Un bun prilej este intervenţia performerului Virginia Negru, care deschide maratonul evenimentelor. Virginia Negru va susţine în perioada 22 - 24 iunie 2021 o serie de ateliere intitulate Echilibru în Dezechilibru - improvizaţia în dans ca formă de practică performativă în cadrul Universităţii Naţionale de Arte "George Enescu" din Iaşi, în sala 49; o şansă inedită pentru studenţii de la specializarea coregrafie de a experimenta tehnica Contact Improvisation.
Iată de ce nu trebuie ratate atelierele...
Prin intermediul atelierelor, îţi (re)descoperi corpul
Îţi înveţi corpul să gândească în timp ce tace
Devii mai agil
Înveţi să conştientizezi mişcarea
Priveşti dansul ca pe "o artă către sine"
Complexa poveste a performerului şi coregrafei Virginia Negru
În prezent, susţine şi lucrează la proiecte iniţiate împreună cu comunitatea de Contact Improvisation din Bucureşti prin organizarea de cursuri săptămânale, jam session-uri, laboratoare de cercetare, practică şi studiu comun cu alţi dansatori interesaţi de inteligenţa corporală şi de improvizaţie ca formă de artă în dans.
"Lucrez la crearea unor cadre performative deschise publicului în care dansul să fie privit şi practicat ca artă în sine, ca mişcare reală, în spaţiu şi în timp real cu intenţie poetică, şi nu doar ca un efect secundar al unui ritm muzical. La nivel profesional îmi doresc să propun publicului amator de spectacol de dans situaţii performative în care dramaturgia şi coregrafia sunt create pe loc de un 'corp' care 'gândeşte' în timp ce 'face', cu o atenţie extinsă şi capacitatea de a-şi schimba constant perspectiva din interior către exterior şi invers. Dorinţa şi viziunea realizării unui asemenea 'corp gânditor' mă motivează să îmi continui antrenamentul personal, prin practică, cercetare şi documentare constantă."
Dansul ca o comunicare cu lumea înconjurătoare
Artista spune că a descoperit plăcerea de a-şi organiza corpul şi de a imita mişcări sofisticate încă înainte de a putea vorbi bine.
"Mai târziu am înţeles că ceea ce fac se numeşte dans. Astfel dansul a devenit treptat parte din identitatea mea artistică şi forma mea de comunicare cu lumea înconjurătoare. M-am născut în 1983 într-un sat din Republica Moldova. Iar una dintre primele mele amintiri este cu bunica exclamând 'balerina!' oricând mă observa explorând mişcări aparent neobişnuite. Deşi în sat nu aveam acces la spectacole de dans şi nu ştiam ce este o balerină, am crescut dansând, imitând cu uşurinţă mişcările de dans pe care le observam la alţii.
În timpul şcolii am plecat din sat însă opţiunile de studiu al dansului nu s-au extins prea mult dincolo de cursurile de dans popular şi dans de societate. Aşa că am luat ce mi s-a oferit şi am continuat să caut şi să explorez tot ce descopeream nou în materie de mişcare şi dans. Am urmat o educaţie obişnuită şi am dansat mereu în paralel. Ideea comună cu care am crescut a fost că dansul nu poate fi decât o activitate extraşcolară. Iar multă vreme nu am ştiut că există posibilitatea de a avea o educaţie specializată / academică în dans.
Mi-am făcut studiile superioare în Drept, la Universitatea din Bucureşti (2003-2007). Iar pe parcursul facultăţii mi-am continuat viaţa paralelă, urmând cursuri de balet, dans contemporan şi street dance la şcoli private din Bucureşti.
În această perioadă, profesoara de sport de la facultate, observând predispoziţia şi interesul meu faţă de dans mi-a propus să reprezint Universitatea la competiţiile de dans aerobic. Tot ea m-a îndrumat să studiez şi mai apoi să lucrez (2005-2010) în domeniul fitness ca trainer de grup, experienţă care m-a făcut să-mi descopăr calităţile pedagogice. Studiourile fitness la care lucram îmi ofereau acces la ateliere cu profesori din străinătate şi foarte curând am avut ocazia să învăţ noi metode de predare şi totodată o altă abordare şi atitudine faţă de corp şi sănătate prin mişcare.
După o perioadă în care am primit o bază teoretică şi practică în metoda Pilates, am simţit că totuşi fitness-ul nu îmi satisfăcea interesul tot mai mare faţă de noile mele descoperiri, practici şi cercetări în zona anatomiei mişcării, inteligenţei corporale şi conştientizării prin mişcare. De aceea am revenit treptat mai aproape de mediul artistic şi de dansul contemporan unde am întâlnit artişti, profesori şi dansatori care m-au inspirat şi mi-au dat noi elanuri.
Încă din timpul Facultăţii de Drept îmi era clar că nu îmi doresc să activez în domeniul juridic, aşa că m-am bucurat de partea teoretică, istorică şi filosofică a dreptului şi m-am înscris imediat după licenţă la o facultate privată de coregrafie din Bucureşti (Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte Gheorghe Cristea). Aici însă dorinţa de învăţare nu mi-a fost satisfăcută, ce învăţasem la atelierele şi cursurile de până atunci depăşea materialul ce se preda la facultate. Iar pentru că din fire eram un elev riguros şi un spirit autodidact, am luat decizia de a mă folosi de autodisciplină şi perseverenţă pentru a studia pe cont propriu.
Am început să urmăresc cu atenţie ce se întâmpla pe plan local şi internaţional în domeniul dansului şi să-mi construiesc un program de lucru care să vină în completarea experienţei, practicilor şi materialului cu care lucrasem până atunci. În februarie 2008 am intrat într-un proiect iniţiat de Catrina Choate (SUA) şi Bogdan Heretoiu (România) prin care îşi propuneau să deschidă o companie de teatru şi dans în Buşteni. Însă pentru că nu au primit susţinere locală nu a durat foarte mult până când au trebuit să se reîntoarcă în SUA.
Totuşi în cele patru luni de lucru intensiv cu ei experienţa mea în dans a reuşit sa ia noi cotituri. Cu Catrina am practicat pentru prima dată metoda Feldenkrais care era parte din antrenamentul săptămânal de mişcare pe lângă clasele de dans contemporan, balet şi lucru cu vocea.
În acelaşi timp continuam să particip în Bucureşti şi în Chişinău la ateliere şi festivaluri de dans contemporan, Contact Improvisation, balet, practicam yoga, citeam şi cercetam teorii / metode care propuneau noi modele de învăţare şi de înţelegere a felului în care ne mişcăm şi influenţa acestora asupra tehnicilor de mişcare în dans.
Astfel am continuat să întâlnesc dansatori şi profesori care m-au marcat şi de la care îmi hrănesc şi astăzi interesul artistic şi practica pedagogică. La unii am revenit de mai multe ori de-a lungul timpului călătorind pentru a participa la cursurile şi atelierele lor din alte ţări şi deschizând cu ei dialoguri în festivaluri, conferinţe şi corespondenţe online. Cu unii am colaborat ca dansator în proiectele şi spectacolele lor iar pe alţii i-am invitat eu mai târziu să predea şi să danseze în festivalurile internaţionale de Contact Improvisation pe care le-am organizat în Bucureşti (2016-2019).
În 2013 pe parcursul unei călătorii de trei luni în Europa am şi participat constant la ateliere şi festivaluri de Contact Improvisation cu scopul de a dezvolta o fizicalitate agilă şi atentă, o fizicalitate care să 'absoarbă' cât mai multe detalii din experienţa imediată, percepută moment cu moment de corp şi minte. Contact Improvisation părea să fie în acel moment practica de dans contemporan cea mai apropiată de căutările şi dorinţele mele de a înţelege cum funcţionează şi cum poţi dezvolta un corp sensibil şi o minte reflexivă în dans.
În acest context am decis să dau curs unui impuls neobişnuit, un gând mai vechi inspirat de povestirile bunicul meu dar şi de dorinţa de a transcende limitele impuse de mediul social şi progresul tehnologic în care trăim. Un deMers, în acelaşi timp intim şi personal dar şi un act performativ, pe care l-am numit My Life Is My Art în care am mers pe jos timp de patru luni din Veneţia, Italia (2 septembrie 2013) până în Finisterre, Spania (30 decembrie 2013), traversând astfel Nordul Italiei, Franţa între Munţii Alpi şi Pirinei şi Nordul Spaniei, din Munţii Pirinei până la oceanul Atlantic: "Sunt aici. Am ajuns cu cel mai sofisticat şi modern vehicul al tuturor timpurilor, corpul uman. Pas, cu pas, cu pas, cu pas, înaintez."
Tot organismul se ajustează la pendulul constant al picioarelor. Respiraţia alimentează şi relaxează muşchii, coloana se înalţă pentru a uşura greutatea corpului, ochii motivează şi echilibrează mintea... senzaţii, gânduri, linii, culori, zări deschise. Străpung aerul şi ajung aici, acum, în această stare, în acest moment în care nu se poate ajunge decât pe jos." (jurnal My life is my art)
În 2014 firul căutărilor artistice şi personale m-a adus în SUA, unde, păstrând interesul viu pentru studiul acelei fizicalităţi agile şi sensibile, am căutat să dansez în mod special în locurile în care Contact Improvisation a început şi a evoluat ca formă de dans şi performance - Chicago, Boston, New York, San Francisco, Boulder etc. - şi unde am avut ocazia sa întâlnesc practicieni şi profesori care au contribuit la dezvoltarea Contact Improvisation în SUA şi în Europa.
În 2015 am revenit în Bucureşti cu întrebările: "De ce să dansez pe scenă, de ce să chem publicul să mă privească, ce poate fi comunicat prin dans?" Deşi credeam că aceste întrebări mă vor conduce către crearea unei lucrări coregrafice, ele s-au concretizat mai degrabă în întâlniri, discuţii şi laboratoare cu alţi dansatori interesaţi de ce este nou în dans. Astfel mi-a apărut dorinţa tot mai pronunţată de a crea un cadru autentic de cercetare a mişcării şi descoperire a noi direcţii performative.
Plăcerea şi nevoia de mişcare liberă m-au determinat să încep primele întâlniri săptămânale concentrate pe tipul de fizicalitate propusă de Contact Improvisation dar şi pe improvizaţie ca formă de artă şi compoziţie în timp real. Am pus în practică instrumentele pedagogice acumulate de-a lungul timpului dar şi experienţa de dans şi cercetarea personală şi artistică din ultimii ani, studiu şi călătorii.
Curând am fost invitată să ţin ateliere de Contact Improvisation în Iaşi şi Braşov, să antrenez dansatori pentru spectacole de improvizaţie, iar mai apoi să predau la festivaluri de Contact Improvisation din străinătate. Motivată de experienţa acumulată de-a lungul timpului am iniţiat proiecte de cercetare asupra mişcării, am început să lucrez la organizarea festivalului de Contact Improvisation din Bucureşti şi să propun ateliere intensive de Contact Improvisation şi Instant Composition pentru profesionişti în România".
D.A.M. (Dans, artă, multidisciplinaritate) - Săptămâna dansului contemporan, Iaşi, 22 - 30 iunie 2021
Organizator: Universitatea Naţională de Arte "George Enescu" din Iaşi
Partenerii proiectului: Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi
Parteneri media: Radio Iaşi, TVR Iaşi, Viva Fm, Radio Hit, Timpul, Impact FM
Din echipă fac parte:
Coordonator proiect, coregraf: Lorette Enache
Responsabil comunicare & PR: Lavinia Lazăr
Artist vizual: Aurel Asanache
Ovidiu Ivan: Asistent PR
D.A.M. (Dans, artă, multidisciplinaritate) - Săptămâna dansului contemporan face parte din seria de activităţi performative, expoziţionale, editoriale şi discursive realizate în cadrul proiectului "Baza Extinsă de Activităţi şi Practici în ARTE - Baza Aparte Extinsă", un proiect al Universităţii Naţionale de Arte "George Enescu" din Iaşi, finanţat prin intermediul grantului CNFIS-FDI-2021-0093.