Tantas almas / Valley of Souls / Valea sufletelor, în regia lui Nicolás Rincón Gille, este un film de o profunzime aparte, o adevărată mantră pentru sufletele celor pierduţi, o căutare dureroasă a sacrului în vederea restabilirii echilibrului la nivelul morţii. Deşi experienţa cinematografică anterioară îl plasează pe Gille în aria filmelor documentare - cu titluri precum: Noche herida sau Los abrazos del río -, experienţă pe care o putem resimţi şi în Tantas almas / Valley of Souls / Valea sufletelor, această primă ficţiune a sa este mai mult decât o simplă expunere generală a situaţiei politice din Columbia (greu încercată de conflictele sângeroase dintre grupările paramilitare de dreapta şi forţele de gherilă care îşi lasă amprenta în rândul populaţiei civile).
Tantas almas / Valley of Souls / Valea sufletelor spune povestea tragică a lui José, pescar de meserie, care la întoarcerea acasă, află că cei doi fii ai lui, Dionisio şi Rafael, au fost ucişi de grupările paramilitare, iar trupurile lor fără viaţă - conform unei practici des întâlnite în cazul acestor grupări - au fost aruncate în râu. Răvăşit de suferinţă, dar fără să îşi piardă luciditatea datorită ancorării în realitatea cruntă a locurilor, José decide să meargă în căutarea trupurilor neînsufleţite ale fiilor lui, asumându-şi orice risc.
Întreaga călătorie a lui José, ne poartă pe râul Magdalena, un râu tulbure plin de o vegetaţie luxuriantă pe alocuri, care induce deopotrivă o senzaţie de nelinişte cât şi una de serenitate şi împăcare. Parcă şi numele râului pare să fie unul predestinat în film, pentru ceea ce drumul lui José devine pe parcurs - un drum pe care soarta îl pecetluieşte nu numai cu amărăciunea morţii, dar şi cu puterea lepădării de sine, cu iertare şi devotament. Fiecare gest şi gând pe care José îl experimentează în călătoria sa este unul în care se află într-o permanentă conexiune cu supranaturalul, cu credinţa şi cu sacrul. Lucru deloc neobişnuit pentru locuitorii Americii Latine, unde întâlnim o preponderenţă a religiei Catolice, cât şi influenţe din religiile hinduse sau din credinţele păgâne indigene. Ajutorul pe care José îl cere Sfântului Anton este mai mult decât o simplă rugă - pentru găsirea celor pierdute şi aducerea aproape a celor depărtate - este un strigăt de ajutor menit să îi dea acestuia putere să ducă la bun sfârşit lungul pelerinaj al durerii, menit să aducă pace sufletelor rătăcite ale fiilor lui. Această fuziune între credinţe religioase şi obiceiuri locale, este întărită de elementul feminin care, în aceste ţinuturi, are o simbolistică activă în ceea ce înseamnă speranţă, vitalitate şi grijă, aspect care poate fi identificat în fiecare contact pe care José îl are cu femeile locului, în căutările sale.
Valea sufletelor, deşi sună metaforic în titlu, îşi găseşte materializarea simbolică în film, într-un jurnal al morţilor păstrat de o femeie care, asemeni unui preot, a ţinut să respecte astfel memoria celor ucişi. Nenorocirea lui José expune mai mult decât o simplă datorie umană de cinstire a morţilor, este o călătoria emoţională şi emoţionantă menită să găsească puntea de legătură între lumea celor vii şi lumea celor morţi, un vid existenţial în care rătăceşte întreaga omenire.
Descarcă broşura şi programul TIFF 2020 aici.