În special în situaţia de acum, una în care niciunul dintre noi nu a mai fost vreodată, când chiar TEATRUL a dispărut (sperăm temporar), "Ziua Teatrului" îşi găseşte totuşi utilitatea şi urgenţa azi, când teatrele sunt închise, ca instituţii "ne-esenţiale", cum a afirmat un politician. Nu am dubii că e absolut necesar să fie închise - din motive sanitare. Doar încadrarea în categoria activităţilor "ne-esenţiale" e supărătoare. Cei care ne conduc ori sunt cinici, neinformaţi, ori au dreptate? Să fi devenit teatrul atât de neimportant?!
"Ziua Teatrului" ar putea fi o ocazie să reflectăm la situaţia noastră, să renunţăm la festivismul gol cât şi la obişnuita negativitate (care nu foloseşte la nimic); în schimb, să încercăm să facem ceva util pentru alţii.
Traversăm o perioadă de încercări sumbre şi de mari întrebări, într-o lume deja bolnavă în care cu toţii am acumulat o cantitate remarcabilă de stress. În faţa unui pericol iminent - un posibil infern mai ceva ca cele imaginate de Bosch sau de Breugel - cum să controlăm teama, să liniştim panica de care suntem cuprinşi?
Pe scenă am fost chemaţi să servim o cauză mai mare, nu pe noi-înşine. Apelul ar trebui să-l putem auzi şi în aceste clipe, simţind prezenţa celorlalţi la fel ca atunci când lucrăm împreună, în ciuda distanţei care ni se impune din afară. Deşi trebuie să stăm în case, iar, dacă e imperativ să ne deplasăm doar pentru activităţi esenţiale, ni se ordonă să fugim de oricine ne iese în cale... totuşi avem nevoie unii de alţii.
******
Privesc în urmă la spectacolele pe care le-am făcut în ţară, de la cele din studenţie la Piatra, de la Iulius Cezar din perioada de aur a Bulandrei, până la cele de după '89 la Naţional, iar mai recent la Cluj sau Bucureşti, şi firul care le leagă este o prezenţă umană creatoare şi pozitivă şi faptul că ea e încă vie în memorie mă binedispune.Ce înseamnă să ai prezenţă? Nu am reuşit niciodată să explic. Mi se pare însă uşor de înţeles intuitiv. La polul opus actorului care emană prezenţă este cel "fără greutate". Asta nu înseamnă că a fi greoi ar fi o calitate. Se spune adesea despre un actor: "ăsta e fără greutate", căci îi lipseşte atenţia, sensibilitatea, pe când la celălalt e evident că le are pe amândouă, subsumate... tot prezenţei (în lipsa unui cuvânt mai bun). Marii actori, cei cu prezenţă, sunt în contact cu o forţă anume, cu o energie vitală care ne e transmisă şi nouă, spectatorilor lor.
Deşi în izolare, solitari dar solidari, dacă ne dăm seama că războiul e cu virusul, cu misterul vieţii, nu cu ceilalţi, nu cu colegii de breaslă, putem găsi inspiraţia pentru a onora teatrul de ziua lui.
Vedem circulând online instigări lugubre la panică şi negativitate, bancuri morbide care nu aduc nimic pozitiv. Doar preţuind teatrul şi viaţa, am putea să transmitem acum mesaje inspirate şi generoase, care să dea curaj şi speranţă!
**********
E un moment când se manifestă multă revoltă, frământări, griji materiale şi crize metafizice.Dar e şi un moment când am putea să ne extragem pentru scurt timp din vacarmul general, să descoperim că de fapt totul e ne-esenţial dacă nu e nimeni responsabil "acasă", înăuntrul fiecăruia din noi. E o şansă de a avea timp să căutam nu în afară, ci în interior.
Vreau să scriu, dar în condiţiile astea mi se pare dificil să încep, totuşi mă aşez, îmi ascult respiraţia, simt tălpile picioarelor atingând podeaua. Am impresia că parcă devin mai calm. Mă concentrez mai bine, fără asociaţii care fug haotic prin cap ca trenurile de mare viteză, mă simt liber de panică. O senzaţie puternică de a fi aici, prezent şi activ. Îmi amintesc de un îndemn, parcă din Biblie: "Să faci tot ce faci din toată inima şi cu toată voinţa!"
Se spune că pentru a putea funcţiona cu adevărat ca o fiinţă umană, trebuie mai întâi să fiu. A fi sau a nu fi... A fi! Propun să dedicăm azi Ziua teatrului 2020 acestui act miraculos de A Fi.
Dar se spune că după această criză nimic nu va mai fi la fel. Poate că teatrul pe care îl vom practica în viitor va suferi o ruptură radicală cu cel din trecut. Iată o altă şansă.
Ar fi un teatru nou care poate va re-găsi o înţelepciune veche. Să ciocnim virtual o cupă de şampanie.