La Reactor Cluj, anatomia unei iubiri, mereu alta - Totul e bine când se termină

Titlu la concurenţă cu Shakespeare, spectacol la concurenţă cu profesioniştii, Totul e bine când se termină e o producţie recentă a Reactorului clujean, promovată în cadrul rezidenţelor de scriere dramatică Drama 5, ediţia a IV-a, 2019. Proiectul e finanţat de Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca, Fondul Jazz in the Park, UNITER, Consiliul Judeţean Cluj şi a fost coordonat de Alina Nelega.

Din cele cinci piese luate în discuţie, promovate şi analizate (toate urmând să apară la început de 2020 pe LiterNet.ro), textul Totul e bine când se termină, aparţinând Andreei Tănase, a ajuns să fie montat de Radu Nica într-o formulă prielnică receptării necondiţionate. În paralel cu actorii teatrelor de stat, orientaţi pe piste stilistice prestabilite şi înşurubaţi în succese garantate, cei din zona independentă continuă să persevereze, să-şi caute drumul şi orientarea estetică adecvată într-o efervescenţă creativă performativă. Nu e o competiţie, ci o reacţie. Şi Reactorul clujean acumulează noi experienţe şi reacţionează promiţător, în stil propriu, la mişcarea teatrală actuală, atinsă de un nou suflu înnoitor. Mişcare off-centru în toată puterea americanismului off!

Totul e bine când se termină este expresia acelui tip de angajament combativ, îmbrăţişat deopotrivă de actori şi regizori, în stare să deschidă minţile împleticite în haosul vieţii şi valorilor contemporane, capete bulversate de mutaţiile structurale din societatea românească de azi, transpuse în limbaj teatral lipsit de inhibiţii şi cantonări în şabloane ofilite. Printre multiple transformări, piesa scrisă de Andreea Tănase atrage atenţia asupra altei percepţii a vieţii de cuplu şi asupra divorţului iminent. Ea analizează, cu destulă incisivitate şi cerbicie, declinul relaţiilor dintre doi tineri căsătoriţi, oferind un evantai de situaţii şi momente de autocunoaştere, excesive prin forţa de penetrare în intimităţile convieţuirii. În locul încrâncenărilor furibunde, dătătoare de durei de cap, de ură şi angoase, personajele afişează o luciditate dezarmantă adesea. În locul crizei de gelozie a partenerilor sau a crimei, firescul învinge orice obstacol al degradării morale impuse de situaţia creată. Sunt prezentate succint momente din viaţa celor doi, divorţul e tot o etapă a vieţii şi nu aduce sfârşitul ei, ci numai sfârşitul unei relaţii, căci totul are un început şi un sfârşit. Dar până la acel sfârşit sunt atâtea momente frumoase şi memorabile, comice şi nostalgice pe care merită să şi le aducă aminte. Ca fiecare din noi.

Cei doi interpreţi, Paula Rotar şi Paul Socol, "colorează" spaţiul scenic prin farmecul lor natural, aducând pe scândură doi oameni normali cu problemele lor, ca cei din sală, ca cei de pe stradă. Paula Rotar subliniază delicateţea şi fragilitatea Ei, în gama constant nuanţată a unei expresivităţi de o mare acurateţe. Paul Socol, stăpân pe masculinitatea mofluză a personajului, modelează dibaci caracterul Lui, un tip uşor indiferent şi distrat. N-am înţeles prea bine de ce trebuia ca ei să evolueze desculţi, dar poate că atunci când intri în sufletul şi intimitatea oamenilor trebuie să păşeşti desculţ şi cu grijă, nu cu bocanci. Poate să fie o sugestie.

Regizorul Radu Nica îşi construieşte spectacolul din secvenţe extrase ingenios din liniaritatea textului. Secvenţe ce se desfăşoară în diverse colţuri, alungând monotonia. De mare ajutor în această direcţie sunt salbele de lumini fluorescente, divers colorate, încolăcite aleatoriu pe tot spaţiul scenei (uneori şi în jurul gâturilor lor) şi proiecţiile video aparţinând lui Mihai Păcurar. Între aceste lumini înşelătoare (ale oraşului, ale fericirii conjugale) se petrec drame necunoscute. De mare efect sunt proiecţiile cu chipurile şi corpurile celor doi în cercul-ecran din fundal, întruchipând diverse ipostaze ale personajelor surprinse în perioade delicate ale relaţiei lor. Ele pregătesc şi sporesc analiza de laborator a anatomiei iubirii. O iubire care a fost şi s-a dus. O iubire ca oricare alta, derulată în faţa spectatorilor la Reactorul de creaţie şi experiment de pe strada Petőfi Sándor nr. 4 din Cluj.