Quentin Tarantino pentru Once Upon a Time in ... Hollywood
Once Upon a Time in ... Hollywood mi se pare de departe cel mai "cuminte" film al lui Tarantino. Dacă te-ai uita la el fără să ştii cine l-a regizat ai avea probabil bănuiala că-i vorba despre Tarantino abia la scena cea violentă din final. Mi se pare că filmul face o voltă foarte amplă, prea amplă, doar pentru a ajunge la scena respectivă şi mi-a creat senzaţia unui parcurs care s-ar fi încadrat bine mersi într-un scurt metraj. Dacă las gândul asta la o parte, mă gândesc la el ca la un film pe care l-aş recomanda cu entuziasm pentru o duminică relaxată când e soare afară şi vrem să petrecem o după-amiază agreabilă. Agreabil, asta e cuvântul pe care l-aş pune lângă Once Upon a Time in ... Hollywood.
E doar a treia nominalizare la regie pentru Tarantino şi va rămâne în continuare, în mod foarte surprinzător date fiind filmele pe care le are în portofoliu, un regizor nominalizat dar nu câştigător de Oscar.
Martin Scorsese pentru The Irishman
E considerat unul dintre cei mai importanţi regizori din istoria cinematografiei şi a influenţat şi inspirat un număr imens de creatori. Are o vivacitate creativă nesfârşită, chiar şi la venerabila vârstă de 78 de ani. A fost nominalizat de 9 ori la premiul pentru regie dar a câştigat o singură dată, în 2007 pentru Departed. În The Irishman se reîntâlneşte cu colaboratorii lui de-o viaţă, Robert de Niro şi Joe Pesci, într-o revizitare şi probabil celebrare a unui gen de film care e strâns legat de cariera lui. Rezultatul e un film bun, lipsit însă de strălucirea din Casino sau Goodfellas, marcat de folosirea efectelor speciale pentru întinerirea actorilor principali.
Bong Joon Ho pentru Gisaengchung / Parasite
Bong Joon Ho nu a făcut un film, a creat un univers. A scris un scenariu senzaţional pe care l-a tradus vizual într-o manieră mesmerizing. Casa în care se petrece cea mai mare parte a acţiunii a fost construită special pentru acest film şi joacă un rol major în faptul că Gisaengchung / Parasite e un concurent serios la Oscarul pentru production design. Dacă îl câştigă va marca un moment rarisim, şi anume câştigarea acestui premiu de un film care se petrece în era contemporană şi are, implicit, un decor contemporan. Asta e doar una dintre bijuteriile care compun o adevărată coroană ce tronează deasupra filmului ăstuia. E subtil şi dinamic în acelaşi timp, e jucat minunat şi e profund imprevizibil.
Todd Phillips pentru Joker
E prima lui nominalizare pentru regie, vine un pic din neant şi e o relativă surpriză dat fiind faptul că s-a aflat într-o cursa strânsă cu cei doi mari absenţi ai categoriei de faţă - Noah Baumbach (Marriage Story) şi Greta Gerwig (Little Women). Până la Joker, Phillips era cunoscut pentru trilogia The Hangover aşa că trecerea la un film dramatic, întunecat, violent şi asuprit de presiunea multiplelor eşecuri anterioare din universul DC, e cel puţin surprinzătoare. I-a ieşit un film care e ridicat la rang de cult iar părerile care contrazic asta provoacă instantaneu cute pe frunţile oamenilor. Pentru mine e un film rotund, condus cu claritate dar presărat de hiatusuri de sens.
Sam Mendes pentru 1917
1917 e montat astfel încât să dea senzaţia unui "one shot movie" iar camera se mişcă tot timpul în faţă dintr-o dorinţă de a introduce spectatorul cât mai adânc în poveste. Realizarea acestor gânduri ale lui Mendes a necesitat o producţie gigantică, 4 luni de repetiţii şi un timing elveţian dar rezultatul chiar te poartă adânc în tranşeele războiului, şi la propriu şi la figurat. Această nominalizare (şi foarte probabilă victorie) poate fi privită şi ca o celebrare a celor 20 de ani care au trecut de la singurul Oscar câştigat de Sam Mendes pentru neuitabilul American Beauty.
Cine câştigă: Sam Mendes
Cine mi-aş dori să câştige: Bong Joon Ho