iulie 2021
Şi atunci, ce e libertatea?
Nu e de mirare că filmul Şi atunci... ce e libertatea?, regizat de Andrei Zincă, a câştigat Premiul Publicului la ediţia din 2020 a TIFF. Inspirat de nuvela Proiecte de trecut a scriitoarei Ana Blandiana, lungmetrajul prezintă o poveste în care temele principale sunt dragostea şi supravieţuirea în contextul deportărilor, săvârşite de comunişti în anul 1951, a peste 40.000 de proprietari de pământuri şi aparţinători ai minorităţilor în Câmpia Bărăganului, supranumită "Siberia României".

Se poate observa din primele minute ale vizionării o diferenţă considerabilă între filmele cu care ne-a obişnuit Noul Val Românesc, cu cadre lungi, mişcări limitate ale camerei şi montaj lent, şi filmul regizorului român stabilit în SUA încă din anul 1988 - apariţia naratorului este un element neobişnuit, la fel cum este şi structura acronologică (filmul începe cu ultima scenă). Simetria incipit - final se face prezentă şi în afara secvenţelor, întregul film fiind încadrat de citatele Anei Blandiana şi de sunetul obsedant al trenului care goneşte înspre şi dinspre ţinutul Bărăganului. Printre tehnicile atipice folosite se numără şi slow-motion-ul, pentru a creşte dramatismul în scena adunării bagajelor, colorizarea intensă şi treptată a cadrului cu pădurile Fundatei, locul în care deportaţii coboară din tren, folosirea materialelor video din arhivă, dar şi efectul vocilor ce par dublate, care, deşi oferă o sonorizare mult mai performantă decât cea cu care ne-am obişnuit, duce la o oarecare artificialitate.

Turica (Iulia Lumânare) şi Emil Bazan, naratorul (Radu Iacoban), sunt doi soţi, profesori respectabili, ea de franceză, el de istorie. Deşi avertizată de un securist - a cărui statuetă în formă de câine este aşezată strategic în faţa lui când stă la birou -, Turica ia decizia spontană de a merge la nunta fiicei unui chiabur. Soţul ei i se alătură şi astfel se aleg amândoi, împreună cu ceilalţi invitaţi de la petrecere, cu un bilet doar dus înspre sud-estul ţării, convinşi că a fost făcută o greşeală şi că cineva care a luptat în ilegalitate nu poate fi deportat din cauza unei petreceri. Cu ei se află mirii Ana şi Ion (Olimpia Melinte şi Cristian Popa), care îşi termină cununia pe câmp cu ajutorul preotului (Nicodim Ungureanu), mama Anei (Magda Catone), rămasă văduvă în timpul nunţii oprite de securişti, un neamţ (Radu Bânzaru), o unguroaică (Skovrán Tünde) ce îşi pierde soţul şi fiica, împuşcaţi la rândul lor din cauza unei pisici, şi Culai, un ceferist care a dezertat din armată în vreme de război.

Cei nouă sunt lăsaţi în mijlocul câmpului să se descurce cu bagajele pe care le-au adus şi să trăiască într-o mică comunitate tipic comunistă, un fel de falanster în care fiecare munceşte şi totul este împărţit în mod egal. Sunt nevoiţi să aleagă dacă mor sau trăiesc: "Ni se lăsase libertatea acestei alegeri". Diferenţele de percepţie dintre ei abia după încep să se vadă. Turica, deşi curtată atât de soţul ei, pe care îl consideră vinovat pentru noul lor cămin, cât şi de Culai, în care vede singurul motiv pentru a se trezi dimineaţa, este captivă în propriile ei dileme şi nu se poate bucura de ceea ce o astfel de viaţă îi poate oferi, deşi Emil punctează: "Niciodată în viaţa noastră nu am fost mai liberi." Cu toate acestea, nici el nu este cu adevărat liber, fiind măcinat de halucinaţii izvorâte din vinovăţia, gelozia şi furia resimţite. Ana şi Ion merg înainte şi încearcă să facă un copil - imaginile intercalate cu mama Anei care îşi priveşte poza de la nuntă oferă un caracter de ciclicitate a generaţiilor. Până şi neamţul şi unguroaica îşi construiesc o viaţă împreună. Dar cel mai liber dintre toţi este Culai - trecut prin ororile războiului, el vede şederea în Bărăgan ca pe o vacanţă, nu se sfieşte să îi facă ochi dulci Turicăi de faţă cu soţul ei (îi oferă chiar un cadou, un trifoi cu patru foi într-o coajă de nucă, simbol al norocului pentru care trebuie să ai răbdare, să treci mai întâi de durităţile vieţii), iar atunci când oportunitatea se iveşte, nu ezită să o accepte. Pleacă cu ciobanii pe drumul ştiut de ei şi reuşeşte să ajungă în Franţa, de unde îi trimite scrisori profesoarei de franceză ce a refuzat să i se alăture şi care, nemaiavând un motiv să trăiască, aşa cum s-a confesat preotului, se prăbuşeşte pe fundalul unei melodii franţuzeşti.

Aşadar, care dintre ei este cu adevărat liber? Sunt oare liberi cei care se desprind de trecut şi de persoanele dragi pe care le lasă în urmă şi privesc cu tărie spre un viitor mai însorit? Sunt oare liberi cei care nu recunosc limitele impuse şi decid să le încalce şi să îşi facă singuri norocul? Sau libertatea este starea în care ajungi când renunţi la vicii şi adicţii şi te laşi condus exclusiv de virtute, cum recomandă filosofii? Erau toţi captivi fiindcă nu puteau să se mute din acel loc sau tocmai aşezarea lor din ţinutul sălbatic îi făcea mai liberi decât orice om de la oraş? Sau poate e cum spune profesorul în incipitul filmului, "libertatea este marea răsplată a luptei pentru o societate justă".

Eu cred că libertatea e un status quo relativ. Cum am scris într-o poezie a mea, ea "nu apare unde nu se simte dorită". Trebuie să o primeşti cu braţele, mintea şi inima deschise ca să vină la tine. Poţi fi limitat fizic şi la interior să te simţi mai liber decât cineva care are din punct de vedere material tot ce şi-ar fi putut dori. Însă, când cei care au supravieţuit ajung în sfârşit să plece acasă, Emil Bazan, afirmă, dărâmând cu furie ce au construit în cinci ani: "Totul a fost o iluzie". Şi atunci... ce e libertatea?



Regia: Andrei Zincă Cu: Radu Iacoban, Iulia Lumânare, Cuzin Toma, Olimpia Melinte, Cristian Popa, Magda Catone, Nicodim Ungureanu, Dorina Lazăr

0 comentarii

În programul cultural

Cinema City Cotroceni
29.07 18,20; 21,20
Cinema City Mega Mall
29.07 12,30; 15,30; 18,30; 21,30
Cinema City ParkLake
29.07 15,30; 18,30
Cinema City Sun Plaza
29.07 12,30; 15,30; 18,30; 21,30
Elvira Popescu
01.08 14,00

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus