noiembrie 2019
Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FEST-FDR) Timişoara, 2019
Regizoarea Carmen Lidia Vidu şi al său proiect multidisciplinar pe nume Jurnal de România. Lansare în 2016, trei episoade deja realizate, unul în lucru, altul în proiect.

A fost, mai întâi, Jurnal de România. Sfântu Gheorghe. La Teatrul Andrei Mureşanu. Premiera: septembrie 2016. A urmat, Jurnal de România. Constanţa. La Teatrul de Stat. Prima reprezentaţie: martie 2017. Al treilea episod: Jurnal de România. Timişoara. La Teatrul German de Stat. Premiera: octombrie 2018.

Se pregăteşte, pentru începutul lui 2020, Jurnal de România. 1989. La TNB. Cu Victor Rebengiuc, Oana Pellea, Ion Caramitru, Florentina Ţilea, Daniel Badale. La nivel de proiect, Jurnal de România. Feminism.

Înapoi Jurnal de România. Timişoara. Şase actriţe ale Teatrului German de Stat: Ida Jarcsek-Gaza, Tatiana Sessler-Toami, Ioana Iacob, Daniela Török, Olga Török şi Silvia Török. Şase monoloage, în versiune singură pe scenă, şi un epilog ce le reuneşte pe protagoniste.

Şase discursuri pornind de la biografiile actriţelor (dramaturgia: Andrea Wolfer), rostite la un microfon fără fir, în timp ce, pe imensul perete din spate, rulează fotografii şi proiecţii video: actriţele la diverse vârste, oraşul, cartierele, blocurile, străzile, fabricile, rock-ul, punk-ul, underground-ul, clădirile, vinilurile, celebrităţile, anonimii, bişniţarii, evenimentele majore ale urbei, embargo-ul, UE, evenimentele majore ale oamenilor săi, emigraţia, imigraţia, minorităţile, majoritatea, cuvinte, afişe, caricaturi, colaje, desene. Revoluţia. Mai ales, ea, revoluţia.

Şase poveşti desenând conturul multi-cultural şi multi-etnic al oraşului, dar şi biografiile a şase femei trăind în România comunistă şi în România de după acel decembrie 1989 pornit de Timişoara. Şase mărturisiri despre fragilitate, forţă, discriminare, integrare, despre drame personale, despre vise, amăgiri, vârste. Şase ipostaze ale feminităţii mature într-o ţară şi o epocă ce încă mai au de înţeles ce va să zică egalitatea de gen şi de şanse.

Fraze scurte, voci limpezi, ton (cel mai adesea) neutru. Umor, nostalgie, comentariu social, comentariu politic, destăinuiri ultra-personale. Muzică, vorbe, tăcere. Imagini în mişcare, fotografii, cuvinte. Memorie împotriva uitării. Destin personal ca parte firească din istoria unui oraş. Exerciţiu de investigare critic-emoţională a rădăcinilor într-o epocă a ro-mobilităţii intens-centrifugale.

Alături de Timişoara. Capăt de linie al lui Peca Ştefan, lansat de Naţionalul bănăţean la doar două luni distanţă (premieră: decembrie 2018), Jurnal de România. Timişoara formează un cuplu spectaculos şi exotic. Când toată lumea pleacă, Carmen Lidia Vidu şi Peca Ştefan povestesc cu / despre cei care rămân. Când toată lumea ignoră, ironizează sau se pregăteşte să bifeze festivisme găunoase, Vidu şi Peca revizitează revoluţia prin ochii celor care atunci au ieşit şi au strigat. Când regula e mai degrabă uitarea sau lipsa dorinţei de a cunoaşte, cei doi mixează marea si micile istorii cu inteligenţa, talentul, umorul şi non-fuga de subiecte etern-atent ascunse pe sub preş caracteristice artiştilor care au ceva de spus şi mijloace să o facă. Până să fie capitală culturală europeană în 2021, Timişoara este, în 2019, capitala naţională a auto-reflexivităţii şi recuperării memoriei recente.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus