1. Documentar
Learning to Skateboard in a Warzone (If You're a Girl) (trailer)
Regia: Carol Dysinger
Marea Britanie, 40 min.
Şanse: 16/5
Favoritul agenţiilor de pariuri (şi-al meu personal). Documentarul ne spune povestea unei organizaţii neguvernamentale numită Skateistan care din 2008 a învăţat peste 7.000 de copii săraci din Afganistan (dintre care mai mult de jumătate sunt fete) să "se dea cu placa", cum ziceam când eram şi eu de vârsta lor, dar şi să scrie şi să citească. E mişcător să fii martor la evoluţia acestor fetiţe - să le vezi cum îşi depăşesc condiţia de cetăţeni de rang inferior, care nu trebuie să vorbească neîntrebate, d-apăi să iasă cu skateboardul pe stradă... Unele documentare sunt acuzate - pe ne/drept şi cu o anume doză de cinism - că "se aşază pe umerii" subiectelor lor ajungând astfel la un nivel altfel nemeritat. Nu-i cazul aici: filmul regizat de Carol Dysinger ne aduce o binevenită rază de speranţă dintr-o zonă unde numai copil să nu fii...
St. Louis Superman (trailer)
Regia: Smriti Mundhra şi Sami Khan
SUA, 29 min.
Şanse: 4/1
Un câştigător improbabil dar (totul e) posibil. Nu există nominalizări la Oscar fără un portret, iar subiectul din 2020 e Bruce Franks, Jr., un battle rapper şi activist din Ferguson, care ajunge - în mod cu totul şi cu totul surprinzător - politician, fiind ales într-o foarte albă şi foarte republicană Cameră a Reprezentaţilor din statul Missouri. Fără a forţa un happy end, St. Louis Superman ne prezintă un erou "obişnuit" care se confruntă cu adversităţi externe şi probleme interioare şi ne aminteşte înc-o dată că speranţa schimbării (ca să parafrazez sloganul lui Obama) stă doar în aceia dintre noi care transformă activismul din concept în acţiune.
Walk Run Cha-Cha (disponibil integral)
Regia: Laura Nix
SUA, 20 min.
Şanse: 9/2
Notele juriului: un deliciu dulce-amărui - în paşi de dans. Op-Docs, departamentul de documentare al lui New York Times, speră la primul său Oscar cu cel mai scurt film de pe această listă de scurtmetraje. Acest portret (tandru şi feel-good) de cuplu pare desprins din Modern Love, rubrica săptămânală care a devenit podcast şi mai apoi serial pe Amazon. După ce războiul din Vietnam i-a separat, Chipaul şi Millie Cao s-au reunit în Los Angeles în anii '80. După alţi patruzeci de ani, dansul de societate îi apropie din nou - la propriu şi la figurat. Câte poveşti a spus cinemaul până acum despre războiul din Vietnam?... Filmul Laurei Nix nu e "despre" acest subiect, dar e valoros pentru că atinge încercările prin care trec cei care fug de război şi lasă totul în urmă în căutarea unei vieţi mai bune, care viaţă nu e posibilă fără cei lăsaţi în urmă.
In the Absence (disponibil integral)
Regia: Yi Seung-Jun
Coreea de Sud | SUA, 28 min.
Şanse: 9/2
O tragedie sud-coreeană. În 2014, peste 300 de oameni (dintre care foarte mulţi copii) pier când un feribot se scufundă în apele de coastă ale Coreei de Sud. Incompetenţei, lipsei de transparenţă şi cinismului autorităţilor li se opun manifestaţii de stradă care, timp de luni de zile, cer dreptate şi adevăr şi care duc la înlăturarea preşedintei ţării. Înregistrările discuţiilor dintre diversele niveluri de autorităţi (de la paza de coastă până la administraţia prezidenţială) sunt cu adevărat şocante. Coincidenţă sau nu, In the Absence e al doilea film nominalizat în 2020 care abordează demiterea (procedura de impeachment) unui preşedinte de ţară. Celălalt e documentarul brazilian Democracia em Vertigem / Edge of Democracy.
Life Overtakes Me (disponibil integral cu cont de trial Netflix)
Regia: John Haptas şi Kristine Samuelson
Suedia, Statele Unite, 40 min.
Şanse: 9/2
Povestea care m-a marcat cel mai mult. Netflix şi-a făcut un obicei să aibă în fiecare la an la Oscaruri un scurtmetraj documentar pe teme medicale - vezi Extremis (2016), Heroin(e) (2017), şi End Game (2018). De câţiva ani, sute de copii (de) refugiaţi în Suedia suferă de o maladie extrem de bizară, pe care suedezii o numesc "uppgivenhetssyndrom" - sindromul resemnării. Mănâncă din ce în ce mai puţin, până când nu mai mănâncă de loc şi dorm din ce în ce mai mult, până când intră într-o stare de comă care durează luni şi, uneori, ani. Realizatorii ne prezintă trei cazuri în diverse stadii - trei familii care se confruntă cum pot mai bine cu această situaţie pe cât de disperată, pe atât de neaşteptată. Experţii intervievaţi vorbesc în termeni vagi cum că e prea devreme pentru verdicte dar c-ar exista o legătură cu trauma adusă din ţările lor de origine şi - foarte interesant - cu incertitudinea statului de azilant al familiilor, care nu ştiu încă dacă vor putea să rămână în Suedia. Una din vocile din off descrie cazurile drept un "sindrom Albă ca Zăpada", drept care realizatorii s-au zorit să puncteze documentarul cu peisaje suedeze înzăpezite şi dezolant-arătoase.
(cu click pe linkurile din titlul fiecărui documentar puteţi vedea integral o parte din ele )
(va urma)