Ce iese dacă îi amesteci pe Scufiţa Roşie, omul-lup, Hänsel şi Gretel, regina din Albă-ca-Zăpada, Prinţul-broscoi, vreo doişpe frumoase adormite, Jack şi vrejul de fasole, totul într-un sos de Germanie mistică ocupată de o Franţă napoleonică şi raţională?
Dacă bucătarul este Terry Gilliam, ai parte de un balamuc absurd, de o extravaganţă vizuală care, din păcate, de data asta rămîne doar pe ecran. Cu prea multe poveşti la dispoziţie, Gilliam nu reuşeşte să închege una coerentă. Pe scurt, că mare lucru nu-i de capul ei: Wilhelm şi Jacob Grimm, povestaşii copilăriilor din ultimele două secole, devin în bună tradiţie hollywoodiană Jake & Will (Heath Ledger & Matt Damon), doi fraţi ghostbusters care-şi cîştigă banii prin satele Bavariei din exorcizarea monştrilor inventaţi chiar de ei. Băieţii care strigau "lupul!" abia stăpînindu-şi rîsul ajung însă repede să lupte cu magia adevărată, cînd fetele unui sătuc dispar una cîte una într-un codru vrăjit. Cam pe aici începe Damon să-şi piardă accentul britanic (mă băieţi, e chipurile neamţ, ce naiba?), şi intră în scenă Lena Headey, în chip de vînătoare feministă de la începutul secolului 19. Şi care, împreună cu regina din oglindă, cea în căutare de tinereţe fără bătrîneţe, malefic jucată de Monica Bellucci, reuşeşte să capteze atenţia privitorului lejer mai bine decît personajele principale, care aparent suferă de personalităţi multiple: sînt ba eroici, ba şarlatani.
Traducerea adaugă un umor involuntar posibil doar pe la noi: beasts in the sky sînt "monştri deghizaţi", iar one twentieth each devine "cîte două zecimi fiecare", stricînd una dintre puţinele poante bune ale filmului.
Că Terry Gilliam trăieşte într-o lume a lui, magică şi frizînd nebunia, nu mai ai nici un dubiu, dacă ai văzut măcar un episod din Monty Python. Însă dacă te-au încîntat Brazil şi 12 Monkeys, degetul arătat de regizor epocii raţiunii te face doar să zîmbeşti nostalgic.