iunie 2021
Babardeală cu bucluc sau porno balamuc

Motto: "... And anytime you feel the pain, hey Jude, / Don't carry the world upon your shoulders / For well you know that it's a fool who plays it cool / By making his world a little colder" (The Beatles)


Cred că ultimul lucru care i s-ar putea reproşa domnului Radu Jude este corectitudinea politică. Filmografia sa, ce tinde să o depăşească - sub aspect cantitativ - pe cea a altui cineast angajat: prolificul Sergiu Nicolaescu, este o dovadă solidă în acest sens. Ca atare, pare a se bucura de succesul meritat. Aferim-ul său (aferim fiind cuvânt turcesc), premiat la Berlin în 2015, se ocupa de istoria etniei rrome, bineînţeles că neînţeleasă şi pe nedrept persecutată în România, până la apariţia domniei sale. Apoi, Ţara moartă, Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari şi Ieşirea trenurilor din gară tratează, cu îndârjire, problema persecuţiilor la care românii (nu toţi, dar ăsta rămâne un mic amănunt care, dacă a fost, o fi picat la montaj) i-au supus pe concetăţenii lor evrei în perioade tulburi ale istoriei naţionale şi europene. Comandă socială? Poate, dar în altfel. Pentru că asemănarea cu cineastul pistolar şi politician este întoarsă complet pe dos, întrucât omul - preocupat cu îndârjire de istoria nefericită a ţărişoarei - nu face din aceasta măreaţa operă nicolaescian-ceauşistă de propagandă; chiar dimpotrivă. Asta-i ceva cu dialectica. Bravos, naţiune, halal să-ţi fie!

 Tot despre un fel de persecuţie (în opinia sa şi a altor mainstream-eri) ar fi vorba şi în acest din nou laureat film.... cu bucluc şi (oricât de bine ar funcţiona batista pe ţambal) cu scandal.

Tare-n lobby (cum s-ar spune), omul şi-a luat filmele la purtare printr-o grămadă de festivaluri, cel de la Berlin - adică actuala echipă de organizatori - adoptându-l cu un entuziasm ce pare necondiţionat şi chiar multilateral dezvoltat. Păcat că nu mai trăieşte Adina Darian, care povestea cu savoare despre cum se lucrează în majoritatea juriilor internaţionale. Nu că unor membri li s-ar da chiar mutarea-n plic... dar e aşa, un fel de consens, perfect compatibil cu visul politic al lui Ion Iliescu.

Babardeala... de faţă (subintitulată şi Porno Balamuc - ca să nu ne mai ascundem atâta după deget) pleacă de la un caz real, petrecut acum puţini ani în frumoasa şi eterna Românie: imaginile filmate în ultra-intimitatea unei profesoare din sistemul public de învăţământ au ajuns "la liber" pe internet. Ce... cum...? Afacerea a fost expediată prin câteva articole din tabloide şi vreo 2-3 emisiuni ale televiziunilor de ştiri - altfel, ruşinoase, nevoia mare... Şi gata. Imprudenta porno-sexoasă a dispărut din şcoli şi din atenţia publică. Eeee.... nu era păcat să se piardă aşa o valoare? Ba da... dacă ar fi interesat pe cineva să analizeze serios, coerent tot ne-cazul. "Să vină poporul la club ca să tragă concluzia" după zisa plutonierului de miliţie nemurit de Pintilie în Reconstituirea. Dar e greu şi să tinzi, darămite să te ridici la înălţimea lui Pintilie... chit că mai găseşti şi tu câte un gnom pe care să ţi-l vânturi, aiurea, prin cadru.

Preluarea jude-ţeană a poveştii nu pare interesată de substratul psiho-emoţional al protagonistei, de motivaţii, eventuale regrete, furii sau frustrări - în fond, perfect omeneşti. Treabă grea, complicată psihologia asta. Un pre(a)ambul demn de cel mai hardcore film porno, în care repertoriul orgiastic primeşte adausuri de limbaj din Ferentari, scapă din vedere elementul agravant, care complică şi mai mult povestea: prezenţa unui al treilea participant: cel care mânuieşte camera de filmat. Căci, e limpede (pentru cine are ochi să vadă şi curajul să spună), aceasta este mânuită în mod evident, nu aşezată într-un punct fix. Puţin mai importă că, ulterior, materialul este postat pe internet de însăşi protagonistă - cea care are grijă să-şi seteze soţul, invocat ca vinovat, să accepte minciuna că el şi nu ea ar fi făcut-o. Chestie care nu se pupă deloc cu, chipurile, aşa-zisul curaj al asumării, sub justificarea că e vorba despre viaţa sa privată. Se poate... dar, mă înşel eu sau, atunci când este aruncat în spaţiul public, acest argument dispare?! Personal, nu am văzut nici un insert care să ne lumineze asupra unui eventual parteneriat public-privat... O fi căzut, şi ăla, tot la montaj?

Babardeala asta ar vrea să aibă o structură nemaivăzută: mă mir că nu i-a dat nici unui zelos lăudător ideea de a o asemui unei trilogii antice - unii dintre cine-admiratorii mai inteligenţi ca mine limitându-se doar la analogii cu Sfânta Scriptură sau Michelangelo (Pieta, sau Capela Sixtină?), ori străduindu-se a acredita cuvântul "pizdă" ca - nici mai mult, nici mai puţin - figura de stil numită sinecdocă. Or fi, nu zic nu... dar dacă ar fi să fie aşa, vorba lui Jupân Dumitrache, "e scris adânc".... prea adânc! Sau a lui Păstorel: "că în chestia matale / cu adâncimi fenomenale / intră-ntregul continent".

Avem, deci preambulul pornografic (imagine plus sunet). După care urmează prima parte: cu protagonista străbătând, în neştire, străzile Bucureştiului. Femeia (când cu părul împletit, când cu el lăsat liber - cine a lipsit în anul I de la cursul cu racordul? Probabil că doar secretara de platou...) se duce "la tăiere" şi, până acolo, trece în revistă o lume eminamente sordidă, aleasă cu dichis şi filmată cu savoare orgasmică: nici măcar un colţuleţ mai de Doamne-ajută nu scapă în acest inventar ciudos şi vehement contra-propagandistic. Întotdeauna sordidul se vinde bine, vezi anumite televiziuni de casă... Şi, aşa cum pe şapca moromeţianului Nilă, care era portar la Bloc Algiu, scria chiar "Portar", scormoneala jude-ţeană nu putea rata o subtilitate precum firma fostului Cinema Bucureşti. Ce mai... o lume troglodită şi mizerabilă, pandant cu fotografiile lui Costică Axinte, alese de autor pentru Ţara moartă şi montate cu un dichis ideologic care i-ar fi făcut invidioşi până şi pe sovieticii Eisenstein sau Pudovkin.

Buuunnnn.... după o aşa localizare definită scrupulos, în răspăr cu imaginile de tip Sahiot ale unui Pantelie Tuţuleasa, dar la fel de lungă şi plicticoasă prin monotonie şi prin lipsa altei justificări în afară de exhibarea multilateral dezvoltată a urâtului citadin, definitoriu pentru o întreagă lume şi ţară aproape moartă... ţuşti!... la dicţionar. Adică a doua parte, unde câteva definiţii ar avea rostul să lumineze cultural poporul cinefil, asupra unor noţiuni (23 August), sau termeni asortaţi problemei dezbătute: pizdă, pulă şi altele asemenea defilează succesiv, triumfător şi explicativ pe ecran, spre stupoarea unora sau încântarea chicotitoare a celorlalţi. Nu care cumva să alunecăm, din greşeală sau nebăgare de seamă, cu gândul spre Capela Sixtină! Singurul cuvânt văduvit de explicaţie (una chiar necesară, dar poate că aici a apărut pârdalnica de pudibonderie) ar fi fost "babardeală". Până şi dex online, care îl explică, se face că nu ar fi interesat de unde provine. Păi... din lumea expusă de acelaşi domn Jude în Aferim... tocmai aici ne ruşinăm?

Bine luminat în acest fel (felul doi!), poporul cinefil este invitat să servească desertul. Adică partea e treia, zisă şi "şedinţa". Acolo, profesoara prinde ceva glas şi îşi apără cu o înverşunată demnitate isprava sexuală lansată urbi et orbi. Ce-i drept, judecătorii - părinţii elevilor - se întrec în prostie, grosolănie şi brutalitate, atacând-o (a avut scenaristul grijă ce le pune-n gură!) cu un maldăr de inepţii fals educative şi mai fals patriotice. Disputa are un aer fetid de studio TV, să zicem Antena 3 bis, de Vacanţa Mare sau şedinţă de bloc. Naţiunea şi morala creştină sunt împinse cu năduf agresiv la înaintare, lipsa de logică, de cultură şi de bun simţ definesc acest "cor al orbilor" care se pierd în întrebări sterile şi stupide, cu un pronunţat caracter caricatural... numai bine să o transforme pe eroină în victimă inocentă a justiţiei populare. Haida de... Mecanismul e simplu şi pervers: dacă vrei să speli un personaj plin de pete, fă-l să fie atacat de o gloată gregară şi stupidă. Efectul de victimizare este garantat după principiul "răului cel mai mic". În toată tevatura răcnită, lipsesc două întrebări esenţiale, care însă, ar fi pulverizat "inocenţa" personajului, aşa cum o vrea acreditată regizorul: "Cine a filmat materialul porno?" Şi "Ce le veţi răspunde elevilor dacă vă vor întreba despre savoarea sexului anal, ori a înjurăturilor ca la uşa cortului ce însoţesc scena?" Da... dar atunci, nu mai ieşea pasienţa, poate nu mai venea nici Ursul...

Călcând cu apăsare peste logică şi bunul simţ, demersul d-lui Jude devine nu doar unul tezist, dar şi profund imoral, încercând să acrediteze nu libertatea sexuală, ci grobianismul şi prostia, tâmpenia şi neruşinarea. Că această cine-poveste s-a vrut una de scandal, mie unuia îmi pare evident. Că măiestria regizorală dă rateuri, uneori jenante - e treaba semnatarului. Inclusiv sub aspect formal, filmul arată la fel de neprofesionist cum se exhibau Liceenii rock'n roll al lui Nicolae Corjos sau Fata Morgana al lui Elefterie Voiculescu. Iar anunţarea, încă din titlu, a finalului, îmi aminteşte de ingerinţa cenzurii în Căsătorie cu repetiţie (Francisc Munteanu, Virgil Calotescu), botezat astfel de celebrul tovarăş Dulea - să ştie poporul cum se termină filmul şi să tragă concluzia justă încă de la intrarea în sală. Mdeh, marile spirite... fac ele ce fac şi tot se întâlnesc.

NB: Porno balamuc scrie... porno şi arată scena cu pricina. Proiectul, în faza de scenariu, a fost finanţat din bani publici, de către Consiliul Naţional al Cinematografiei, în urma unui concurs jurizat de către o comisie aleasă de către acelaşi CNC. Doar că, Legea nr. 209/2005 prevede la Art. 58. Că (1) "Nu pot participa la concursurile de selecţie pentru obţinerea de credite acordate din Fondul cinematografic: c) proiectele de film care conţin, în imagini ori în limbaj, elemente cu caracter pornografic sau obscene". Am încercat - până acum, fără succes - să obţin dreptul de a parcurge scenariul înscris în concursul respectiv şi aflat în arhiva instituţiei tutelare. Deocamdată, e ţinut la secret. Dar, probabil, vreun organism acreditat îl va scoate la lumină la un moment dat şi... aşteptăm cu interes.


Regia: Radu Jude Cu: Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai, Nicodim Ungureanu, Alexandru Potocean, Andi Vasluianu, Alex Bogdan, Ilinca Manolache, Dana Voicu, Axinte, Adrian Enache, Ilinca Hărnuţ

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus