iulie 2021
Festivalul TIFF 2021
Cu aspectul său vintage-retro şi filmat într-un format vechi, specific anilor '70, lungmetrajul de debut al regizorului şi scenaristului rus Philipp Yuryev, Kitoboy / The Whaler Boy / Vânătorul de balene, este probabil cea mai idilică escapadă pe care o vei putea trăi la TIFF 20. Acţiunea lungmetrajului se desfăşoară în Ciukotka, zona situată în capătul nord-estic al Rusiei şi aflată la doar 86 de kilometri de Alaska, şi îl are ca protagonist pe Lyoshka (Vladimir Onokhov, de asemenea în rolul său de debut), un tânăr dintr-o comunitate inuită de vânători de balene. Aceştia trăiesc vieţi obişnuite, stăpânite de rutină: vânează mamiferele marine, împart părţile comestibile prin sat şi pierd vremea cu prietenii.

Deşi tempo-ul filmului este lent, camera rămânând statică până la declanşarea acţiunii, acesta nu ezită să prezinte în cheie cât se poate de veridică, pe fundalul unor vesele melodii americane şi folosind cu succes tehnica supraimpresiunii, o lume străină de mulţi spectatori. O lume în care "liniştea colibei tale te face fericit". Regizorul oferă audienţei sale momente de respiro, o lasă să se obişnuiască cu tărâmul necunoscut în care a introdus-o (cu mult ajutor din partea cadrelor excepţionale captate de operatorii de imagine Mikhail Khursevich şi Yakov Mironichev, aflaţi şi ei la primul film de lungmetraj) şi o smulge din această stare exact la momentul potrivit. Un eveniment important zguduie calmul comunităţii - internetul ajunge în mijlocul lor, oferind dovada unei vieţi mai împlinite într-un alt colţ al planetei, şi fiecare e curios să afle ce mistere ascunde această nouă minunăţie tehnologică. Aşa începe şi aventura lui Lyoshka.


Tânărul descoperă, sau măcar încearcă să descopere, secretele webcam-ului şi videochat-ului, admirând, împreună cu prietenul său cel mai bun, o frumoasă blondă din Detroit. Totuşi, lipsa de familiaritate cu tehnologia şi naivitatea lui îl determină să creadă că are o conexiune specială cu superba HollySweet_999 şi încetul cu încetul dezvoltă o obsesie pentru ea. Are impresia că ea îl vede, că poate vorbi cu ea, îşi cere scuze că a "înşelat-o" când petrece timp cu o altă fată, îşi dedică timpul învăţării limbii ei şi îi mărturiseşte, într-o intercalare antitetică de cadre - cu ea dansând în faţa camerei şi cu el chinuindu-se să vorbească o engleză stâlcită - pe cât de amuzante, pe atât de incomode: "I want to be your wife". Fantezia aceasta duce repede la gelozie, mai apoi la violenţă şi, în cele din urmă, la o sumă de consecinţe care pe moment par iremediabile. Astfel, el decide să traverseze Strâmtoarea Bering şi să vâneze "visul american", HollySweet_999 devenind pentru el un fel de Moby Dick care îi controlează destinul.

Deşi abordează subiecte profunde, întregul film este presărat cu un umor subtil, dar bine ales. Un personaj esenţial în această privinţă este bătrânul ce locuieşte cu Lyoshka, care îşi prezice moartea în fiecare zi cu o nonşalanţă uimitoare, îl pune pe băiat să îl ducă în tundră să moară, doar pentru a se întoarce înapoi din cauză că i s-a făcut foame. Momente asemănătoare regăsim şi în dialogul (sau mai mult monologul) ofiţerului marin american cu tânărul rus, când îl găseşte singur pe o insulă. Cei doi încearcă să se înţeleagă în ciuda diferenţelor de limbă, ceea oferă un context deopotrivă comic şi tragic, întrucât ajung să se ameninţe fiecare cu pistolul. Îndârjirea şi nedumerirea protagonistului par atât de autentice în această scenă încât ai putea să crezi că situaţia nu a fost regizată.

Nu îmi dau seama dacă tocmai lipsa de experienţă anterioară l-a determinat pe Vladimir Onokhov să îl interpreteze cu asemenea naturaleţe pe protagonist, dar ceva din jocul lui actoricesc te face să nu îţi poţi dezlipi ochii de la Lyoshka, orice mic gest ar face. Că dansează singur, înconjurat de cupluri, la o petrecere, că îşi spală sângele de balenă de pe mână sau învaţă engleză cu ajutorul unei cărţi pentru copii, carisma lui te ţine captiv. De aceea, călătoria lui până în Alaska şi interacţiunile cu oamenii pe care îi întâlneşte pe drum sunt cu atât mai fascinante. Când într-un final ajunge în locul dorit, după un lung şi istovitor parcurs, se trezeşte în mijlocul unei mulţimi de oase gigantice de balenă şi se confesează celui mai impunător dintre ele ca într-un templu: "M-am săturat deja de America asta." Moby Dick dispare odată cu iluziile lui. Lyoshka realizează mai repede decât oricine că viaţa liniştită din comunitatea lui e de preferat în locul societăţii consumeriste moderne. Nouă, celorlalţi, ne-a luat un pic mai mult. Şi încă negăm.


Descarcă programul şi catalogul TIFF 2021 aici şi aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus