzi acel sens?
Rollercoaster urmăreşte călătoria interioară a Mariei care încearcă să-şi exploreze propriile stări, să-şi descifreze propria "tristeţe patologică"; trecutul şi prezentul, întâmplările, substanţele şi oamenii se amestecă, ceea ce contează nu este cronologia, ci înţelegerea parcursului, depăşirea obstacolelor şi redescoperirea bucuriei. Şi, mai presus de orice, importantă este identificarea Ajutorului, care poate lua diverse forme, esenţial este să-l recunoşti şi să-l primeşti.
Rollercoaster nu este o investigaţie clinică, este o perspectivă din interior, imperfectă ca orice trăire. Mulţumim celor care au avut deschiderea şi generozitatea să ne împărtăşească din experienţa şi lupta lor. Şi, oricât de banal ar putea suna, nu sunteţi şi nu suntem singuri.

Spectacolul Rollercoaster va fi prezentat luni, 26 august 2019, la ora 19:00, în cadrul Festivalului Undercloud, 2019, la Muzeul Ţăranului Român.