Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu, 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Orchestra Naţională Simfonică a Radiodifuziunii Poloneze în Festivalul George Enescu - stagiunea on line


martie 2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Stagiunea on line a Festivalului Internaţional George Enescu a continuat cu al treilea program*, în perioada 26-30 martie 2020. Orchestra Naţională Simfonică a Radiodifuziunii Poloneze, dirijată de celebrul Lawrence Foster, a prezentat un program cuprinzând lucrări diferite ca stil: «Solstice» pentru orchestră de Adrian Pop, Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi minor, op. 11 de Frédéric Chopin, solist Szymon Nehring (laureat al Concursului Internaţional «Arthur Rubinstein»-2017) şi Concertul pentru orchestră de Witold Roman Lutosławski.

Concertul desfăşurat în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2019, a debutat cu «Solstice» pentru orchestră de Adrian Pop [1]. Lucrarea a fost compusă în anul 1979 şi revizuită în 2013. Ea porneşte de la o colindă din zona Bihorului, numită Colinda Soarelui. Melodia de obârşie ancestrală, pe un text ce evocă un măr încărcat cu 'mere de aur'. Acestea sunt un dar simbolic de sănătate, primit de la Sfântul Soare. După spusele compozitorului, melodia de origine folclorică devine obsedantă pe parcurs, ea se aude, de asemenea, la începutul şi la sfârşitul lucrării. Despre creaţia lui Adrian Pop, compozitorul György Kurtág spunea că "am găsit-o proaspătă şi virtuoasă, extrem de idiomatică, simplă şi în acelaşi timp sofisticată (...), impresionează prin modul în care explorează regiuni ale sufletului rar hărţuite"[2]. Ascultând lucrarea Solstice, în interpretarea Orchestrei Naţionale Simfonice a Radiodifuziunii Poloneze, dirijată de Lawrence Foster, percepeam o muzică "ce pleacă din zonele folclorului transilvan pentru a ajunge la o transfigurare personală şi sensibilă"[3]. Incipitul aducea un solo de flaut cu triluri şi emisie frullato [4] şi un zumzet al corzilor, cu intervenţii ale gongului şi cinelelor. Apoi trilurile erau preluate de un clarinet şi de clarinetul bas. Apoi, trilurile - în glissando ascendent - ale corzilor se înteţesc, pregătind intrarea alămurilor (corni, trompete, tromboane şi tubă). Vibrafonul şi flautul susţin un solo de vioară în registrul acut, creând o atmosferă de basm. Se aude o melodie extrem de ornamentată, urmată de intervenţiile ritmate ale suflătorilor, cu izbucniri în subito fortissimo. Lovituri ca de bici surprind ascultătorul. Frânturi ale temei sunt intonate de viorile prime, în dialog cu violele. Clopotele răsună într-o bogăţie de armonice. Un acord consonant prelung încheie naraţiunea muzicală.

Meritul dirijorului Lawrence Foster este acela că a reuşit să contureze melodia acestei lucrări, atât prin intermediul procedeului de articulaţie al instrumentelor de suflat, cât şi prin variaţiunile dinamice măiestrit aplicate.


A urmat Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră în mi minor, op. 11, de Frédéric Chopin, solist Szymon Nehring, acompaniat de aceeaşi Orchestră Naţională Simfonică a Radiodifuziunii Poloneze, dirijată de Lawrence Foster. Concertul nr. 1 a fost compus de Chopin, în anul 1830, când nu împlinise încă 20 de ani. Lucrarea romantică are trei părţi: 1. Allegro maestoso; 2. Romance: Larghetto; 3. Rondo: Vivace.

Pianistul Szymon Nehring s-a născut în 1995, la Cracovia. A început studiul pianului la vârsta de cinci ani. La opt ani a câştigat primul Concurs internaţional de pian pentru copii, la Paris. A urmat cursurile Şcolii de Muzică «Mieczysław Karłowicz» şi Liceul de Muzică «Fryderyk» Chopin din Cracovia, la clasa de pian a profesoarei Olga Łazarska. Apoi, a studiat la Academia de Muzică «Feliks Nowowiejski» din Bydgoszcz, cu profesorul universitar Stefan Wojtas. A continuat studiile la Universitatea Americană Yale din New Haven, cu Boris Berman. A obţinut bursele fundaţiilor Sapere Auso- Małopolska, Pro Musica Bona, Krystian Zimermann şi a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. A câştigat numeroase premii internaţionale la competiţii prestigioase: Premiul I la «Arthur Rubinstein» International Piano Master Competition-Tel Aviv, Israel, 1974, finalist la Concursul Internaţional Frédéric Chopin-Varşovia, ediţia a XVII-a, Premiul II la Concursul Robert Schumann din Suwałki, 2007, Premiul II la Concursul Internaţional de pian Oscar Award, de la Roma, 2014, Concursul internaţional de pian In Memoriam "Halina Czerny-Stefańska" de la Poznaǹ, 2014, Concursul internaţional pentru tinerii pianişti de la Sankt Petersburg, 2011 şi altele. Szymon Nehring a concertat cu Orchestra Naţională a Estoniei, Orchestra Filarmonicii din Calgary, Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg, Orchestra Simfonică din Jelenia Góra, Orchestra Filarmonicii din Tallin, Orchestra Filarmonicii din Pomerania, Orchestra Filarmonică mazuriană, Orchestra Filarmonică Israeliană, Orchestra Simfonică din Bamberg, Orchestra Filarmonică din Marsilia, Orchestra Simfonică din Hartford.


Alături de Orchestra Naţională Simfonică a Radiodifuziunii Poloneze, dirijată de Lawrence Foster, tânărul pianist polonez Szymon Nehring a cântat primul concert a lui Frédéric Chopin, cu o expresivitate şi acurateţe tehnică de un nivel foarte înalt. Se remarcă contrastul dintre simplitatea acompaniamentului orchestral şi frumuseţea armoniilor, ca suport al liniei solistului. Sunetul său are încărcătură afectivă, fiind de o mare puritate. Fiecare prezentare a celor trei ideilor muzicale din Allegro-ul primei mişcări, în formă de sonată, avea o altă înfăţişare. Frumos a sunat tema lirică, contrapunctată cu tema principală din bas. Degetele pianistului păşesc pe fildeşul clapelor, cu o delicateţe generatoare de sunete splendid înveşmântate sonor. Toate acele ecouri au o naturaleţe şi o anume poetică, venită din chemarea dragostei. Şiruri de motive şi pasaje curgeau într-un legatissimo plin de eleganţă şi naturaleţe. În Larghetto, partea a doua, calmul fluxului melodic solistic se contopea cu starea de melancolie şi contemplaţie. Te poate duce cu gândul la o reverie în lumina lunii, într-o minunată seară de primăvară. Triluri argintii ornau melodia. Pianissimo-ul obţinut de Szymon Nehring în afirmarea dantelăriilor sonore, sugera imacularea. Clapele deveneau materie vie, alintată de mişcările suple ale mâinilor şi degetelor ce abia le atingeau, spre a exprima o lumină feerică. Finalul concertului, un Rondo în tempo Vivace, cu formule ritmice în care sincopele conferă un iz de dans popular (Krakoviak) a fost eclatant. Mordentele, mersul descendent în terţe, duble, au adus acea sprinteneală şi claritate atât de îndrăgite, pe care doar muzica lui Chopin o poate reda. Szymon Nehring sculptează materia sonoră, cu precizia unui chirurg, dar şi cu pasiune. Fraza sa muzicală are o mare nobleţe şi prospeţime. Aproape că nu sesizezi velocitatea; pentru că e prea frumos cea ce trăieşte şi comunică. Te face să uiţi că se foloseşte de tehnica pianistică. Bis-ul oferit, în ritm de Mazurcă avea rafinament, vivacitate şi multă gingăşie. Acele accente asimetrice, pe timpii slabi ai măsurii ternare, erau realizate firesc.

A urmat Concertul pentru orchestră de Witold Roman Lutosławski [5]. Lucrarea a fost compusă între anii 1950-1954 şi a fost dedicată lui Witold Rowicki. Prima audiţie a avut loc la Varşovia, în 26 noiembrie a aceluiaşi an. Stilistic, opusul este o încununare a etapei folcloristice a compozitorului. Sunt păstrate însă doar teme folclorice modelate într-o realitate nouă, cu armonie atonală şi contrapunct neobaroc. Concertul are trei părţi: 1. Intrada: Allegro Maestoso; 2. Capriccio notturno ed Arioso: Vivace; 3. Passacaglia, Toccata e Corale: Andante con moto - Allegro giusto. Lucrare beneficiază de oorchestraţie amplă.


În prima mişcare a lucrării se remarcă loviturile ameninţătoare şi obstinate ale tobei. Partea mediană a concertului este un Scherzo plin de virtuozitate. În Capriccio se aude un solo de vioară, urmat de intervenţia instrumentelor cu coarde şi cele de suflat. În Arioso se remarcă suflătorii de alamă. La reluarea Capriccio-ului se distinge harpa şi pizzicato-ul contrabaşilor. Din nou, toba intervine zgomotos împreună cu clarinetul bas. Contrabaşii au un rol important şi în Passacaglia din partea a treia a concertului. Apoi, Toccata aduce mult dinamism în discursul muzical. Impunător a sunat Coralul, mai ales în momentul revenirii lui, solemn, monumental, acesta conduce spre o zonă culminantă ce încheie concertul în chip dramatic.

La bis, artiştii polonezi au oferit o piesă compusă de Jean Sibelius. O muzică dansantă, pasională, pe alocuri apăsătoare, tragică de o mare frumuseţe.

Muzicienii polonezi şi-au demonstrat măiestria, tehnicitatea instrumentală, forţa de a transmite prin sunete o multitudine de stări sufleteşti; toate acestea cu o mare dăruire şi profesionalism. Admirabilă concentrarea şi efortul dirijoral al maestrului Lawrence Foster, un artist carismatic, un muzician desăvârşit, care transformă în bine orice orchestră pe care o conduce, ducând-o pe culmile artei muzicale.

NOTE
*Concertul a putut fi urmărit pe site-ul festivalenescu.ro/festivalul-si-concursul-enescu-in-casa-ta/, unde se vor putea asculta şi următoarele concerte din acest program.
[1] Lucrarea «Solstice» pentru orchestră de Adrian Pop este înregistrată pe CD, în cadrul colecţiei Creaţia simfonică românească (Romanian Symphonic Works), seria Antologia muzicii româneşti (vol. 37), interpreţi Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca, dirijor Emil Simon. Compozitorul Adrian Pop s-a născut la Cluj, în anul 1951. S-a format sub îndrumarea succesivă a tatălui său, reputatul dirijor de cor şi profesor Dorin Pop, apoi a studiat compoziţia la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, cu maeştrii Sigismund Toduţă şi Cornel Ţăranu. Adrian Pop a scris lucrări simfonice, corale, muzică de cameră, live electronic, jazz şi muzică de scenă. Amintim câteva: Concert pentru violoncel şi orchestră, Ethos I, Hexagon pentru trei percuţionişti, Patru miniaturi pentru coarde, Io sono stanco pentru cor de bărbaţi, Sept chansons de Tristan Tzara pentru voce şi pian, Vine hulpe de la munte - în prelucrare etno-rock, Gordun pentru violoncel solo, Ce vedere minunată pentru cor a cappella, La Caringa pentru cor mixt, Sonata a treia pentru flaut, oboi, clavecin şi violoncel, Antico inverno pentru cor mixt, Suita Anna Magdalena Bach, aranjament pentru orchestră de coarde, Suita Anna Magdalena Bach aranjament pentru orchestră de coarde, Les voix de la nuit, Polifonii. Adrian Pop a fost distins cu Premiul George Enescu al Academiei Române, Premiul Uniunii Compozitorilor din România, Premiul Dinu Lipatti, premii la concursuri internaţionale de compoziţie în Franţa, Italia, Austria, Spania şi Africa de Sud. Adrian Pop fost Director general al Filarmonicii «Transilvania» din Cluj-Napoca. A fost rector al Academiei de Muzică «Gheorghe Dima» şi profesor de compoziţie la aceeaşi instituţie clujeană. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural acordat de Preşedintele României şi este Cavaler al Ordre des Arts et des Lettres, acordat de Ministerul Culturii din Franţa.
[2] György Kurtág, Bordeaux, 2007.
[3] Alfred Hofmann, Bucureşti, 1991.
[4] frullato tehnică de emisie la instrumentele de suflat, în care interpretul îşi flutură limba pentru a scoate un sunet caracteristic "FrrrrrFrrrrr".
[5] Amintim câteva creaţii ale compozitorului polonez Witold Lutosławski (1913-1994): Variaţiuni simfonice, Muzică funebră, Concertul pentru violoncel şi orchestră, carte pentru orchestră, Simfonia nr. 3, Cvartetul de coarde.


Descarcă programul Festivalului George Enescu 2019 aici..



 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2019


0 comentarii

ÎN PROGRAM

https://www.festivalenescu.ro/festivalul-si-concursul-enescu-in-casa-ta/
Luni, 25.05.2020 - toată ziua
Marţi, 26.05.2020 - toată ziua
Miercuri, 27.05.2020 - toată ziua
Joi, 28.05.2020 - toată ziua


Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Festivalul Enescu Online, luna a 3-a: Program artistic nominalizat la International Opera Awards , Comunicat de presă
 Concertul Orchestrei Naţionale a Franţei în Festival Enescu on line, Marcel Frandeş
 Festivalul şi Concursul Enescu continuă programul de transmisiuni online, Comunicat de presă
 Orchestra Filarmonicii Regale din Liège, în Festivalul George Enescu - on line, Marcel Frandeş
 Al doilea concert al Orchestrei şi Corului Maggio Musicale Fiorentino, în ediţia on line a Festivalului Internaţional George Enescu, Marcel Frandeş
 Toate articolele despre Festivalul George Enescu, 2019


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer