Looking for Jim - Broken Flowers

2005 a fost anul în care o seamă de cineaşti clasici au semnat filme atipice. A History of Violence părea un film de fraţii Coen, Match Point - un Chabrol în engleză, iar Munchen ai fi putut jura că-i făcut de John Frankenheimer. Critici feluriţi s-au grăbit să adauge şi Broken Flowers pe listă, zicând ei că putea fi făcut de oricine, numai de Jarmusch nu. S-avem pardon.

Nu-i prima oară când acest, poate, ultim poet al cinematografului de autor e acuzat că devine comercial - în 1991, Night on Earth (cinci taxiuri, cinci oraşe, un singur Revelion) a fost considerat facil şi plin de staruri de către oameni... să le spunem limitaţi, care (se fac că) nu înţeleg că lucrurile simple sunt cele mai complicate şi care se fac că nu ştiu că Benigni, de exemplu, mai jucase la Jarmusch, pe vremea când americanii habar n-aveau de el. Başca, desfid pe oricine să găsească ceva comercial în episodul filmat la Helsinki, în finlandeză, cu actorii-fetiş ai lui Kaurismaki (Matti Pellonpaa şi Kari Vaananen), un episod la care orice zâmbet îţi îngheaţă pe buze. E drept că, de la poezia post-punk din debutul carierei (Permanent Vacation, Stranger than Paradise, Down by Law, Mystery Train) şi până la alegoria western Dead Man, poemul urban Ghost Dog sau metafora Broken Flowers e o cale la fel de lungă ca de la John Lurie, Tom Waits şi Joe Strummer la Johnny Depp, Cate Blanchett sau Bill Murray, dar de când schimbarea înseamnă automat ceva rău?

Broken Flowers, dedicat lui Jean Eustache, ascunde, sub aparenţa clasicei călătorii tragi-comice, pe care Don Juan-ul îmbătrânit o întreprinde în căutarea fiului (timpului?) pierdut, o meditaţie amară asupra dragostei şi inutilităţii, posedă, în Bill Murray, cel mai blazat personaj din filmografia lui Jarmusch, netulburat nici de vecinul cu aer de Sherlock (Jeffrey Wright), nici de întâlnirile mai mult sau mai puţin "implozive" cu fostele iubiri (Sharon Stone, Frances Conroy, Jessica Lange, Tilda Swinton) şi comportă poate singurul final cu adevărat disperat din cariera unui regizor care şi-a încheiat întotdeauna filmele cu o urmă de speranţă.

Nu-i ascultaţi nici pe cei care-l contestă şi nici chiar pe cei care-l apără. Broken Flowers e un film de Jim Jarmusch. Care nu se ratează, adică.