Feminin. Masculin. Omenesc - Feminin la FEST-FDR, 2019

Introducerea în context îi aparţine braşovencei Elise Wilk şi e de găsit pe site-ul Teatrului Tineretului: "În ianuarie, am primit de la Gianina Cărbunariu una dintre cele mai interesante propuneri de până acum ca dramaturg: să scriu un text special pentru 12 dintre actriţele Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ. Am avut libertatea totală în alegerea temei şi până la urmă m-am oprit la povestea din Feminin". E vorba de ianuarie 2018. În septembrie acelaşi an, respectând reţeta deopotrivă dinamică şi riguroasă impusă de Gianina Cărbunariu de când a preluat conducerea teatrului nemţean, s-a întâmplat, în regia lui Eugen Jebeleanu, premiera.

În noiembrie 2019, spectacolul a ajuns la Timişoara, la FEST-FDR 2019. Înaintea reprezentaţiei găzduite de Sala Mare, foaierul de la etajul 2 al Naţionalului a găzduit lansarea volumului În spatele geamului sunt oameni, apărut la editura Tracus Arte şi conţinând cele mai cunoscute titluri din dramaturgia lui Elise Wilk: Pisica verde, Avioane de hârtie, Crocodil, Exploziv şi, desigur, Feminin (primele trei de găsit pe LiterNet în variantă electronică aici, aici şi aici). În siajul reprezentaţiei, parte din public a rămas pentru o scurtă discuţie cu autoarea textului şi cu cele 12 actriţe.

Întâmplarea a făcut ca Feminin-ul nemţean să se fi jucat, în cadrul FEST-FDR, la doar două zile după excelentul Medea's boys al lui Andrei Măjeri (regie) şi Ionuţ Sociu (text) de la bucureşteanul Apollo 111. Două texte autohtone, proaspete, despre condiţia femeii şi, respectiv, a bărbatului în societatea înconjurătoare. Mişto şi lăudabilă coincidenţă!

Feminin porneşte de la cazul real al unei adolescente (Cătălina Bălălău) ale cărei fotografii nud, trimise iubitei (mă rog, e mult spus) ultra-secrete (Aida Avieriţei), ajung în spaţiul public. Prilej de scoatere la suprafaţă a şabloanelor de mentalitate, comportament şi non-compasiune ale societăţii. În rolul societăţii, mama, colegii, şcoala şi aşa mai departe. În jurul poveştii centrale, Wilk brodează fragmente din alte destine feminine. Mama, directoarea, diriginta, sora, matuşa şi alte personaje ce gravitează în jurul eroinei principale. Adolescente, tinere ori femei trecute de prima tinereţe, cu ezitările, fricile, traumele, singurătăţile lor. Cu aşteptările colectivităţii strivind aproape orice urmă de individualitate. Cu abuzurile la care sunt supuse şi pe care adesea sunt silite să le suporte în tăcere. Asemănările cu Medea's boys sunt, din acest punct de vedere, izbitoare.

Dinamica impusă de regia sigură a lui Eugen Jebeleanu, ca şi alura de anti-eroină a Cătălinei Bălălău (care are, pe scenă, ceva din charisma de lup singuratic, taciturn, supravieţuitor, pe care o emană Dragoş Bucur pe ecran), scurtează drastic porţiunile lirice şi refuză reflexul plângerii de milă. Spectacolul prezintă o oglindă a stării de fapt, realizată, cel mai adesea, din câteva replici, gesturi, priviri. Chiar şi în jurul poveştii centrale nu e rost de multiple dantele. Personajul central va merge înainte, în ciuda durităţii loviturilor primite.

Asta nu ne scuteşte, însă, de nimic. La fel ca în cazul bărbaţilor din Medea's boys, protagonistele din Feminin au de-a face cu duritatea & prostia & răutatea (aproape) de nezdruncinat a celor care îşi un fac un scop în viaţă din terfelirea celor pe care îi presimt a fi altfel decât norma turmei. Se vede treaba că lupta pentru afirmarea şi non-batjocorirea propriei individualităţi nu ţine neapărat de gen sau de orientare sexuală. E însă un proces lung, complicat, ce antagonizează familii, prieteni, mici colectivităţi, dar fără de care, însă, progresul unei societăţi e imposibil.