Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Baloane de curcubeu

Revizitînd Baloane de curcubeu


Dilema Veche, iulie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Tind să cred că Baloane de curcubeu, al doilea lungmetraj al lui Iosif Demian, reprezintă cel mai interesant film românesc care se lansează - se relansează, mai bine spus - în 2019. Sigur, cazul filmului finit şi al numeroaselor sale variante de montaj, picate rînd pe rînd la examenul cenzurii comuniste, e complex - el a şi fost detaliat, în paginile Dilemei vechi, de către Călin Boto; în plus, filmul a beneficiat de o serie de proiecţii recente (mai cu seamă la Festivalul Astra de la Sibiu), apoi a fost difuzat pe platforma online Cinepub, deci e limpede că nu a răsărit de nicăieri şi că o lansare pe CD se judecă altfel decît una în cinema. Dar chiar şi aşa, apariţia disc-ului Blu-ray, precum şi a unei cărţi ce include un amplu interviu cu regizorul Iosif Demian, e un eveniment salutar şi remarcabil pentru ţara noastră; el înseamnă, dacă vreţi, recunoaşterea definitivă şi binemeritată a acestui film multă vreme uitat, care ajunge pînă la noi marcat de timp (a se vedea nervurile de pe peliculă), dar cu un şarm şi o poftă de a face haz de necaz încă intacte.

Ai crede, de fapt, că avem de-a face cu un message in a bottle pe care ni-l transmite Iosif Demian, căci Baloane de curcubeu - neîndoielnic un rezultat al vremurilor în care a fost făcut - se cere vizionat nu doar ca savuros document despre epocă, ci, înainte de toate, ca o creaţie îndrăzneaţă, în care esteticul are un cuvînt greu de spus. Nu cunosc - poate cu excepţia filmului regizat de Alexandru Tatos Fructe de pădure - un alt film care să restituie la fel de generos şi de vibrant lumea satului românesc, cu toată poezia şi drama sa. Demian, în primele sale lungmetraje - O lacrimă de fată, în 1980, apoi Baloane de curcubeu - a excelat la acest capitol - şi nu doar la el: primul titlu, cel mai ambiţios formal, se foloseşte de pretextul unei anchete miliţieneşti în stil noir pentru a jongla cu ideea de film-în-film, transformînd camera de filmat ce înregistrează mersul anchetei într-o prezenţă stăruitoare, decisivă. Baloane de curcubeu schimbă uşor accentele: nu atît un formalism hipersavant, care trimite neîncetat către imanenţa şi povara actului de a lua vederi, cît o manieră prin care o anume picturalitate a cadrelor coexistă cu subversiunea celor arătate.

Baloane... vorbeşte mai direct despre viaţa rurală. Pînă ca acţiunea filmului să se aşeze pe un făgaş narativ clar - e vorba despre felul în care preşedintele de CAP Ene Lelea (Dorel Vişan) reacţionează la despărţirea de proaspăta sa nevastă Gia (Magda Catone) -, senzaţia e aceea a înşiruirii unor viniete molcome, cu aer de pastorală, despre microcosmosul rural şi fauna sa umană: pregătirile de nuntă sînt în toi, sătenii se evidenţiază prin pozne şi remarci spirituale - un fotograf e îmbrîncit şi cade în nămol, Ene Lelea îşi compară viitoarea soţie cu o "floare de izmă". Pe tot parcursul filmului, oamenii locului sînt ipostaziaţi printr-un amestec de prozaism hazliu (unul înjură de mama focului, altul bea pînă nu se mai ţine pe picioare) şi lirism dulceag à la Fănuş Neagu (tot Ene Lelea îi spune unei femei din sat că "luceşt[e] ca o brănişoară"). E meritul filmului că dozează abil atît caricatura, cît şi verva literară, astfel că galeria pestriţă de personaje e redată fără condescendenţă, ba chiar cu o oarecare grijă portretistică. Dintr-o foarte interesantă tensiune între spaţiul public, cu regulile sale, şi cel privatapar şi cele mai surprinzătoare momentele ale filmului - cum e acela în care Ene Lelea, rămas singur după ce Gia a fugit la amant, priveşte melancolic pantofii pe care i-i cumpărase special: singurătatea personajului capătă, în astfel de scene, o aură aproape tragică, repede măturată de responsabilitatea de a cîrmui satul.

Tonalitatea filmului refuză atît idilismul rural, cît şi compromisul politic: fără ca secvenţele filmului să fie înverşunate, ele dau totuşi seama de felul proverbial în care ţăranul vremii se descurcă "cumva", mai "rotunjeşte" la norma de arat, fentează senin controlul de la judeţ. Vorbeam mai sus şi de forma filmului - e ceea ce justifică, mi se pare, mare parte din valoarea sa de film de cinema. Pentru fiecare cadru, Demian a ales să ţină camera fixată pe trepied; chiar şi aşa, filmul nu dă niciodată senzaţia că bate pasul pe loc - dimpotrivă, lumea dă năvală, se înghesuie, forfoteşte neîncetat. Coregrafia aproape documentară a acestor mişcări neordonate, precum şi felul în care Demian se joacă, fabulos, cu limitele cadrului, aici tăind glumeţ capul unui vorbitor la microfon, aici "uitînd" să panorameze, aşa cum era firesc, înspre locul unde se continuă acţiunea, păstrînd doar decorul gol, ar merita detaliat pe pagini întregi. (În schimb, nu sînt fanul interpretărilor misticoide pe care Laura Dumitrescu, care a condus interviul cu Iosif Demian, le aduce repetat în discuţie.) Filmul e compus din numeroase straturi: într-o scenă de început, Caravana Cinematografică anunţă proiecţia filmului O lacrimă de fată, cu Dorel Vişan în rolul principal... E aici un fel de a face cu ochiul care nu denotă doar cinefilie, nici doar plăcerea de a întinde cîrlige spectatorului avizat - el traduce mai curînd un joc pasionant (şi rar, în acele vremuri) cu autoreferenţialitatea care, după mine, îl evocă (şi îl precedă) pe Abbas Kiarostami. Titlul unuia dintre filmele în care iranianul folosea un "truc" similar, efectuînd la rîndul său o odisee rurală, se potriveşte perfect universului din Baloane de curcubeu: Şi viaţa merge mai departe...




 Toate articolele despre Baloane de curcubeu


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Victor Morozov


Alte articole

 Document şi critică, Iosif Demian - Baloane de curcubeu la Festivalul Filmului European, 2019, Călin Boto
 O experienţă insolită - Baloane de curcubeu, Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer