Invenţia eului, o expoziţie personală a artistului Iulian Mereuţă (1943-2015), îşi prelungeşte perioada în care poate fi vizitată şi rămâne deschisă până la data de 1 iulie 2021. Anunţul este făcut odată cu împlinirea a patru ani de existenţă ai Galeriei Sector 1 în zona galeriilor de artă din Bucureşti. Deschiderea acestui spaţiu expoziţional dedicat artei contemporane, creat de Andreea Stănculeanu, a avut loc în data de 15 iunie 2017, în cadrul Combinatului Fondului Plastic.
"Noi sperăm că am contribuit la apariţia unui altfel de Combinat - al expunerii artei contemporane. Galeriile existente în spaţiul Combinatului, dezvoltarea recentă a unor noi proiecte în acest spaţiu contribuie la bunăstarea ecosistemului, iar fiecare spaţiu în parte participă activ la un demers de împrietenire a artei cu publicul. Când un vizitator intră la noi în galerie, vrem să simtă că înţelege, că e interesat. Vrem să îi provocăm curiozitatea, astfel încât să simtă dorinţa de a integra arta în viaţa lui. Vrem expoziţii în care firul roşu să dezvăluie o poveste. Fie că este legat de o practică, o temă sau un dialog între artişti, ne dorim să facem lucruri evante care să contribuie la educaţia vizuală a fiecăruia din noi." (Andreea Stănculeanu, fondatoarea Galeriei Sector 1)
Galeria Sector 1 sprijină creaţia artiştilor, venind de asemenea în întâmpinarea iubitorilor de artă care doresc să contribuie la aceste iniţiative. Programul galeriei alternează expoziţii individuale şi de grup, având adesea artişti şi curatori invitaţi.
Cea mai recentă expoziţie găzduită de Galeria Sector 1, Invenţia eului - expoziţie personală a artistului Iulian Mereuţă, a fost curatoriată de Ami Barak, curator independent şi critic de artă care trăieşte la Paris, fost preşedinte al Asociaţiei internaţionale a curatorilor de artă contemporană. El îl caracterizează pe artistul Iulian Mereuţă ca fiind "o personalitate de excepţie, atestată tardiv", "poziţionat de la început ca gânditor mentor", "un etern neînţeles şi luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit şi l-au handicapat în ceea ce priveşte recunoaşterea şi evaluarea". Mereuţă părăseşte definitiv România în 1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările şi arhiva, furate, distruse sau dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare.
Invenţia eului este cea de-a doua expoziţie ce face parte din programul curatorial al Galeriei Sector 1 de anul acesta, după ce Sensul Sculpturii, expoziţie realizată alături de Kunsthalle Bega şi curatoriată de Liviana Dan, a fost prezentă în spaţiul galeriei bucureştene în perioada 4 martie - 20 aprilie. "La Kunsthalle Bega, evidenţa vizuală se concentra pe conceptualism şi se accepta disconfortul sculpturii. Se accepta contaminarea sculpturii de către instalaţie şi căderea unor mituri (...)... La Galeria Sector 1 (...), sculptura a avut un impact dramatic, imediat. A existat o reinvestire în obiect, care nu mai este nici solid, nici monumental. Cotidianul, natura, viaţa planetei, fragilitatea şi efemeritatea primesc dimensiuni politice. Fantezia devine un fascinant proces de eliberare." (Liviana Dan)
Galeria Sector 1 este situată în cadrul Combinatului Fondului Plastic, pe Strada Băiculeşti nr. 29. Expoziţia poate fi vizitată de marţi până sâmbătă, între orele 14:00-19:00*, iar duminica şi lunea, cu programare prealabilă. Vernisajul a avut loc în data de 29 aprilie 2021, în prezenţa curatorului Ami Barak.
Expoziţia este posibilă datorită implicării artistului Decebal Scriba - prieten al lui Iulian Mereuţă -, şi a familiei Mereuţă, şi urmează celor două expoziţii-laborator de anvergură ale artistului care au avut loc la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuţă, curatoriate de Călin Dan, în perioada 31 octombrie 2019 - 25 noiembrie 2020. "Arta lui Mereuţă nu avea cum să rămână străină de formaţia sa de istoric de artă. Poate chiar pregătirea sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducţia atâtor formule artistice facile, efemere sau obosite din repertoriul vast al modernităţii. Restrângerea la non-culori - alb şi negru - şi la apariţii formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură, fotografie, obiecte/sculpturi, ar putea indica fie scepticism extrem faţă de posibilităţile de expresie şi comunicare ale imaginii, fie o soluţie de salvare prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspiraţia», divină altădată, Mereuţă o aştepta de la vise, semne, simetrii, locuri." - Ioana Vlăsiu, Revista Arta
Criticul de artă Ami Barak despre artistul Iulian Mereuţă
"Artistul Iulian Mereuţă (1943-2015) a fost şi rămâne o personalitate de excepţie, atestată tardiv. Revelaţia operei sale, complexă şi elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziţionat de la început ca gânditor mentor - nu era nimeni mai bun decât el, iar renaşterea lui nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost iniţial conceptuală, dar care s-a ramificat constant între experiment şi poetica individuală.
Din păcate, nu şi-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit ţara printr-un gest iconoclast în 1978), şi este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câţiva actori culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică şi să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est. Motivele eşecului carierei sale în timpul vieţii sale sunt multe, dar un numitor comun le uneşte, este poziţia sa de etern neînţeles şi luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit şi l-au handicapat în ceea ce priveşte recunoaşterea şi evaluarea.
Un aspect subteran al operei sale este obsesia morţii, dimensiune de ordin existenţial şi fenomenologic pusă constant în scenă. Creaţiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele spaţiale şi temporale, în regim de instalaţie sau "performative" - cum e proiectul de arhitectură din scenariul performanţei Prison for One, care amintesc, vizual şi literar, de Procesullui Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanţe colective web The law of reciprocal Melancholy. Opera lăsată de Mereuţă se situează între diverse categorii estetice, caracterizată de gustul pentru mişcare, dramatizare şi melancolie, în sensul de reacţie normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman, emoţional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a unui comportament care transgresează clasificarea convenţională, şi se manifestă ca şi condiţia sau alchimia neliniştii creative. În ciuda sentimentului său patetic de insuficienţă în explorarea profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezenţe telurice, opera lui Iulian Mereuţă se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil - după expresia lui Klee - cu uneltele artei, un domeniu al experienţei ideatice." - Ami Barak
Iulian Mereuţă. Biografie
Caută un loc izolat, dar deschis: cîmpie plată, plajă pustie, o pajişte într-o pădure.
E un loc de ascuns. Ascunde-te cât mai bine! În primul rând ascunde-te de tine!.
Nu vei reuşi? Reîncepe!
Reîncepe până reuşeşti!
Când vei fi incapabil sa te regăseşti, vei înţelege :
Un proiect care nu costă nimic îţi traversează viaţa.
1972
Iulian Mereuţă s-a născut în 1943, în oraşul Bălţi din Republica Moldova. Studiază desenul şi pictura la Galaţi, cu Lola Schmierer-Roth, fostă elevă a lui André Derrain, urmând apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, din Bucureşti, secţia Istoria şi teoria artei (1960 - 1965). Realizează The Lost Dead (1962) - un film experimental bazat pe improvizaţii cu prieteni şi necunoscuţi - furat, probabil confiscat, în timpul montajului. În verile şi toamnele anilor ce urmează va crea Psihoficţiuni, fotografii familiale, în casa de la ţară a bunicului său, folosită ca atelier; va călători la Praga, la câteva zile după invazia sovietică, unde va încerca să-i întâlnească pe membrii mişcării underground. Anii '70 îl vor găsi la Bucureşti, în primul său atelier, unde exersează unele strategii de creaţie, precum: natura (formă, natură, număr, alţii, disimulare, cuplu), niciodată complet (distrus, uitat, explicat, eşuat, transformat), perturbarea procesului (capcanele minţii, falsul silogism/adevărata realitate...), principii ale sculpturii (sculpturi de sulf, cantitate determinată, sculptează şi traduce...), imposibilitatea de a face / a face imposibilul, creştere subterană / stagnare vizibilă, sau găsiţi structura, forma este în plus. Televiziunea Română îi comandă un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare. Producţia îl avea în distribuţie pe Nicky Wolcz, imaginea fiind semnată de Nicolae Mărgineanu. Are o întâlnire decisivă, la Praga, cu Jindrich Chalupecky, figură marcantă a avangardei estice, alături de care va păstra o corespondenţă asiduă. În aceeaşi perioadă, în atelierul său de la Bucureşti au loc spectacole private sau acţiuni intime, precum: Vacuum, Multimammia, Magdeburg Experimentum Revisited; un eveniment artistic simultan Londra - Bucureşti, împreună cu Paul Neagu, sculptor şi performer britanic de origine română. În 1972, Jorge Glusberg îl invită să expună la CAYC Buenos Aires/ArtSystem 2, expoziţie prezentă în permanenţă la Muzeul Universităţii din Iowa/colecţia Alternative Traditions in Contemporary Art. Alături de Gellu Naum, figură marcantă a suprarealismului din România, va întreţine ani de zile un dialog pasionat despre arta performance-ului non-intenţional, despre libertatea de a fi. Iniţiază împreună performance-ul neintenţionat Go Away, Take Away! Prima expoziţie publică la Bucureşti, cu J.A. Drawings (J.A., ca identitate artistică alternativă), alături de Ion Biţan (Bitzan), care îşi prezintă conceptul Imagini generative, are loc în 1973. Iniţiază un atac violent la adresa Televiziunii Române, iar în 1978 părăseşte definitiv România, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările şi arhiva, furate, distruse sau dispersate. Urmează două luni în Delfzijl, Olanda, unde realizează picturi şi desene sub influenţa drogurilor - seria Skaï & Rubbish, urmată de Dutch Groans, proiect pentru o carte de poezie concretă. Noiembrie îl regăseşte pe Mereuţă la Paris, unde va trăi de acum încolo şi unde va realiza desene şi machete pentru proiecte de instalaţii precum Mişcare nesfârşită într-un sat cretan filme, conceptul de Sculpturi ascunse; North by South, o serie de desene pentru teatru, bazate pe un motiv mitologic, două dintre acestea fiind achiziţionate de FNAC (Fondul Naţional pentru Artă Contemporană); picturi şi desene de mari dimensiuni, la Galeria Edourd Manet, din Genevilliers, urmate de un articol pozitiv în Artpress, cea mai importantă revistă franceză de artă. În următorii doi ani, Mereuţă se conectează cu trecutul său artistic: Skandinavia Voodoo şi Holly Aethi-Opia, propuneri de desene, picturi şi instalaţii; seria Mâ, picturi bazate pe un ritual Dogon şi Umatul, un sistem de pictură - despre care scrie amplu şi Artpress. Expune la Galeria Emilia Suciu (Ettlingen, 1990) şi revine pentru a doua oară în România pentru o lună, în 1995. Găseşte câteva lucrări vechi şi caiete personale. Realizează apoi o serie de spectacole private cu prieteni şi persoane necunoscute: Jimmy Ovadia, ultima călătorie în Ţara Sfântă (Galaţi, 1995), cu un bătrân fotograf care îşi pregăteşte plecarea definitivă în Israel, Cum să mănânci un cub de lemn (în gara Changis-Saint Jean, Franţa), cu un bolnav psihic necunoscut, Aşteptând răsăritul soarelui într-o biserică dezafectată (satul francez Houdan, 1996), cu N. de K., Samurai împuţit (Paris, 2004) cu Dino, un om fără adăpost, şi A Night Translation, ce însumează 36 de ore de instalaţie/performance continuu într-un spaţiu privat izolat. În 1999 revine pentru a treia oara în România, realizând lucrări alături de Gellu Naum: desene, performance-uri, obiecte, un important material, Catching Dust/Bornaum, proiect pentru o expoziţie şi o carte de artist. În 2001 începe Disturbing Kafka: un consum tribal, un performance neintenţionat: publică kafka/poèmes (2001) şi kafka/restes (2003), la editura HHL. Apar Doing Tools, două cărţi de artist, Six Plenty Rooms With Nobody, un proiect multimedia, cartea de artist Celan Im Traum - Quatre Rêves Avec Paul Celan, seria Patterns Pattern Too, prima machetă pentru Prison for One, un ansamblu de 13 sculpturi, văzute ca machete de arhitectură pentru o închisoare individuală cu funcţii bine precizate şi transmise prin diverse canale vizuale şi acustice neinteligibile, cu enunţuri eliptice. Sub numele Die Strafmöbeln realizează şapte filme experimentale cu durata de o oră, pe suport video, şi Inner Side, un proiect de sculptură şi traducere, la Galeria Alain Oudin (expoziţie de grup). Urmează cartea de artist Cropper Expanded, continuarea proiectului Prison for One, Endless Extended, non-pictură post-digitală, picturi, sculpturi, instalaţii. Tot acum finalizează macheta tridimensională a proiectului multimedia Emptiness As Emptiness - în cea mai mare Cantină Mondială nu e nimic de mâncat. Expune la Spinnerei (Leipzig) - Rezoluţia culturală românească, la Galeria Arnaud Lefebvre (Paris) şi la Emilia Suciu (Ettlingen). Demarează frequentlynowhere.com, un proiect de galerie virtuală, alături de Decebal Scriba şi prezintă mai multe lucrări, printre care versiunea web a Prison for 1, Unquiet 1 şi Crowd Abyss. 2014 îl regăseşte la Paris Art Fair, la standul Galeriei Arnaud Lefebvre. Moare la Paris, în 2015.
Ami Barak. Biografie
Ami Barak este un curator independent şi critic de artă care trăieşte la Paris, fost preşedinte al Asociaţiei internaţionale a curatorilor de artă contemporană (IKT). În prezent, alături de curatorierea expoziţiei Invenţia eului, de la Galeria Sector 1, Ami Barak curatoriază, la MNAC, expoziţia Life vest under your seat, a Anei Adam. Criticul de artă a iniţiat numeroase proiecte şi expoziţii în Franţa, România şi în întreaga lume, printre care: Pusha Petrov, Unspoken and other images, Jecza Gallery, Timişoara, 2020; Pusha Petrov, Descoase - (Un)stitch, Borderline Art Space, Iaşi, 2020; Ana Adam, Drawing is a witchcraft or the other way round - Jecza Gallery Timişoara, 2020; Quo vadis homini, Festival Danube Dialogue, Novi Sad, Serbia, 2020; Ana Adam, Peste Fire - Hangs by a thread, Borderline Art Space, Iaşi, 2019; Causal Loop, Curated_by Charim Gallery Vienna, Austria, 2019; subREAL, a premonitory vision of glocal, Prismes Paris Photo, 2019; subREAL, Serving Art Again, Jecza Gallery, Timişoara, 2019; Dominique Blain, Displacements, Canadian Cultural Center Paris, şi CCC-OD Tours 2020, 2019; Ex-East, past and recent stories of the Romanian avant-gardes, Espace Niemeyer, Paris, 2019; La Brique, the Brick, Cărămida, Kunsthalle Mulhouse, 2019; Role-playing - Rewriting Mythologies, Daegu Photo Biennale, Coreea de Sud, 2018; Life - A User's manual, Art Encounters Biennale of Contemporary Art, Timişoara, 2017; What does the image stand for? - Momenta Biennale of Contemporary Image, Montréal, 2017; Julião Sarmento, The Real Thing - Fondation Gulbenkian, Paris, 2016 - 2017; Peter Kogler, Next ING, Art Center Brussels, 2016 - 2017; Le Salon de Montrouge 61st, 62nd 63rd & 64th editions - Montrouge, 2016 - 2020; Taryn Simon, Rear views, star forming nebula and foreign propaganda bureau - Jeu de Paume, Paris, 2015; Stuttering - Melik Ohanian, Crac, Sète, 2014; Off to a flying start - Nuit Blanche, Toronto, 2013; Performing History, Pavilionul României la Bienala de la Veneţia, ediţia 54 (alături de Maria Rus-Bojan), 2011.
Galeria Sector 1
În viziunea galeriei de artă contemporană Sector 1, artistul are misiunea de a crea liber, fără constrângeri. Armonizând două direcţii, galeria găzduieşte, pe de o parte, operele artiştilor - creatori de conţinut, iar pe de altă parte, devine un spaţiu al iubitorilor de artă care sprijină iniţiativele creative.
Galeria Sector 1 s-a deschis în 2017, cu vernisajul expoziţiei de grup a şapte artişti tineri clujeni - Radu Băieş, Istvan Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Şerban - alături de artistul invitat Ioan Sbârciu. Au urmat expoziţii personale ale fiecăruia dintre aceştia. Cea de-a doua expoziţie de grup, Bluebird, a fost evenimentul care a închis acest prim moment al Galeriei Sector 1. Au urmat Mother Tongue, o expoziţie a 17 artişti contemporani, şiFrumuseţe conştientă,prima expunere a unei părţi din patrimoniul de lucrări al artistei Yvonne Hasan într-o galerie de artă privată. Programul curatorial al anului 2020 a debutat cu duo show-ul Stare de graţie. Betuker / Gaspar, dezvăluind fragmente din intimitatea creativă al artiştilor Istvan Betuker, pictor, şi Szilard Gaspar, sculptor, artist de performance şi pugilist profesionist şi a continuat cu expoziţia Frame, a artiştilor Arantxa Etcheverria şi Carlos Caballero, curatoriată de Domenico De Chirico. Galeria Sector 1 a inaugurat programul curatorial al anului 2021 alături de Kunsthalle Bega, cu expoziţia Sensul Sculpturii, artişti: Apor - Nimbert Ambrus, Dona Arnakis, Rudolf Bone, Teodor Graur, Oláh Gyárfás, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Andrei Pituţ, Bogdan Raţa, Patricia Teodorescu, Ion Toderaşcu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin, curator Liviana Dan.
Accesul în galerie se desfăşoară respectând toate normele igienico-sanitare în vigoare. Este permisă prezenţa simultană a maximum 50 de persoane în spaţiul galeriei, cu respectarea regulilor de distanţare fizică de aproximativ 2 m şi purtarea obligatorie a măştii de protecţie în interiorul galeriei.
Expoziţia: Invenţia eului
Artist: Iulian Mereuţă
Curator: Ami Barak
Data vernisajului: 29 aprilie 2021
Perioada expoziţiei: 29 aprilie - 1 iulie 2021, de marţi până sâmbătă, între orele 14:00 - 19:00, iar duminică şi luni, cu programare prealabilă*
Galeria Sector 1, str. Băiculeşti, nr. 29, în cadrul Combinatului Fondului Plastic
Galeria Sector 1
Contact:
Andreea Stănculeanu
0744.366.846