noiembrie 2020
Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe Cluj, 2020
(In)corect, al treilea episod al trilogia Colaj by Leta Popescu (dramaturgie & regie), şi-a avut premiera la Reactor de Creaţie şi Experiment Cluj pe 14 februarie 2020. 10 luni mai târziu, înregistrarea sa video a fost disponibilă online în cadrul selecţiei celui de-al 7-lea festival clujean Interferenţe, 2020.

3 părinţi (spre 50-55 de ani), 3 copii (spre 25-30 de ani), o prietenă a copiilor, o gazdă. Un tată (Doru Taloş), o fiică & fiu (Alina Mişoc, Lucian Teodor Rus), o mamă plecată la muncă în Italia. O mamă (Oana Mardare), un tată (Cătălin Filip), un fiu (Paul Sebastian Popa). Primul tată e fratele celei de-a doua mame. Prietena fiicei (Emőke Pál) şi gazda din Sulina a celor de mai sus (Alexandra Caras), sosiţi în vacanţă în Deltă în septembrie. Uneori, al doilea tată se transformă în căţel, după fiica devine broască (după cum se vede şi în afiş).


8 adulţi din 2 generaţii preţ de o zi, o noapte şi o dimineaţă, undeva aproape de vărsarea Dunării în Marea Neagră prin canalul Sulina. Secretele tinerilor (cele privind preferinţele sexuale fiind, pesemne, cele mai bine păstrate). Secretele părinţilor (cele privind preferinţele sexuale fiind, pesemne, cele mai bine păstrate). Homosexualitate, ménage à trois, stereotipuri pe bază de unguroaice, adulter. Cu toţii ne ascundem, nimeni nu ezită să arate cu degetul când ascunzişul celuilalt e dezvăluit.

Cei 8 actori mişcă elementele de scenografie (gândite de Lucia Mărneanu, alături de care Leta Popescu primea, în 2014, premiul UNITER pentru debut pentru spectacolul Parallel, montat la celălalt spaţiu independent major al Clujului, Fabrica de Pensule, între timp dispărut), manevrează reflectoarele, dau play şi stop muzichiei (atmosferă sonoră: Oana Hodade). Dinamica lor (mişcare scenică: Farid Fairuz) se împleteşte cu cea a imaginilor proiectate (colaj video: Doru Vatavului) pe fundalul ce va fi demontat la final.

Unele dintre excelent-interpretatele lor monoloage sunt adresate direct publicului, martor-confesor al întâmplărilor de vilegiatură. Dialogurile sunt, cel mai adesea, contondente. Nu doar secretele bine ascunse pomenite mai sus sapă şanţuri între fiecare din membrii grupului. Reproşurile pentru cele întâmplate ori neîntâmplate în trecut, pentru lipsa de recunoştinţă, pentru lipsa de interes (manifestat faţă de unii) şi prea marele interes (manifestat faţă de alţii) contribuie la arhitectura sentimentală a reuniunii de familie. Bericica, grătărelul, Dunărea, amintirile roz îndulcesc prea puţin gustul prea amar.

Privit din exterior, grupul de rude şi prieteni pare angajat într-un război civil fără speranţă de armistiţiu. Deşi îi recunoşti anumite cauze punctuale, îţi cam scapă, totuşi, marele motiv. Sau, mai corect spus, îţi cam scapă absenţa marelui motiv de semn contrar: "Totuşi, pe oamenii ăştia nu-i leagă şi chestii mişto, trainice, mai importante, per total, decât problemele reale de le vedem acum pe scenă?". Nasol nu e doar că pare că răspunsul e negativ, nasol e şi încă răspunsul e negativ şi în ce priveşte cea mai mare parte a familiilor celor care privesc spectacolul (din sală, de pe vimeo, etc.).

Melancolia faţă de un timp trecut, idilic mai ales când e accesat din arhiva memoriei, şi evadarea în oniric (mai un Al Bano, mai un hip-hop, mai o Romina, mai un căţel cu trăsături de tată, mai o broască cu trăsături de fetiţă) funcţionează oarecum. Leta Popescu asigură un balans tare deştept atât între real şi refugiu, cât şi între generaţii. Pe rând, sunt de aplaudat şi de huiduit şi copiii, şi părinţii, şi cei despre care ne-am obişnuit să spunem ca au călcat greşit şi cei care îi arată cu degetul.

În ciuda tonusului formidabil al actorilor (pe rând şi împreună, o revelaţie şi o bucurie, chapeau!), în ciuda tonului cald al textului şi ludicului regiei, angoasă pândeşte şi pluteşte. Monstrul e acolo, cu ei, e aici, cu noi. Ceva fundamental nu merge în ceea ce atâtea generaţii au numit, de-a lungul atâtor secole, familie.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus