Competiție TIFF, 2021 (III) - Kitoboy / The Whaler Boy / Vânătorul de balene

Cu aspectul său vintage-retro și filmat într-un format vechi, specific anilor '70, lungmetrajul de debut al regizorului și scenaristului rus Philipp Yuryev, Kitoboy / The Whaler Boy / Vânătorul de balene, este probabil cea mai idilică escapadă pe care o vei putea trăi la TIFF 20. Acțiunea lungmetrajului se desfășoară în Ciukotka, zona situată în capătul nord-estic al Rusiei și aflată la doar 86 de kilometri de Alaska, și îl are ca protagonist pe Lyoshka (Vladimir Onokhov, de asemenea în rolul său de debut), un tânăr dintr-o comunitate inuită de vânători de balene. Aceștia trăiesc vieți obișnuite, stăpânite de rutină: vânează mamiferele marine, împart părțile comestibile prin sat și pierd vremea cu prietenii.

Deși tempo-ul filmului este lent, camera rămânând statică până la declanșarea acțiunii, acesta nu ezită să prezinte în cheie cât se poate de veridică, pe fundalul unor vesele melodii americane și folosind cu succes tehnica supraimpresiunii, o lume străină de mulți spectatori. O lume în care "liniștea colibei tale te face fericit". Regizorul oferă audienței sale momente de respiro, o lasă să se obișnuiască cu tărâmul necunoscut în care a introdus-o (cu mult ajutor din partea cadrelor excepționale captate de operatorii de imagine Mikhail Khursevich și Yakov Mironichev, aflați și ei la primul film de lungmetraj) și o smulge din această stare exact la momentul potrivit. Un eveniment important zguduie calmul comunității - internetul ajunge în mijlocul lor, oferind dovada unei vieți mai împlinite într-un alt colț al planetei, și fiecare e curios să afle ce mistere ascunde această nouă minunăție tehnologică. Așa începe și aventura lui Lyoshka.


Tânărul descoperă, sau măcar încearcă să descopere, secretele webcam-ului și videochat-ului, admirând, împreună cu prietenul său cel mai bun, o frumoasă blondă din Detroit. Totuși, lipsa de familiaritate cu tehnologia și naivitatea lui îl determină să creadă că are o conexiune specială cu superba HollySweet_999 și încetul cu încetul dezvoltă o obsesie pentru ea. Are impresia că ea îl vede, că poate vorbi cu ea, își cere scuze că a "înșelat-o" când petrece timp cu o altă fată, își dedică timpul învățării limbii ei și îi mărturisește, într-o intercalare antitetică de cadre - cu ea dansând în fața camerei și cu el chinuindu-se să vorbească o engleză stâlcită - pe cât de amuzante, pe atât de incomode: "I want to be your wife". Fantezia aceasta duce repede la gelozie, mai apoi la violență și, în cele din urmă, la o sumă de consecințe care pe moment par iremediabile. Astfel, el decide să traverseze Strâmtoarea Bering și să vâneze "visul american", HollySweet_999 devenind pentru el un fel de Moby Dick care îi controlează destinul.

Deși abordează subiecte profunde, întregul film este presărat cu un umor subtil, dar bine ales. Un personaj esențial în această privință este bătrânul ce locuiește cu Lyoshka, care își prezice moartea în fiecare zi cu o nonșalanță uimitoare, îl pune pe băiat să îl ducă în tundră să moară, doar pentru a se întoarce înapoi din cauză că i s-a făcut foame. Momente asemănătoare regăsim și în dialogul (sau mai mult monologul) ofițerului marin american cu tânărul rus, când îl găsește singur pe o insulă. Cei doi încearcă să se înțeleagă în ciuda diferențelor de limbă, ceea oferă un context deopotrivă comic și tragic, întrucât ajung să se amenințe fiecare cu pistolul. Îndârjirea și nedumerirea protagonistului par atât de autentice în această scenă încât ai putea să crezi că situația nu a fost regizată.

Nu îmi dau seama dacă tocmai lipsa de experiență anterioară l-a determinat pe Vladimir Onokhov să îl interpreteze cu asemenea naturalețe pe protagonist, dar ceva din jocul lui actoricesc te face să nu îți poți dezlipi ochii de la Lyoshka, orice mic gest ar face. Că dansează singur, înconjurat de cupluri, la o petrecere, că își spală sângele de balenă de pe mână sau învață engleză cu ajutorul unei cărți pentru copii, carisma lui te ține captiv. De aceea, călătoria lui până în Alaska și interacțiunile cu oamenii pe care îi întâlnește pe drum sunt cu atât mai fascinante. Când într-un final ajunge în locul dorit, după un lung și istovitor parcurs, se trezește în mijlocul unei mulțimi de oase gigantice de balenă și se confesează celui mai impunător dintre ele ca într-un templu: "M-am săturat deja de America asta." Moby Dick dispare odată cu iluziile lui. Lyoshka realizează mai repede decât oricine că viața liniștită din comunitatea lui e de preferat în locul societății consumeriste moderne. Nouă, celorlalți, ne-a luat un pic mai mult. Și încă negăm.