Teatrul azi - Ziua Z

Un post local: Briza TV. Rubrica dedicată horoscopului (cititoarea în stele jucată de Georgiana Mazilescu ne anunţă venirea erei Vărsătorului, cea degrabă vărsătoare de sânge în căutarea unui viitor mai bun), o reclamă hazos-mascată (Adrian Dumitrescu interpretând un alter-ego literar al fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, multiplu condamnat penal, acum imaginat drept gazdă a unei sesiuni de autografe aşezate pe primele file ale tomurilor scrise "acolo") şi apoi inevitabilul breaking news, găzduit de "ancorele" jucate de Lana Moscaliuc şi Lucian Iftime.

Începe Ziua Z, cea mai recentă premieră (online) a Teatrul de Stat Constanţa. Text de Ionuţ Sociu, scris special pentru montarea lui Bobi Pricop, găzduită de scena teatrului şi de străzile oraşului & falezele oraşului. O maşină cu patru răpitori (Cătălina Mihai, Marian Adochiţei, Theodor Şoptelea, Florin Aioane) şi un răpit (Andrei Bibire), un tată interlop & furios (Iulian Enache), o bunică ameninţătoare (Nina Udrescu), un jurnalist cu vorbele la el (Dan Cojocaru), o socioloagă, universitară la Ovidius (Mirela Pană), alţi doi participanţi agresivi la trafic (Cosmin Mihale şi Florentin Roman), un purtător de truisme al Poliţiei judeţene (Liviu Manolache) şi o derulare rapidă de fapte şi vorbe.

Cei patru răpitori vor să repare o injustiţie strigătoare la cer şi să schimbe lumea (Vărsătorul lucrează). Răpitul e vinovat pentru trecut, dar nu primeşte dreptul la căinţă publică. Tatăl, bunica, poliţistul, socioloaga intervin prin telefon sau prin alte mijloace de modernă comunicare în masă, într-o defilare ce aminteşte de faimoasa serie telefonică din A fost sau n-a fost?. Maşina goneşte spre o ţintă necunoscută, întreruptă, temporar, de un incident neaşteptat, ca un comentariu peste decenii la Marfa şi banii ce pornea tot din Constanţa la drum.

Trei camere video amplasate în diverse colţuri ale maşinii transmit live răpirea şi planurile răpitorilor de a repara o lume nedreaptă. Din studio, ancora feminină lansează acuzaţii dure la adresa Poliţiei. Tatăl se lansează într-o operaţiune particulară pentru salvarea fiului. Presa comentează moale şi inept situaţia. Universitarii pun diagnostice irelevante. Oamenii pare că şi-au pierdut încrederea în capacitatea de auto-reglare a statului de drept şi preiau viaţa cetăţii în propriile mâini.

Călătoria ajunge la final, breaking news-ul se sfârşeşte brusc, viaţa / televiziunea continuă. Îndrăgita prezentatoare TV (Liliana Cazan) merge acasă la o familie de politicieni (Laura Crăciun, Andu Axente) care ne învaţă cum să mâncam, bem, trăim româneşte (versiunea pre- şi post-era Vărsătorului, nimic nu se schimbă, totul se consumă, ziua Z a trecut neobservată).

Bobi Pricop şi trupa constănţeană ne oferă teatrul de azi. După un an de pandemie, în plină eră online, bifând teste, visând la vaccinare, urlând la autorităţi (din stradă, de pe FB, din "intimitatea ţării noastre"), între un Urs de Aur şi două nominalizări la Oscar, teatrul aspiră duhul străzii, se inspiră din stilistica curentelor cinematografice şi devine relevant înscenând totul pe ecran (scenografia: Oana Micu, cinematografia: Mihai Popa, streaming: Răzvan Rusu, muzici: Eduard Gabia). Mă rog, asta face teatrul lui Pricop, nu e, din păcate, o regulă pentru restul spaţiului mioritic.

Ziua Z vorbeşte despre azi cu mijloacele de azi în condiţiile de azi. Ştim ce & cum a fost ieri, mâine vom vedea ce & cum va fi. Până una-alta, onorăm prezentul, oferindu-i teatru reinventat, proaspăt, coerent, curajos. Din stalul găzduit de sufragerie, aplauze!