noiembrie 2020
98% decizia corectă
Scenariul animat din presa naţională creează o atmosferă prielnică revoltei: Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ urma să promoveze în rândul liceenilor un spectacol inadecvat, acuzat că ar fi "vulgar" şi "pornografic". La prima vedere, replicile citate par a justifica aceste puncte de vedere, însă, după vizionarea spectacolului, iese la iveală lipsa de fundament a acestor acuze.

Este vorba despre 98% decizia corectă, în regia Elenei Morar, pe un text de Andreea Tănase (care urmează să apară pe LiterNet în prima parte a lunii decembrie 2020, disponibil gratuit aici). Spectacolul pune în scenă drama Izabelei, o adolescentă de 17 ani, care rămâne însărcinată şi se confruntă cu urmările psihologice şi sociale ale acestei întâmplări nefavorabile - un subiect dificil, care pune în lumină o realitate tristă a societăţii noastre şi a conştiinţei colective.

Tendinţa ar fi să percepem această situaţie ca pe un conflict între generaţii. Să credem că imaginea adversarilor noştri se înfăţişează clar în faţa noastră. Să privim cu superficialitate teatrul şi scopul lui. Cu toate acestea, arta are întotdeauna o dimensiune contemplativă, introspectivă, ce ar trebui să ne determine să privim lucrurile în profunzimea lor şi să nu ne pripim în judecata noastră.

Printre elementele interpretate drept explicite şi imorale, dar care au fost scoase din context, se numără ilustraţii ale vaginului, deloc diferite faţă de cele din manualul de anatomie, gesturi ce sugerează actul sexual sau dialoguri despre experienţa protagonistei. Având în vedere tematica abordată, cum s-ar putea evita o discuţie care să includă astfel de fragmente? Şi, până la urmă, limbajul utilizat este acelaşi cu cel vehiculat în rândul tinerilor de astăzi. Fie că acceptăm acest aspect, fie că nu, aceasta este realitatea şi trebuie confruntată ca atare.

Într-adevăr, există scăpări, stângăcii, momente care puteau fi ori atenuate, ori, dimpotrivă, amplificate. Unele personaje, precum prietena cea mai bună a Izabelei, skateboarder-ul sau fiica medicului ginecolog, rămân în imaginea publicului ca simple caricaturi, stereotipuri, fără substanţă în afara poveştii centrale, iar multe dintre pasajele de trecere dintre scene, încercând o adiţie de perspectivă şi semnificaţie, induc în eroare.

Cu toate acestea, premiera este una de succes. Producţia amplă şi distribuirea sa prin mediul digital ajută la transmiterea mesajului şi la iniţierea unui dialog între adolescenţi, părinţi şi profesori. Nu cred că se pune problema de a prelua comportamentele personajelor, însă gândindu-ne că o parte a liceenilor gândesc şi acţionează deja astfel, utilizând un limbaj licenţios, batjocorindu-i şi umilindu-i pe cei din jurul lor, poate că un cadru educaţional ar putea sprijini elevii în a înţelege subtilităţile poveştii şi rolul său moralizator.

Din punctul meu de vedere, tipul acesta de scandaluri pe tema educaţiei de sănătate şi cea a educaţiei sexuale nu fac decât să atragă tot mai mult atenţia elevilor, care au la dispoziţie uneltele necesare de a se documenta pe cont propriu. Când am citit printre ştirile dimineţii despre această situaţie, în calitate de adolescentă, de elevă, mi-a fost greu să cred că un material ce susţine comportamente imorale ar fi putut fi destinat proiectării în cadrul orelor de curs. Am urmărit spectacolul deoarece nu am vrut să perpetuez comunicarea de tip "telefonul fără fir". Am vrut să îmi formez o opinie proprie şi se pare că intuiţia mea nu a dat greş. Nu a fost o vizionare uşoară, dar nici nu trebuia să fie uşoară. A fost, în schimb, una sensibilă, în care am trăit emoţia fiecărui moment alături de eroii poveştii.

Îngroparea acestor tematici, încercarea de a proteja copiii de tot ceea ce este rău, pe cât de idilic ar suna, nu înseamnă că ei nu vor avea contact cu această parte a lumii. Nu înseamnă că nu vor putea fi influenţaţi. Dimpotrivă, vor fi poate şi mai predispuşi să preia astfel de comportamente - din cauza unui anturaj negativ, a unei curiozităţi nesatisfăcute, dar mai ales din cauza lipsei de comunicare şi de educaţie în acest sens. De aceea, spectacolul 98% decizia corectă, utilizat ca material didactic, menit să provoace un dialog deschis cu elevii în cadrul căruia să fie formulate explicaţii suplimentare pentru situaţia descrisă în scenariu, ar fi un progres în direcţia cunoaşterii.

Revenind într-o notă ceva mai optimistă, ceea ce face, într-adevăr, din acest spectacol o producţie demnă de respect şi de admiraţie este finalul deschis, care lasă la latitudinea publicului soarta tinerei - dacă va păstra sarcina, dacă va urma cariera visată sau dacă îşi va întemeia o familie în viitor. Un singur aspect este atent particularizat: indiferent de ce va alege Izabela, ea va fi o femeie realizată.

(Kassandra Veress este elevă la Colegiul Naţional "Dr. Ioan Meşotă" din Braşov)
De: Andreea Tănase Regia: Elena Morar Cu: Cătălina Bălălău, Aida Avieriţei, Nora Covali, Dragoş Ionescu, Paul-Ovidiu Cosovanu, Cătălina Eşanu, Corina Grigoraş, Emanuel Becheru, Florin Hriţcu

0 comentarii

În programul cultural

Online, click aici
27.11.2020 pînă pe 30 noiembrie
28.11.2020 pînă pe 30 noiembrie
29.11.2020 pînă pe 30 noiembrie
30.11.2020 pînă pe 30 noiembrie

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus