Cei doi fraţi germani Jacob şi Wilhelm Grimm au devenit celebri, încă de prin 1812, pentru culegerile lor de poveşti "de la lume adunate şi-napoi la lume date". Enciclopediile ne spun că ei au studiat dreptul la Marburg şi au devenit apoi profesori universitari la Göttingen. Dar iată că regizorul american Terry Gilliam, unul dintre cei mai inovatori şi seducători creatori de poveşti cinematografice de azi, ţine morţiş să ne demonstreze, prin filmul intitulat chiar The Brothers Grimm, că enciclopediile nu prea au dreptate (sau, în cel mai bun caz, ascund detaliile cele mai picante din viaţa celor doi). Mai mult, dacă e să-l credem pe Gilliam, Frumoasa din pădurea adormită, Omul de turtă dulce, Scufiţa Roşie sau Hansel şi Gretel nu sunt doar nişte simple născociri.
Povestea începe, normal, cu "A fost odată ca niciodată"... În iarna friguroasă a lui 1796, o femeie sărmană înfruntă sărăcia şi gerul alături de cei trei copii ai săi. Fetiţa este foarte bolnavă, iar unul dintre băieţi (Wilhelm) se chinuie să ţină aprins focul până la întoarcerea fratelui său (Jacob), plecat să vândă ultimul bun de valoare al familiei, o biată vacă. Din nefericire, Jacob dă tot câştigul pe nişte boabe de "fasole magică" (care, în viziunea unui neguţător bun la marketing, ar trebui să încheie povestea lor cu "au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi"), iar surioara lui nu mai apucă primăvara.
Cincisprezece ani mai târziu, fraţii "Will" (Matt Damon) şi "Jake" (Heath Ledger) cutreieră Germania, aflată sub ocupaţie franceză, şi câştigă bani frumoşi profitând de frica şi credulitatea oamenilor. La fel ca şi neguţătorul de altă dată, ei răspândesc poveşti fantastice, ba chiar merg şi mai departe, eliminând - de ochii lumii - vrăjitoarele şi demonii cărora chiar ei şi colegii lor le-au dat viaţă. Will a devenit un ins pragmatic şi complet lipsit de remuşări, pe când Jake este încă în căutarea fasolei magice; el este convins că, dincolo de toate aceste basme, există şi the real thing. Iar cursul evenimentelor îi va da dreptate.
Generalul francez Delatombe (Jonathan Pryce), ajutat de omul său de încredere, italianul Cavaldi (Peter Stormare), îi arestează pe fraţii şarlatani, dar le cruţă viaţa, în schimbul capturării unor şarlatani şi mai mari. Aceştia, crede generalul, au răpit zece fetiţe în pădurea Marbaden, făcându-i pe săteni să se teamă de nişte forţe supranaturale. Will şi Jake sunt conduşi prin pădurea enigmatică de către frumoasa şi sălbatica Angelika (Lena Headey). În Marbaden până şi scepticul Will se va convinge că blestemele şi farmecele, vrăjitoarele şi demonii există cu adevărat. Dar va avea oare povestea lor un final fericit?
Plot-ul filmului se bazează pe două opoziţii. Prima este aceea dintre raţionalismul iluminismului francez şi fantasticul romantismului german. Cum probabil vă aşteptaţi, ultimul câştigă detaşat, ceea ce îi va deranja poate pe urmaşii lui Descartes. A doua opoziţie este aceea dintre caracterele celor doi fraţi; această antinomie ţine de fapt în spinare întreg filmul. Dintre protagonişti, Heath Ledger îşi reconfirmă statutul de revelaţie, iar Matt Damon îl urmează îndeaproape. Ar merita remarcată şi apariţia, scurtă şi surprinzătoare, a frumoasei Monica Bellucci.
Este posibil ca The Brothers Grimm să vă dea impresia că o echipă de Ghostbusters ai secolului XIX a nimerit tocmai în Sleepy Hollow. Din păcate, Terry Gilliam nu reuşeşte aici să creeze un univers la fel de fascinant precum cel al lui Tim Burton. Ce-i drept, inventivitatea cineastului (care a şi adus modificări substanţiale scenariului original semnat de Ehren Kruger) pare a nu avea limite, uneori ajungând să frizeze ridicolul (de pildă în secvenţa naşterii Omului de turtă dulce). Însă toată această risipă de creativitate, care îţi ia ochii pe moment, nu produce nici un declic în minţile spectatorilor, care vor ieşi probabil din sala de cinematograf gândindu-se: "Frumos, dar totuşi nu-i decât o poveste...". Suntem la distanţă de ani lumină de alte filme ale lui Gilliam (Brazil, Fisher king, Twelve Monkeys etc.), care reuşeau într-adevăr să te pună pe gânduri.
Poate că, dacă The Brothers Grimm ar fi fost semnat de un regizor mai puţin cunoscut, am fi vorbit de un film remarcabil. Aşteptările sunt însă mult mai mari de la un creator de talia lui Terry Gilliam. În aceste condiţii, The Brothers Grimm este un film OK şi nimic mai mult.