Aici şi acum suntem noi - Ziua Z

Patru tineri. Nedreptăţi la tot pasul. Dorinţă de schimbare. O televiziune. Ziua Z. Un primul gând ar merge, probabil, la ziua de 6 iunie 1944, când a avut loc debarcarea în Normandia. Şi poate că n-am fi chiar departe, căci şi Ziua Z pe care ne-o propun Bobi Pricop şi Ionuţ Sociu e ziua declanşării unei operaţiuni ofensive.

Spectacolul Ziua Z, în regia lui Bobi Pricop, scenografia Oana Micu, cinematografia semnată de Mihai Popa şi muzica originală de Eduard Gabia, producţie a Teatrului de Stat din Constanţa, ne pune faţă în faţă cu toate temele-cheie ale societăţii în care trăim, cu acele lucruri care se întâmplă cu voia noastră şi în faţa cărora alegem să închidem ochii.

La o primă vedere, spectacolul pare a ne invita să urmărim programele televiziunii Briza TV. Mai întâi, emisiunea despre astrologie, în care prezentatoarea (Georgiana Mazilescu) adoptă, pe alocuri, un discurs sceptic cu privire la virusul COVID-19, învăluit în metafore despre planete, constelaţii, o nouă era astrologică pe care o numeşte "Marea resetare de după anul 2020". Emisiunii Constelaţii şi planete îi urmează momentul publicitar în care Ilie Şoimaru, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, anunţă lansarea celor două volume scrise în perioada în care a fost închis, potrivit propriei declaraţii, pe nedrept, lucru care îl face să de autodeclare o victimă politică. Adoptând un ton persuasiv şi un discurs ce s-ar vrea a fi cult prin inserarea unor citate din Confucius - pe care însă nu este capabil să le reproducă privind direct în cameră -, acesta invită constănţenii la lansarea sa de carte, în mediul online, pentru că (nu-i aşa?) el e un om care respectă măsurile luate de autorităţi.

Breaking News. La ştirile orei 19, prezentatorii Vanda (Lana Moscaliuc) şi Cornel (Lucian Iftime) anunţă că patru tineri l-au răpit pe Coco Dincă (Andrei Bibire), fiul lui Vali Dincă, un influent om de afaceri. Ca urmare a unei erori tehnice a tinerilor, aflăm că răpitorii sunt Jimmy (Marian Adochiţei), Paul (Theodor Şoptelea), Ana (Cătălina Mihai) şi Tudor (Florin Aioane). Deşi cu profiluri complet diferite, cei patru devin complici în actul justiţiar pe care au de gând să-l săvârşească.

Dat fiind faptul că este atât de influent, Vali Dincă reuşise, în trecut, să-şi salveze băiatul de închisoare atunci când acesta, aflat sub influenţa alcoolului şi a substanţelor, a omorât un om pe trecerea de pietoni. Cei patru tineri nu vor să răzbune acest caz concret ci, mai degrabă, îl transformă pe Coco Dincă în exponentul a tot ceea ce e condamnabil în România de astăzi, lucruri care, deşi greşite, încă se practică. Cazul său particular este suportul mediatic pentru declanşarea unui manifest împotriva inegalităţilor sociale ce apar pe fondul inegalităţilor economice. Cu ajutorul unor actori ce reuşesc interpretări cu totul remarcabile, ne e pasată cu dibăcie "responsabilitatea" de a le duce mai departe manifestul. Sau, cel puţin, de a ne pune întrebări şi de a nu mai rămâne pasivi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Montarea e ingenios construită pe două planuri -filmările live care se desfăşoară atât într-o maşină care goneşte pe străzile oraşului, cât şi în studioul unei televiziuni locale, aflate pe scena Teatrului de Stat din Constanţa. În timp ce tinerii încearcă să-şi ducă planul la bun sfârşit şi în timp ce transmit live fiecare mişcare, la Briza TV intră în direct diferite personaje: de la bunica celui răpit, Şeful IPJ Constanţa, până la un sociolog şi un jurnalist. În declaraţiile lor, unii se fâstâcesc, alţii se contrazic. Pe scurt, nu spun mai nimic, folosindu-se de multe cuvinte.

Îmbinând elemente teatrale şi cinematografice, spectacolul ne arată că deşi dorinţa unei schimbări de paradigmă există în planul celor patru tineri, vor exista şi abateri de la planul iniţial, determinate de varii motive: defecţiuni tehnice, impulsivitate sau diferite hopuri apărute pe drum. În fond, ideea celor patru e îndrăzneaţă, poate justificată, poate chiar bună, însă cât de morală e o astfel de răpire? Devine ea morală dacă e determinată de nevoia de a schimba lucrurile într-o ţară în care de prea mult timp "merge şi aşa"? De partea cealaltă, e moral să nu fi pedepsit atunci când ai ucis? Mai interesant, cine trasează graniţă între vinovăţie şi nevinovăţie? Banii / pilele / relaţiile? Potenţialul criminal sau societatea care ar putea să-l pedepsească şi totuşi n-o face?

Ziua Z reuşeşte să chestioneze în mod inteligent relaţia dintre violenţă şi justiţie (sau, mai bine zis, lipsa acesteia), aducând în prim-plan câteva dintre temele-cheie ale societăţii zilelor noastre: corupţia ajunsă la cote alarmante, deruta, lipsa de opţiuni pentru noile generaţii, disoluţia solidarităţii, dar şi ipocrizia şi falsitatea pe care oamenii le afişează vădit şi voluntar zi de zi. Sunt teme dure care capătă şi mai multă relevanţă atunci când sunt reprezentate fără ocolişuri şi fără menajamente într-o ciclicitate teatral-filmică. Substanţa spectacolului e analiză socială pe care reuşeşte s-o facă. Vedem cum societatea pretinde domnia legii şi a moralităţii într-un context care favorizează imoralitatea, perpetuarea privilegiilor şi cultivarea inegalităţilor. Aşadar, ce e de făcut? Sunt cei patru tineri îndreptăţiţi să pornească ei înşişi un manifest care poate, în timp, va aduce dreptatea celor care o merită? Sunt îndreptăţiţi să-şi facă singuri dreptate (chiar dacă împinşi de impulsivitate)? Care vor fi consecinţele acţiunilor lor?

Produs de Teatrul de Stat din Constanţa într-un context afectat de pandemie, spectacolul investighează modurile în care teatrul mai poate fi prezent şi relevant în vieţile noastre în acest moment, propunând un concept artistic dinamic, adaptat realităţilor pe care le trăim. Nu se fereşte să spună tot ce e de spus, aproape întotdeauna cu cuvintele potrivite, cu ajutorul unui text alert, inteligent construit, presărat cu răsturnări neaşteptate de situaţie şi referinţe culturale, jucat nuanţat, capabil să ţină e-spectatorul în priză pe tot parcursul său. Nevroza urbană de zi cu zi devine astfel un poem vizual explicit, păstrând caracterul de aici şi acum specific teatrului şi făcând posibilă întâlnirea în timp real dintre actori şi public. Dintr-o experienţă artistică unică izvorăşte o emoţie comună împărtăşită pe scena online a Teatrului de Stat din Constanţa (sperăm cât de curând şi pe cea offline).

Sub forma unui produs artistic curajos şi multi-faţetat, Ziua Z treacă dincolo de barierele cu care suntem obişnuiţi. E un îndemn care se adresează deopotrivă celor de pe scenă şi celor din faţa ei. Şi e departe de a se termina odată cu oprirea live streaming-ului. E mai degrabă un prim pas către schimbare, un îndemn de luat acasă, pe stradă, de gândit şi disecat la rece. Totodată, dincolo de concept, dincolo de toate lucrurile cu care ne confruntă, acest hibrid de spectacol de teatru / scurt-mediu-metraj e o primă speranţă pentru alternativa de teatru online.