D.A.M. - Săptămâna dansului contemporan, Iaşi, 22 - 30 iunie 2021, face parte din seria de activităţi peformative, expoziţionale, editoriale şi discursive realizate în cadrul proiectului "Baza Extinsă de Activităţi şi Practici în ARTE - Baza Aparte Extinsă", un proiect al Universităţii Naţionale de Arte "George Enescu" din Iaşi, finanţat prin intermediul grantului CNFIS-FDI-2021-0093.
Stabilim data şi ora. Începe ploaia, ne adăpostim în holul Facultăţii de Teatru. Vine voioasă şi nerăbdătoare şi în acelaşi timp, emoţionată. Are un sacou gri pe care şi-l însuşeşte, un mers apăsat şi o privire ageră.
Lavinia Lazăr: Cum a apărut proiectul PLUG-IN?
Roxana Popa: Iniţial, PLUG-IN a apărut ca o temă la dramaturgie coregrafică şi nu credeam că am să ajung să-l pun în scenă, aşa că m-am dus foarte departe cu anumite momente coregrafice.
L.L.: Ce surse inspiraţionale ai avut pentru asta?
R.P.: Nu m-am gândit la foarte multe. Am scris scenariul în cinci minute. Am avut spectacole la care m-am uitat şi m-am inspirat.
L.L.: Poţi da câteva exemple?
R.P.: Sigur. Body Remix Goldberg Variations creat de Marie Chouinard. De asemenea, îmi place mult Pina Bausch - e coregrafa mea de suflet.
L.L.: Spectacolul e despre natura umană, care treptat, se deteriorează. Despre ce mai e spectacolul? Ce teme mai abordează?
R.P. (sigură pe ea): Tinde mai mult să vorbească despre viaţa noastră. Este vorba despre relaţia dintre un bărbat şi o femeie, despre senzualitatea şi sexualitatea femeii, care sunt foarte importante. Reuşim să facem foarte multe lucruri ca femei cu lucrurile acestea. Revenind la tema principală, ciclul vieţii nu se poate fără aceste două personaje, persoane, genuri.
L.L.: Ce face o femeie să fie senzuală? Sau cum îşi recapătă senzualitatea?
R.P. (se uită în jos): E un lucru de introspecţie. Sunt femei care nu sunt senzuale şi sunt anumite motive pentru care nu sunt senzuale, dar e natural să fim aşa. Femeia ar trebui să ţină cont şi de puterea asta; să stea să se gândească.
L.L.: O femeie se naşte cu senzualitatea?
R.P.: Nu ştiu dacă se naşte cineva cu asta.
L.L.: Ai studiat psihologia?
R.P.: Pot să zic că am făcut asta cu interpreţii mei. În fiecare zi îi studiez şi văd tipuri de comportamente, de gânduri.
L.L.: Eşti o fire analitică? Ei simt asta?
R.P.: Da. Pe mine m-au surprins plăcut anumiţi interpreţi. Sunt foarte naturali în ceea ce fac şi mă bucur că am ales nişte oameni care simt ce vreau şi eu. Sunt oameni serioşi.
L.L.: În spectacolul tău, legăturile dintre Yin şi Yang devin în egală măsură la fel de puternice. Se poate întâmpla asta în realitate sau e doar o utopie?
R.P.: Cred că peste tot există o balanţă. În momentul în care se clatină ceva, cealaltă parte domină. Poate fi un lucru rău sau un lucru bun.
L.L.: Cine domină acum? Femeia sau bărbatul?
R.P. (râde cu subînţeles): În spectacol?
L.L.: Da.
R.P.: Femeia, normal.
L.L.: Cum ai văzut distribuţia în plan metaforic? Cu ce personaje le asociezi?
R.P.: Nu cred că am personaje în scenă.
L.L.: Nu te-a inspirat nici un personaj? Dintr-o operă / spectacol de teatru?
R.P.: Nu am personaje, pentru că am vrut să las interpreţii să simtă cumva pe pielea lor sentimentele astea.
L.L.: Cu ce gânduri ar trebui să plece spectatorul după produsul coregrafic?
R.P.: Aş dori ca spectacolul să lase nişte întrebări în ceea ce priveşte condiţia noastră umană.
L.L.: Cum ai dori să arate un spectator după ce iese de la produsul tău coregrafic?
R.P.: Aş vrea să-şi deschidă mult mai mult mintea, pentru că în spectacol sunt nişte lucruri care lovesc. Fiecare interpretează cum vrea, până la urmă şi sunt nişte lucruri cu care ar putea să rezoneze şi aşa vin şi întrebările. Pentru fiecare persoană e diferit.
L.L.: Cine e Roxana Popa?
R.P. (nu se aştepta la întrebarea asta, de aceea se fâstâceşte, uşor îmbujorată): Roxana Popa e o fată timidă care, uneori, nu ştie să se oprească din a gândi.
L.L.: Asta nu-i neapărat un lucru greşit.
R.P.: Sunt în anul al II-lea de coregrafie la UNAGE, la Facultatea de Teatru. Dansez de la opt ani, nu am făcut dintotdeauna dans contemporan, dar, în schimb am încercat orice stil. La un moment dat, mi-am dat seama că ar fi o direcţie în sensul ăsta, când m-am trezit la Liceul de Arte "Hariclea Darclée" din Brăila, la secţia de Muzică şi simţeam că nu e locul meu acolo, deloc. Îmi doresc să schimb mentalităţi. În timp, gândirea şi mentalitatea mea se schimbă în acest proces de autocunoaştere.
D.A.M. - Săptămâna dansului contemporan, 22 - 30 iunie 2021
Organizator: Universitatea Naţională de Arte "George Enescu" din Iaşi
Partenerii proiectului: Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi
Parteneri media: Radio Iaşi, TVR Iaşi, Viva Fm, Radio Hit, Timpul, Impact FM
Din echipă fac parte:
Coordonator proiect, coregraf: Lorette Enache
Responsabil comunicare & PR: Lavinia Lazăr
Artist vizual: Aurel Asanache
Ovidiu Ivan: Asistent PR.