mai 2020
Robert Kocsis, 21 ani, Cluj-Napoca
Student al specializării regie de teatru, clasa profesorului Conf. Dr. Mihai Constantin Ranin şi Asist. Dr. Răzvan Mureşan, Facultatea de Teatru şi Film, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca

Robert Kocsis

Răzvan Rocaş: În câteva cuvinte, cine eşti?
Robert Kocsis: Un ungur care nu mănâncă roşii.

R.R.: Vorbeşte-mi despre copilăria ta. Ce te fascina, ce te speria, la ce visai?
R.K.: Mă fascina cum tot ce aveam nevoie ca să îmi ocup timpul era Yahoo Messenger. Mă speria un animal de pluş cu care încă locuiesc. Visam să câştig cel puţin o cursă de formula 1.

R.R.: Cum îţi place să trăieşti: te laşi dus de val sau chibzuieşti înainte de a acţiona?
R.K: Având în vedere că mă gândesc vreo 20 de minute ca să răspund la întrebările din acest interviu cred că e destul de clar.

R.R.: Care a fost primul contact cu lumea teatrului?
R.K: Cred că la grădiniţă, a fost improvizată o scenă de teatru şi pe rând luam o marionetă şi ne jucam.

R.R.: Ce te fascinează la teatru? Ce crezi că te va ţine în continuare în această lume?
R.K.: Mă fascinează cât de mult mă poate pune uneori pe gânduri. Vreau să continui cu teatrul atunci când văd spectacole la care la final primul gând e: mă las de teatru, eu nu pot să fac aşa ceva. Acelea sunt spectacole care îţi reamintesc că mai sunt multe de descoperit şi ar fi frumos să le cunoşti. Respir un pic şi, în loc de "eu nu pot face aşa ceva", spun "hai să învăţ să fac aşa ceva".

R.R.: Din experienţele pe care le-ai avut până acum, ce semnificaţii i-ai oferi teatrului?
R.K.: Educaţie şi provocare.

R.R.: Teatrul poate fi considerat un mijloc prin care, ca artist, poţi să aduci schimbări societăţii?
R.K.: Poate nu neapărat schimbări directe datorită teatrului. Dar poate pot fi prezentate alte posibilităţi de a fi şi asta aprinde dorinţa de a schimba, care nu se realizează neapărat prin teatru.

R.R.: Consumi teatru: mergi la spectacole, citeşti (despre) teatru? Eşti conectat la realităţile teatrului autohton?
R.K.: Încerc să consum cât mai mult de peste tot.

R.R.: Tot ceea ce se petrece pe scenă merită să poarte numele de teatru?
R.K: Încă gândesc şi o să studiez ca să găsesc răspunsul la această întrebare.

R.R.: Cum vezi poziţia regizorului în actul artistic: trebuie să aibă mereu ultimul cuvânt sau să colaboreze constant cu actorul?
R.K.: Colaborarea, că aşa învăţăm.

R.R.: Cum îţi consideri parcursul în şcoala de teatru? Ţi-a lipsit ceva anume, ai avut parte de prea multe cursuri?
R.K.: Prea scurt parcurs, mai puteau să fie cursuri.

R.R.: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat în cei trei ani?
R.K.: Să îmi reamintesc că tot timpul e ceva nou care poate fi descoperit.

R.R.: Crezi în teatrul făcut cu sudoare? Cât este talent şi cât este muncă?
R.K.: Pentru unii talentul e destul, pentru alţii tot timpul e prezentă sudoarea.

R.R.: Reprezintă folosirea noilor tehnologii o variantă viabilă? Cât de confortabil eşti/ai fi cu utilizarea lor în spectacole şi cu inovaţiile pe care le aduc?
R.K.: Susţin folosirea tehnologiei în teatru, e incredibil cum poate accentua magia teatrului.

R.R.: Dramaturgie contemporană sau dramaturgie clasică? Spre care dintre cele două tinzi mai mult? Care dintre cele două ţi se pare mai ofertantă pentru a fi pusă în scenă?
R.K.: Momentan cea contemporană.

R.R.: Într-o lume atât de deschisă şi competitivă, care crezi că e cel mai eficient mod în care să te promovezi?
R.K.: Chiar nu ştiu, mersi de întrebare, o să caut răspunsul cât mai bun.

R.R.: Ce relaţie ai sau ce relaţie ai vrea să ai cu publicul? Ce îţi place şi ce nu îţi place la el?
R.K.: Cu cât mai diferite sunt tipurile de relaţie, cu atâta mai bine. Cum teatrul e atât de diferit, şi publicul e aşa. Îmi place că există şi că nu e asemănător de la teatru la teatru.

R.R.: Există vreun artist care te inspiră? Cu cine ţi-ar plăcea să lucrezi?
R.K.: Nick Cave mă inspiră puternic, Eric Bogosian, Vidnyánszky Attila ifj. Cu cel din urmă aş vrea să lucrez cel mai mult, mai ales că e chiar peste drum de graniţă.

R.R.: Ce crezi că ai fi făcut dacă nu era teatrul?
R.K.: Şofer, poate de raliu, poate de cursă lungă.

R.R.: Ce mesaj ai pentru tine de peste 10 ani?
R.K: Uită-te peste interviul cu Răzvan Rocaş din 2020. Cum ai răspunde acum?

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus