Nu sunteţi singuri! - 98% decizia corectă

Elevă eminentă în clasa a 11-a, Iza (Cătălina Bălălău) are 17 ani şi tocmai a aflat că a rămas însărcinată. A făcut sex protejat, dar a avut ghinion.

Speriată de efectele pe care un copil apărut atât de timpuriu în viaţa unei femei le-ar putea avea în viaţa (profesională, mai ales) a acesteia, mama (Nora Covali) intervine rapid şi încearcă să-şi impună soluţia. Mai moale din fire, tatăl (Dragoş Ionescu) marşează, nu chiar convingător, pe liberul-arbitru al fiicei. Medicul de gardă din seara de Ajun (Cătălina Eşanu) e dură, netă şi îşi face bine treaba de medic.

Tatăl copilului (Paul-Ovidiu Cosovanu) e şocat, haios, derutat, speriat, confuz. Cea mai bună prietenă a Izei (Aida Avieriţei) oscilează între empatie, idei fanteziste şi invidie. Căldură, răutate, eternul balans între atracţii de sens opus.

Alex (Emanuel Becheru) e genul de adolescent teribilist, care ştie să iasă în evidenţă doar pe bază de agresivitate şi vulgaritate - (Replicile vulgare ale lui Alex i-au scandalizat pe unii dintre cei care le-au citit în textul Andreei Tănase, text ce urmează să apară în prima parte a lunii decembrie 2020 la LiterNet. În montarea Elenei Morar, ele nu sunt de auzit, fiind acoperite de beep-uri. Din păcate pentru cei scandalizaţi, pentru noi, restul, dar, mai ales, pentru cei cărora le sunt adresate, replicile astea există în realitate. Acum, în anii '20 ai secolului 21, îndreptate împotriva unei fete lipsite de apărare ori de vină. După cum erau realitate şi acum vreo 30 de ani, pe vremea când altă generaţie era la vreme adolescenţei. Şi atunci, ca şi acum, gradul de ipocrizie şi laşitate, ca şi capacitatea majorităţii de a întoarce capul din faţa evidenţei, erau la cote înalte). Fiica adoptivă a doamnei doctor (Corina Grigoraş) acceptă anturajul mitocănesc al lui Alex. E felul ei de a încerca să se integreze. Cel de-al treilea membru al grupului, adolescentul jucat de Florin Hriţcu, se desprinde, uşor-uşor, de grupul agresiv şi se apropie, uşor-uşor, de Iza.

Un uter din neoane pe peretele verde, încadrat de geamuri sparte (decor: Diana Miroşu). Mesaje pe whatsApp, apeluri ratate, microfoane, căşti, închipuiri. Oameni cu măşti maronii, oameni cu măşti viu colorate, oameni cu măşti emoticon-like (costume: Ileana Zirra). Turnat în vremuri de COVID-19, 98% decizia corectă a avut nevoie de măşti pentru protejarea actorilor şi a realizatorilor spectacolului. Măştile, însă, au şi un rol artistic foarte precis: ele sunt simbolul suprem al distanţei.

Oricât de bine- sau de răuvoitori, ceilalţi rămân, totuşi, departe. Iza e mereu singură. Când vorbeşte camerei sau cerului (în secvenţele turnate în aer liber, video design: Ana Cârlan), ea nu are, cel mai adesea, mască. Abia în acele momente barierele se ridică şi departele devine aproape.

Uneori, Iza se adresează camerei. Adică, nouă. Sau, mai exact, vouă. Adolescentelor şi adolescenţilor de acum. Celor care au trecut, treceţi, veţi trece sau aţi putea trece prin experienţe similare.

E greu, e dur, e nedrept, e adevărat. Maturizare pe repede înainte. Nimeni nu poate lua decizia în locul ei, oricine îi poate fi alături. Lungul drum de la "Ce-o să zică lumea?", "Fă aşa cum îţi zic eu, că-ţi vreau binele" şi "Ia uite-o şi p-asta, beep, beep, beeeeep!" la un umăr tăcut, sprijin necondiţionat şi un strop de decenţă.