Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Despre teatru şi viaţă cu Andrei Şerban

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Teatrul în timp de pandemie / Moartea unei actriţe


martie 2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Obişnuit cu atmosfera din teatru, unde în fiecare moment sunt înconjurat de oameni şi de reacţii spontane, reflectam deunăzi la lipsa de contact şi de dialog pe care o simt când scriu. Cum nu primesc niciun feedback la această serie de texte (cel de faţă fiind al 15-lea), am uneori senzaţia că dialoghez cu mine însumi exclusiv pentru propria mea plăcere. Dar, brusc ştirile despre coronavirus s-au intensificat şi totul a luat alte proporţii. Mi-am dat seama că ceea ce intenţionam să scriu era legat de mica mea singurătate scriitoricească şi, în acest nou context, subiectul acesta şi-a pierdut total relevanţa. Un pericol de o asemenea magnitudine pune totul sub semnul întrebării şi bulversează ordinea importanţei.

Suntem în faţa unei potenţiale tragedii de proporţii. Totul e înfricoşător de neclar, dar, deocamdată, cei mai mulţi dintre noi avem norocul să nu ne simţim direct vizaţi. Şi totuşi, cu toţii simţim instinctiv obligaţia să ne protejăm şi să-i protejăm pe alţii. Şocul confruntării cu mortalitatea colectivă ne trezeşte spre o altă realitate. Nu mai e vorba doar despre mine, ci despre noi toţi. Dintr-odată constatăm cât de nepregătiţi suntem. În acelaşi timp, de la o zi la alta, descoperim cu surprindere că putem fi mai sensibili, mai atenţi unii cu alţii, mai maturi şi mai responsabili. Paradoxal, cataclismele ne expun vulnerabilitatea, dar scot la lumină şi ceea ce e mai bun şi generos în noi. Te ajuţi pe tine însuţi, dar nu doar pentru tine, ci ca să-l poţi ajuta şi pe celălalt.

***
Am crezut dintotdeauna că rolul teatrului e să ne confrunte cu tot felul de catastrofe pe scenă pentru ca şocul lor să reverbereze în noi în timpul reprezentaţiei şi să ne trezească dorinţa vie de a înţelege un adevăr etern despre condiţia umană.

Dintr-odată, aproape peste tot în lume, de pe Broadway până la Bucureşti, teatrele s-au închis. Din tinereţe, întrebându-mă constant cât de necesar e lucrul căruia mi-am dedicat viaţa, m-a frământat să aflu ce se va întâmpla dacă într-o zi teatrele vor dispărea. Cui îi va păsa? Va suferi cineva? Cine? Am sperat mereu că cel puţin câţiva iubitori de teatru nu-i vor accepta cu uşurinţă absenţa.

În situaţia prezentă, unele voci ar putea spune: "Ce mare lucru că s-au închis teatrele?! Chiar nu e o problemă! Dimpotrivă, ar trebui ca banii de acolo să fie redirecţionaţi spre spitale!". Sigur, spitalele au mare nevoie de fonduri, mai ales în această perioadă. Şi în atmosfera curentă de teamă justificată ne dorim să avem liniştea că putem conta pe un ajutor medical adecvat. Teatrul le poate părea unora un moft cultural sau un capriciu inutil. Dacă ei simt asta acum, în criză, e de înţeles. Dar dacă simt asta şi în timpuri normale, e un foarte serios semnal de alarmă.

După epidemiile din Evul Mediu, procesiunile din jurul bisericii, pe scene improvizate, activau în oameni o energie spirituală vitală. În lupta vieţii cu moartea actorii jucau ca să salveze. Erau animaţi de forţe speciale. Acest sens al misiunii, în teatrul contemporan, uneori pare să fi fost uitat, alteori e adânc îngropat sub multe alte priorităţi. Dacă el ne-ar frământa pe toţi, am simţi că nu suntem singuri, ci legaţi de o veche şi sacră tradiţie, încă vie.

Nu de la ea se revendicau certurile, răfuielile, injuriile, ambiţiile, luptele pentru putere, care ocupau spaţiul real şi virtual din viaţa unor scene româneşti tocmai înainte de a se topi brusc în tăcere, în faţa gravităţii prezente. Când recunoaştem şi respectăm tradiţia sacră, începem să simţim că avem o adevărată nevoie unii de alţii la un nivel pe care numai pericole ca cel pe care îl trăim acum ni-l pot dezvălui. Unul adânc uman, relatat la ceva care e mult, mult deasupra noastră.

***
De câteva zile, de când situaţia în New York s-a agravat şi am fost îndemnaţi la "distanţare socială", stând mai mult baricadat în casă, am reuşit să citesc din autorul meu preferat, incomparabilul Montaigne. M-a intrigat un pasaj despre arta de a nu face nimic. A nu face nimic e ceva de care mi-a fost teamă toată viaţa. Şi totuşi, Montaigne susţine că e o cale spre înţelepciunea absolută. Am încercat să fac ce spune Montaigne, adică nimic, dar mi-am lăsat gândurile să călătorească liber... tot spre teatru...

***
Reveria a fost întreruptă de soneria telefonului. Rodica Mandache mă sună la NY şi mă anunţă că a murit Carmen Galin. Nu e uşor niciodată când cineva moare, dar e şi mai greu când dispare brusc o colegă de generaţie cu un talent vulcanic, uriaş. Când eram tineri şi ea debuta la Piatra Neamţ, am distribuit-o în rolul principal din Omul cel bun din Seciuan. Performanţa ei remarcabilă a rămas înscrisă în istoria teatrului românesc, iar Biţă Banu îmi spunea azi la telefon că, deşi a trecut peste o jumătate de secol de atunci, el încă o vede pe Carmen în Shen-Te la fel de vibrantă ca şi cum ar juca acum. Când am revenit în '90, Carmen devenise, după cum era de aşteptat, o mare vedetă a teatrului. Cu atât mai mult am fost surprins şi bucuros când mi-a spus că doreşte să facă parte din noua mea echipă la Naţional. Au fost trei ani fructuoşi, în care a strălucit în roluri extrem de dificile şi diferite, precum Elektra, Maria din Noaptea regilor sau Charlotta din Livada cu vişini. Se spune de prea mulţi actori că au fost mari atunci când mor, dar Carmen chiar a fost o mare actriţă, cu un instinct care pătrundea direct la sursa rolului, cu o intuiţie dublată de inteligenţă şi un curaj dement de a-şi expune emoţia. Romantică, sexy, cu o surprinzătoare autoritate, juca orice - comedie, dramă, tragedie, farsă - cu un amestec de forţă şi sensibilitate, violenţă şi lirism, căldură şi răceală. Publicul o adora, colegii la fel. Şi totuşi, curând după demisia mea de la Naţional, Carmen a decis nu doar să plece şi ea din teatru, dar chiar să se retragă definitiv de pe scenă. Decizia ei a surprins pe toată lumea.

Pentru mine, explicaţia ei, cum că nu mai putea accepta să vadă Naţionalul coborând sub nivelul calităţii câştigate prin lucrul nostru împreună, a fost credibilă doar pe jumătate. Adevărul e că o schimbare radicală în viaţa ei personală a provocat renunţarea bruscă la teatru. Deşi mulţi au invitat-o insistând să revină, a refuzat categoric. I-am propus şi eu roluri pe care le-ar fi putut juca magistral. N-am avut succes. Un sfert de secol de absenţă de pe scenă e un lung interval. Nu am înţeles niciodată această decizie. Eu care, dimpotrivă, am fost toată viaţa legat de teatru (poate prea mult), mă întreb constant dacă aş putea să trăiesc în afara lui. Chiar şi în acest moment, când teatrele sunt închise, îmi e greu.

Şi dacă scena e azi în întuneric, poate fi un semn de doliu pentru o actriţă care a servit, deşi nu până la capăt, arta teatrului. Pentru mine e foarte trist, să nu spun tragic, că ea nu a folosit întregul potenţial al marelui ei talent.

Închei pe o notă luminoasă: în 1995 montam la Opera din Bucureşti Oedipe de Enescu şi dintr-o dată banii de producţie au fost blocaţi. Motivele erau clar politice. Cei direct afectaţi erau tinerii studenţi de la Podul, care nu mai puteau fi plătiţi. Carmen a avut spontan iniţiativa generoasă să ofere o sumă importantă pentru ca studenţii să fie recompensaţi. Astfel am putut duce la bun sfârşit spectacolul. Gestul ei a rămas misterios, la fel de misterios ca tot ce era legat de izolarea ei de lume la Băneasa, în spatele zidurilor înalte ale vilei ce-i purta numele.

Îngerii, care înţeleg tot, s-o primească.



 Toate articolele despre Despre teatru şi viaţă cu Andrei Şerban


3 comentarii

  • Of!
    Eugen Cristea, 15.03.2020, 10:59

    Sfâșietor material. Suntem din ce în ce mai singuri. Și mai triști. Mi-amintesc cu bucurie nespusă de splendida noastră colaborare la inegalabila TRILOGIE și superba NOAPTE A REGILOR. Adevărate guri de oxigen pentru un teatru adevărat. Un gând pios pentru admirabilul coleg, om și prieten Carmen Galin. Respectul și dragostea noastră pentru DVS. rămân neștirbite. Cu enorm respect, din străfundul inimii, vă iubim, ai DVS. Cristina Deleanu și Eugen Cristea

  • Domnule Andrei Şerban,dv.ati venit spre noi.Este momentul sa va intoarcem gestul.a intoarcem
    Sorin, 15.03.2020, 14:36

    Pentru un ratacit ca mine in N America si fara pretentii intelectuale sunteti o surpriza foarte placuta.Cred ca nu asta doreati sa auziti,insa poate este un inceput si cine stie, intelectualitatea ocupata pina peste cap cu politica o sa-si faca timp sa citeasca ceea ce scrieti aici,sau pe Facebook.Nu v-am vazut niciunul dintre spectacolele regizate de dv. insa promit ca am sa caut sa ma informez pentru a-mi astimpara curiozitatea.Suna ca naiba,anume ca v-am descoperit abia acum.Unde am fost pina in aceasta clipa?Desigur pe Pamint. PS.Imi plac lucrurile bine facute:https://www.youtube.com/watch?v=DsRVi2fd6j8

  • feedback - va urmărim!
    Dan Romascanu, 15.03.2020, 18:39

    Domnule Andrei Șerban. Vă asigur că vă urmărim, vă apreciem și vă iubim. Și pentru cele pe care le-ați făcut și sper că le veți face pe scenă (pe care le-am urmărit de-a lungul anilor când și unde am avut ocazia) și pentru cele pe care le scrieți în această rubrică. Să-i fie amintirea binecuvântată marii actrițe Carmen Galin. Cu respect, un iubitor de teatru.

Resurse

 Alte articole de Andrei Şerban


Alte articole

 Sunt cu toţii îngeri, doar că nu ştiu, Andrei Şerban
 Ce sont tous des anges, seulement ils ne le savent pas, Andrei Şerban, traducere de Basarab Nicolescu
 Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului în carantină, Andrei Şerban
 John Cage şi Merce Cunningham - Muzica tăcerii şi sunetul paşilor de dans, Andrei Şerban
 A fi sau a nu fi WOW...., Andrei Şerban
 Toate articolele despre Despre teatru şi viaţă cu Andrei Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer