Galeria Sector 1
continuă programul curatorial al anului 2021 cu Invenţia eului, o expoziţie personală a artistului Iulian
Mereuţă (1943-2015). Curatorul expoziţiei, Ami Barak, curator independent şi critic de artă
care trăieşte la Paris, fost preşedinte al Asociaţiei internaţionale a
curatorilor de artă contemporană, îl caracterizează pe Mereuţă ca fiind "o personalitate de excepţie, atestată
tardiv", "poziţionat de la început ca gânditor mentor", "un etern neînţeles şi
luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit şi l-au handicapat în ceea
ce priveşte recunoaşterea şi evaluarea". Mereuţă părăseşte definitiv România în
1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările şi arhiva, furate, distruse sau
dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un
scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de
lansare.
Vernisajul va avea loc joi, 29
aprilie 2021, în prezenţa curatorului Ami Barak, de la ora 14:00, până la ora
20:00, la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada
Băiculeşti nr. 29. Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 29 aprilie - 19
iunie 2021, de marţi până sâmbătă, între orele 14:00-19:00*, iar duminica şi
lunea, cu programare prealabilă.
Expoziţia este posibilă datorită
implicării artistului Decebal Scriba
- prieten al lui Iulian Mereuţă -, şi a familiei Mereuţă, şi urmează celor două
expoziţii-laborator de anvergură ale artistului care au avut loc la Muzeul
Naţional de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuţă, curatoriate de Călin
Dan, în perioada 31 octombrie 2019 - 25 noiembrie 2020. "Arta lui Mereuţă nu
avea cum să rămână străină de formaţia sa de istoric de artă. Poate chiar
pregătirea sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducţia atâtor
formule artistice facile, efemere sau obosite din repertoriul vast al
modernităţii. Restrângerea la non-culori - alb şi negru - şi la
apariţii formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură,
fotografie, obiecte/sculpturi, ar putea indica fie scepticism extrem faţă de
posibilităţile de expresie şi comunicare ale imaginii, fie o soluţie de salvare
prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspiraţia», divină altădată,
Mereuţă o aştepta de la vise, semne, simetrii, locuri." - Ioana Vlăsiu, Revista
Arta.
Criticul de artă Ami Barak despre artistul
Iulian Mereuţă
"Artistul Iulian Mereuţă (1943-2015) a
fost şi rămâne o personalitate de excepţie, atestată tardiv. Revelaţia operei
sale, complexă şi elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziţionat de la
început ca gânditor mentor - nu era nimeni mai bun decât el, iar renaşterea lui
nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat
de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un
artist major al unei arte care a fost iniţial conceptuală, dar care s-a
ramificat constant între experiment şi poetica individuală.
Din păcate, nu şi-a făcut un nume în
Occident (după ce a părăsit ţara printr-un gest iconoclast în 1978), şi este
(re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câţiva actori
culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică şi să-i asigure un loc binemeritat
în panteonul avangardelor din Est. Motivele eşecului carierei sale în timpul
vieţii sale sunt multe, dar un numitor comun le uneşte, este poziţia sa de
etern neînţeles şi luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit şi l-au
handicapat în ceea ce priveşte recunoaşterea şi evaluarea.
Un aspect subteran al operei sale este
obsesia morţii, dimensiune de ordin existenţial şi fenomenologic pusă constant
în scenă. Creaţiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele
spaţiale şi temporale, în regim de instalaţie sau "performative" - cum e proiectul
de arhitectură din scenariul performanţei Prison
for One, care amintesc, vizual şi literar, de Procesul lui
Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanţe colective web The law of reciprocal Melancholy.
Opera lăsată de Mereuţă se situează între diverse categorii estetice,
caracterizată de gustul pentru mişcare, dramatizare şi melancolie, în sensul de
reacţie normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman, emoţional sau
ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a
unui comportament care transgresează clasificarea convenţională, şi se
manifestă ca şi condiţia sau alchimia neliniştii creative. În ciuda
sentimentului său patetic de insuficienţă în explorarea profunzimii, unde ne-am
putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezenţe telurice, opera lui
Iulian Mereuţă se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul
de a face vizibil - după expresia lui Klee - cu uneltele artei, un domeniu al
experienţei ideatice." - Ami Barak
Iulian
Mereuţă. Biografie
Iulian Mereuţă s-a născut în 1943, în
oraşul Bălţi din Republica Moldova. Studiază desenul şi pictura la Galaţi, cu Lola Schmierer-Roth, fostă elevă a lui André Derrain, urmând apoi Institutul
de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, din Bucureşti, secţia Istoria şi teoria
artei (1960 - 1965). Realizează The Lost Dead (1962) - un film experimental bazat pe improvizaţii cu prieteni şi
necunoscuţi - furat, probabil confiscat, în timpul montajului. În verile şi
toamnele anilor ce urmează va crea Psihoficţiuni,
fotografii familiale, în casa de la ţară a bunicului său, folosită ca
atelier; va călători la Praga, la câteva zile după invazia sovietică, unde va
încerca să-i întâlnească pe membrii mişcării underground. Anii '70 îl vor găsi
la Bucureşti, în primul său atelier, unde exersează unele strategii de creaţie,
precum: natura (formă, natură,
număr, alţii, disimulare, cuplu), niciodată
complet (distrus, uitat, explicat, eşuat, transformat), perturbarea procesului (capcanele
minţii, falsul silogism/adevărata realitate...), principii ale sculpturii (sculpturi de sulf, cantitate determinată,
sculptează şi traduce...), imposibilitatea
de a face / a face imposibilul, creştere
subterană / stagnare vizibilă, sau găsiţi
structura, forma este în plus. Televiziunea Română îi comandă un
scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de
lansare. Producţia îl avea în distribuţie pe Nicky Wolcz, imaginea fiind semnată de Nicolae Mărgineanu. Are o întâlnire decisivă, la Praga, cu Jindrich Chalupecky, figură marcantă a
avangardei estice, alături de care va păstra o corespondenţă asiduă. În aceeaşi
perioadă, în atelierul său de la Bucureşti au loc spectacole private sau
acţiuni intime, precum: Vacuum, Multimammia, Magdeburg Experimentum
Revisited; un eveniment artistic simultan Londra - Bucureşti, împreună
cu Paul Neagu, sculptor şi performer
britanic de origine română. În 1972, Jorge
Glusberg îl invită să expună la CAYC Buenos Aires/ArtSystem 2, expoziţie
prezentă în permanenţă la Muzeul Universităţii din Iowa/colecţia Alternative
Traditions in Contemporary Art. Alături de Gellu Naum, figură marcantă a suprarealismului din România, va
întreţine ani de zile un dialog pasionat despre arta performance-ului
non-intenţional, despre libertatea de a fi. Iniţiază împreună performance-ul
neintenţionat Go Away, Take Away! Prima
expoziţie publică la Bucureşti, cu J.A. Drawings (J.A., ca identitate artistică alternativă), alături de Ion Biţan (Bitzan), care îşi prezintă
conceptul Imagini generative, are loc
în 1973. Iniţiază un atac violent la
adresa Televiziunii Române, iar în 1978
părăseşte definitiv România, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările şi
arhiva, furate, distruse sau dispersate. Urmează două luni în Delfzijl, Olanda,
unde realizează picturi şi desene sub influenţa drogurilor - seria Skaï
& Rubbish, urmată de Dutch Groans, proiect pentru o carte
de poezie concretă. Noiembrie îl regăseşte pe Mereuţă la Paris, unde va trăi de
acum încolo şi unde va realiza desene şi machete pentru proiecte de instalaţii
precum Mişcare nesfârşită într-un sat
cretan filme, conceptul de Sculpturi
ascunse; North by South, o serie de desene pentru teatru, bazate pe un
motiv mitologic, două dintre acestea fiind achiziţionate de FNAC (Fondul Naţional
pentru Artă Contemporană); picturi şi desene de mari dimensiuni, la Galeria
Edouard Manet, din Genevilliers, urmate de un
articol pozitiv în Artpress, cea mai importantă revistă franceză de artă.
În următorii doi ani, Mereuţă se conectează cu trecutul său artistic: Skandinavia
Voodoo şi Holly Aethi-Opia, propuneri de desene, picturi şi instalaţii;
seria Mâ, picturi bazate pe un ritual Dogon şi Umatul, un sistem de pictură - despre care scrie amplu şi Artpress.
Expune la Galeria Emilia Suciu (Ettlingen, 1990) şi revine pentru a doua oară
în România pentru o lună, în 1995. Găseşte câteva lucrări vechi şi caiete
personale. Realizează apoi o serie de spectacole private cu prieteni şi
persoane necunoscute: Jimmy Ovadia,
ultima călătorie în Ţara Sfântă (Galaţi, 1995), cu un bătrân fotograf care
îşi pregăteşte plecarea definitivă în Israel, Cum să mănânci un cub de lemn (în gara Changis- Saint Jean,
Franţa), cu un bolnav psihic necunoscut, Aşteptând
răsăritul soarelui într-o biserică dezafectată (satul francez Houdan,
1996), cu N. de K., Samurai împuţit
(Paris, 2004) cu Dino, un om fără adăpost, şi A Night Translation, ce
însumează 36 de ore de instalaţie/performance continuu într-un spaţiu privat
izolat. În 1999 revine pentru a treia oara în România, realizând lucrări
alături de Gellu Naum: desene, performance-uri, obiecte, un important material,
Catching
Dust/Bornaum, proiect pentru o expoziţie şi o carte de artist. În 2001
începe Disturbing Kafka: un consum
tribal, un performance neintenţionat: publică kafka/poèmes (2001) şi kafka/restes
(2003), la editura HHL. Apar Doing Tools, două cărţi de artist, Six
Plenty Rooms With Nobody, un proiect multimedia, cartea de artist Celan
Im Traum - Quatre Rêves Avec Paul Celan, seria Patterns Pattern Too,
prima machetă pentru Prison for One, un ansamblu de 13
sculpturi, văzute ca machete de arhitectură pentru o închisoare individuală cu
funcţii bine precizate şi transmise prin diverse canale vizuale şi acustice
neinteligibile, cu enunţuri eliptice. Sub numele Die Strafmöbeln realizează
şapte filme experimentale cu durata de o oră, pe suport video, şi Inner
Side, un proiect de sculptură şi traducere, la Galeria Alain Oudin
(expoziţie de grup). Urmează cartea de artist Cropper Expanded,
continuarea proiectului Prison for One, Endless Extended,
non-pictură post-digitală, picturi, sculpturi, instalaţii. Tot acum finalizează
macheta tridimensională a proiectului multimedia Emptiness As Emptiness - în
cea mai mare Cantină Mondială nu e nimic de mâncat. Expune la Spinnerei (Leipzig) - Rezoluţia culturală românească, la Galeria Arnaud Lefebvre (Paris) şi
la Emilia Suciu (Ettlingen). Demarează frequentlynowhere.com, un proiect de galerie virtuală,
alături de Decebal Scriba şi
prezintă mai multe lucrări, printre care versiunea web a Prison for 1,
Unquiet 1 şi Crowd Abyss. 2014 îl regăseşte la
Paris Art Fair, la standul Galeriei Arnaud Lefebvre. Moare la Paris, în 2015.
Ami Barak. Biografie
Ami Barak este un curator independent şi critic de artă care trăieşte la
Paris, fost preşedinte al Asociaţiei internaţionale a curatorilor de artă
contemporană (IKT). În prezent, alături de
curatorierea expoziţiei Invenţia eului,
de la Galeria Sector 1, Ami Barak curatoriază, la MNAC, expoziţia Life vest under your seat, a Anei Adam. Criticul de artă a iniţiat numeroase proiecte şi expoziţii în Franţa, România şi în
întreaga lume, printre care: Pusha Petrov, Unspoken and other images, Jecza Gallery, Timişoara, 2020;
Pusha Petrov, Descoase - (Un)stitch, Borderline Art Space, Iaşi,
2020; Ana Adam, Drawing is a
witchcraft or the other way round - Jecza Gallery Timişoara,
2020; Quo vadis homini,
Festival Danube Dialogue, Novi Sad, Serbia, 2020; Ana Adam, Peste
Fire - Hangs by a thread, Borderline Art Space, Iaşi, 2019; Causal Loop, Curated_by
Charim Gallery Vienna, Austria, 2019; subREAL, a premonitory vision of glocal, Prismes Paris Photo, 2019;
subREAL, Serving Art Again,
Jecza Gallery, Timişoara, 2019; Dominique Blain, Displacements, Canadian Cultural Center Paris, şi CCC-OD
Tours 2020, 2019; Ex-East, past and
recent stories of the Romanian avant-gardes, Espace Niemeyer, Paris,
2019; La Brique, the Brick, Cărămida, Kunsthalle Mulhouse,
2019; Role-playing - Rewriting
Mythologies, Daegu Photo Biennale, Coreea de Sud, 2018; Life - A User's manual, Art
Encounters Biennale of Contemporary Art, Timişoara, 2017; What does the image stand for? - Momenta Biennale of
Contemporary Image, Montréal, 2017; Julião Sarmento, The Real Thing - Fondation Gulbenkian, Paris, 2016 -
2017; Peter Kogler, Next ING,
Art Center Brussels, 2016 - 2017; Le
Salon de Montrouge 61st, 62nd 63rd & 64th editions - Montrouge,
2016 - 2020; Taryn Simon, Rear views,
star forming nebula and foreign propaganda bureau - Jeu de
Paume, Paris, 2015; Stuttering -
Melik Ohanian, Crac, Sète, 2014; Off
to a flying start - Nuit Blanche, Toronto, 2013; Performing History, Pavilionul
României la Bienala de la Veneţia, ediţia 54 (alături de Maria Rus-Bojan),
2011.
"Caută un loc izolat, dar deschis:
cîmpie plată, plajă pustie, o pajişte într-o pădure.
E un loc de ascuns. Ascunde-te cât mai
bine! În primul rând ascunde-te de tine!.
Nu vei reuşi? Reîncepe!
Reîncepe până reuşeşti!
Când vei fi incapabil sa te regăseşti, vei înţelege:
Un proiect care nu costă nimic îţi
traversează viaţa.
1972"
Galeria Sector 1
În viziunea galeriei de artă
contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără
constrângeri. Armonizând două direcţii,
galeria găzduieşte, pe de o parte, operele artiştilor - creatori de conţinut,
iar pe de altă parte, devine un spaţiu al iubitorilor de artă care sprijină iniţiativele
creative.
Galeria Sector 1 s-a deschis în
2017, cu vernisajul expoziţiei de grup a şapte artişti tineri clujeni - Radu Băieş, Istvan Betuker, Norbert Filep,
Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Şerban - alături de
artistul invitat Ioan Sbârciu. Au
urmat expoziţii personale ale fiecăruia dintre aceştia. Cea de-a doua expoziţie
de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al
Galeriei Sector 1. Au urmat Mother Tongue, o expoziţie a 17
artişti contemporani, şi Frumuseţe conştientă, prima expunere a unei
părţi din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată. Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de graţie. Betuker / Gaspar,
dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiştilor Istvan Betuker, pictor, şi Szilard Gaspar, sculptor, artist de
performance şi pugilist profesionist şi a continuat cu expoziţia Frame,
a artiştilor Arantxa Etcheverria şi Carlos Caballero, curatoriată de Domenico De Chirico. Galeria Sector 1 a
inaugurat programul curatorial al anului 2021 alături de Kunsthalle Bega, cu expoziţia Sensul
Sculpturii, artişti: Apor - Nimbert
Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu,
Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituţ, Bogdan Raţa,
Patricia Teodorescu, Ion Toderaşcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin,
curator Liviana Dan.
*Măsuri sanitare şi sugestii de vizitare a expoziţiei
În Galeria Sector 1 este permisă
prezenţa a maximum 50 de persoane simultan, cu respectarea regulilor de
distanţare şi a oricăror restricţii în vigoare legate de program sau
funcţionare, conform regulilor instituite de DSU. Purtarea măştii este
obligatorie pentru personalul galeriei şi pentru vizitatori. Accesul în sală va
fi permis după ce aceştia îşi vor dezinfecta mâinile la distribuitorul de gel
hidroalcoolic. În expoziţie, vizitatorii sunt rugaţi să păstreze, între ei,
distanţa fizică de 2 m.
În ciuda vremurilor nesigure pe
care le trăim, Galeria Sector 1, asemeni multor altor galerii şi muzee, alături
de curatorii şi artiştii săi, se adaptează prezentului şi va găsi soluţii
inovatoare pentru a continua să expună arta şi în timpul pandemiei. Întrucât
situaţia actuală continuă să ne redefinească parcursul firesc al vieţii de zi
cu zi, ceea ce putem face pentru a nu ne pierde este să transformăm limitările
într-o sursă de inspiraţie. Să creăm o "nouă normalitate", în care arta să fie
înţeleasă şi folosită concret ca un spaţiu esenţial în această perioadă, iar
galeriile să îşi recalibreze sensul pentru cât mai mulţi dintre noi. Cultura
vizuală şi antreprenoriatul cultural pot rămâne sau reveni, după caz, la o
normalitate care nu este nevoie să fie
afectată de "distanţarea socială".
Expoziţia: Invenţia eului
Artist: Iulian Mereuţă. Curator: Ami Barak
Data vernisajului: 29 aprilie 2021,
de la ora 14:00, până la ora 20:00
Perioada expoziţiei: 29 aprilie
- 19 iunie 2021, de marţi până sâmbătă, între orele 14:00 - 19:00, iar duminică
şi luni, cu programare prealabilă*
Galeria Sector 1, str. Băiculeşti,
nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic.