iulie 2021
Festivalul TIFF 2021

În ziua când a 29-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară debuta oficial, la Tokio, cu o ceremonie de deschidere lipsită de spectatori, TIFF.20 a propus o gală de deschidere (un mini-concert (Amadeus), o reprezentaţie de teatru stradal (picioroange, aripi albe, macara, aripi multi-led-colorate), speech-uri (Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov, Emil Boc) şi mai multe serii de clipuri video) la care au asistat peste 1.000 de oameni.

În zilele când, dacă vrei să produci o întâmplare cinematografică semnificativă, se cuvine sa vii, ca port-drapel, cu ceva film experimental / sceptic / cenuşiu / noir, TIFF şi-a permis extravaganţa / alintul de a debuta oficial cu Sentimental / Dineu cu vecinii de sus, o comedie vast hohotitoare a regizorului spaniol / catalan Cesc Gay. Şi acest debut de ediţie a fost proiectat sincron pe 20 de ecrane răspândite în multiple oraşe & 1 comună româneşti, de la Topliţa, Odorheiu-Secuiesc şi Sfântu Gheorghe, la Iaşi, Bucureşti şi Floreşti de Cluj.
  


Povestind despre 2002, anul primei ediţii TIFF, Tudor Giurgiu s-a ajutat de câteva imagini de atunci, din anul desantului unor Oana Pellea şi Nae Caranfil (invitat şi viitor premiat şi la TIFF 2021), Alex Leo Şerban şi Radu Gabrea, Ron Holloway şi Jason Priestley, dar şi anul unei cinematografii (cea română) şi al unui Cluj ce ne apar, fie şi doar pe suport video, infinit mai depărtate în timp decât ne-ar lăsa să credem cele doar două decenii indicate de calendar. Ce tineri erau (ei, oamenii echipei TIFF!), ce mult ne lipsesc (ei, cei care azi trăiesc în evocare), ce prăfuit arătau străzile, cât de cenuşii erau clădirile, ce senzaţie de precaritate, de entuziasm nebunesc, la limita inconştienţei, care se ia la trântă cu ezitarea, cu neîncrederea că ceva precum Noul Val ori TIFF se poate gândi, se poate realiza, se poate perpetua!

Privit acum, din seara neaşteptat de rece a lui 2021 (ca şi în 2020, TIFF începe cu un weekend cu nopţi reci, spre 14-15 grade, dar cu cer albastru, lună aproape plină şi o teribilă voioşie a străzilor), acel 2002 ne apare precum cuplul (aparent) matur, (sigur) conservator din Sentimental, jucat de somitatea spaniolă Javier Cámara şi de revelaţia argentiniană Griselda Siciliani. Trăind în virtutea inerţiei care condamnă la singurătate în doi, cuplul format din universitarul blazat şi din casnica evoluând în umbra consortului e pradă aceluiaşi duh al blazării, păstrării aparenţelor şi cultivării nefericirii care se înstăpânise peste mare parte din România acelor ani de sfârşit de secol şi de început de mileniu.

Provocator, lipsit de complexe, poate ireverenţios, cuplul vecinilor de deasupra, interpretat de Belén Cuesta (rol principal în Parking-ul lui Tudor Giurgiu) şi de Alberto San Juan (Goya şi Gaudí 2021 pentru cel mai bun rol secundar masculin în Sentimental, rară unanimitate castiliano - catalană!), are ceva din aerul de "Imposibil nu există!" pe care echipa TIFF l-a adus în atmosfera blazată a Clujului, a cinema-ului local şi, în general, în vieţile celor ce i-au umplut sălile, pieţele şi paginile de social media. Un cuplu iubitor de orgasme variat-multidisciplinare are cutezanţa, farmecul şi isteţimea de a furniza un strop de culoare, de adevăr şi de speranţă în viaţa unei familii atent şi, aparent, definitiv ancorate în perpetuarea unui fel de a exista posibil de descris doar în culorile şi adjectivele ce populează creierul privind imaginile Pieţei Mihai Viteazu din Clujul anului 2002.


Adaptare cinematografică a piesei de teatru scrise de scenaristul & regizorul Cesc Gay, Sentimental e genul de comedie populară (nelipsită, totuşi, de câteva lungimi / burţi / redundanţe ce îi afectează pe alocuri ritmul) cu care cinemaul ştie, din răstimp în răstimp, să-şi alinte / fidelizeze publicul. Remontada post-primele / ultimele valuri de COVID-19 e posibilă şi atunci când oamenii recapătă şansa de a se reuni în număr mare, de a râde împreună, de a privi şi, poate, recunoaşte, dincolo de hohot, erori familiare, păcate comune, greşeli ce încă mai pot fi îndreptate.

Cât despre drumul TIFF-ulul, Clujului şi al nostru în aceşti 20 de ani, se cuvine să-l privim fără a-l idiliza, dar şi a fără a cădea pradă demonului care ştie să cureţe doar lentilele negre. Aici TIFF.20, călătoria continuă!



Descarcă programul şi catalogul TIFF 2021 aici şi aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus