În zilele când, dacă vrei să produci o întâmplare cinematografică semnificativă, se cuvine sa vii, ca port-drapel, cu ceva film experimental / sceptic / cenușiu / noir, TIFF și-a permis extravaganța / alintul de a debuta oficial cu Sentimental / Dineu cu vecinii de sus, o comedie vast hohotitoare a regizorului spaniol / catalan Cesc Gay. Și acest debut de ediție a fost proiectat sincron pe 20 de ecrane răspândite în multiple orașe & 1 comună românești, de la Toplița, Odorheiu-Secuiesc și Sfântu Gheorghe, la Iași, București și Florești de Cluj.
Povestind despre 2002, anul primei ediții TIFF, Tudor Giurgiu s-a ajutat de câteva imagini de atunci, din anul desantului unor Oana Pellea și Nae Caranfil (invitat și viitor premiat și la TIFF 2021), Alex Leo Șerban și Radu Gabrea, Ron Holloway și Jason Priestley, dar și anul unei cinematografii (cea română) și al unui Cluj ce ne apar, fie și doar pe suport video, infinit mai depărtate în timp decât ne-ar lăsa să credem cele doar două decenii indicate de calendar. Ce tineri erau (ei, oamenii echipei TIFF!), ce mult ne lipsesc (ei, cei care azi trăiesc în evocare), ce prăfuit arătau străzile, cât de cenușii erau clădirile, ce senzație de precaritate, de entuziasm nebunesc, la limita inconștienței, care se ia la trântă cu ezitarea, cu neîncrederea că ceva precum Noul Val ori TIFF se poate gândi, se poate realiza, se poate perpetua!
Privit acum, din seara neașteptat de rece a lui 2021 (ca și în 2020, TIFF începe cu un weekend cu nopți reci, spre 14-15 grade, dar cu cer albastru, lună aproape plină și o teribilă voioșie a străzilor), acel 2002 ne apare precum cuplul (aparent) matur, (sigur) conservator din Sentimental, jucat de somitatea spaniolă Javier Cámara și de revelația argentiniană Griselda Siciliani. Trăind în virtutea inerției care condamnă la singurătate în doi, cuplul format din universitarul blazat și din casnica evoluând în umbra consortului e pradă aceluiași duh al blazării, păstrării aparențelor și cultivării nefericirii care se înstăpânise peste mare parte din România acelor ani de sfârșit de secol și de început de mileniu.
Provocator, lipsit de complexe, poate ireverențios, cuplul vecinilor de deasupra, interpretat de Belén Cuesta (rol principal în Parking-ul lui Tudor Giurgiu) și de Alberto San Juan (Goya și Gaudí 2021 pentru cel mai bun rol secundar masculin în Sentimental, rară unanimitate castiliano - catalană!), are ceva din aerul de "Imposibil nu există!" pe care echipa TIFF l-a adus în atmosfera blazată a Clujului, a cinema-ului local și, în general, în viețile celor ce i-au umplut sălile, piețele și paginile de social media. Un cuplu iubitor de orgasme variat-multidisciplinare are cutezanța, farmecul și istețimea de a furniza un strop de culoare, de adevăr și de speranță în viața unei familii atent și, aparent, definitiv ancorate în perpetuarea unui fel de a exista posibil de descris doar în culorile și adjectivele ce populează creierul privind imaginile Pieței Mihai Viteazu din Clujul anului 2002.
Adaptare cinematografică a piesei de teatru scrise de scenaristul & regizorul Cesc Gay, Sentimental e genul de comedie populară (nelipsită, totuși, de câteva lungimi / burți / redundanțe ce îi afectează pe alocuri ritmul) cu care cinemaul știe, din răstimp în răstimp, să-și alinte / fidelizeze publicul. Remontada post-primele / ultimele valuri de COVID-19 e posibilă și atunci când oamenii recapătă șansa de a se reuni în număr mare, de a râde împreună, de a privi și, poate, recunoaște, dincolo de hohot, erori familiare, păcate comune, greșeli ce încă mai pot fi îndreptate.
Cât despre drumul TIFF-ulul, Clujului și al nostru în acești 20 de ani, se cuvine să-l privim fără a-l idiliza, dar și a fără a cădea pradă demonului care știe să curețe doar lentilele negre. Aici TIFF.20, călătoria continuă!