noiembrie 2020
Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2020
Trilogia Colaj by Leta Popescu (dramaturgie & regie): Lát(hatatlan) / (In)vizibil la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Premiera: februarie 2019. (In)credibil la Teatrul Naţional din Timişoara. Premiera: mai 2019. (In)corect la Reactor de Creaţie şi Experiment Cluj. Premiera: februarie 2020. Primul şi al treilea titlu sunt parte din selecţia festivalului Interferenţe, ediţia 2020, în e-derulare online până luni, 30 noiembrie 2020.

(In)vizibil porneşte de la versurile a 15 poeţi contemporani de limbă română şi maghiară (Dan Sociu, Andrei Doboş, Alexandra Pâzgu, Vlad Moldovan, Stelian Müller, Petro Ionescu şi Raul Coldea, V. Leac, Ionuţ Chiva, Szálinger Balázs, Elena Vlădăreanu, André Ferenc, Domonkos István, Ladik Katalin, Horváth Benji - traduceri: Andrei Dósa) şi este structurat în şapte episoade (Planetă - Europa - România - Cluj - Familie - Cuplu - Individ) şi un prolog.


Colajul textual e dublat de montajul regizoral. Fiecare episod are propriul său univers vizual (scenografie, video, animaţii: Mihai Păcurar) şi sonor (Magor Bocsárdi), propriul său ritm, propriul său ton. Melancolie, ironie, sexualitate, comentariu politic, comentariu social, comentariu etnic, derută, siguranţă, cooperare, singurătate. Beznă, reflectoare, proiecţii, zgomote pre-înregistrate, replici livrate în microfon, voci neamplificate, păpuşi, planete atârnând.

Nud feminin (dar nu conform stereotipurilor), relaţii interetnice (combătând stereotipurile), un continent cât un selfie de religie musulmană (pe fundal de aquarium / apă / mare / emigrare / imigrare), un strop de Cluj (o pată pe un rât şi oameni care nu contează), romantism de cuplu (pe bază de limbaj anti-romantic), romantism de om-Mioriţă (pe bază de sugestii romantice), specia numită om-de-dulap (e-conectat la lume).

În doar o oră de spectacol, limbajul Letei Popescu, original, îndrăzneţ şi isteţ, devine memorabil. Mashup-ul liric funcţionează ca atât ca text de sine stătător, cât şi vehicul de promovare a poeziilor originare. Într-un context festivalier, Leta Popescu ar putea lejer susţine tronsonul de late night show, mixând creaţii artistice, concepte ideologice, situaţii de viaţă.

Un aer lejer, deloc superficial, îmbracă (In)vizibila întâmplare. Nu e ca şi cum cele auzite, privite, preasimţite sunt uşurele. Dimpotrivă. Tonul general, însă, textura îndeamnă la altceva / mai mult decât revoltă, hohot, depresie. Ce anume, exact-exact, se prea poate să rămână misterios şi atrăgător, deopotrivă. Şi e foarte bine că e aşa.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus