A-ţi pune întrebări înseamnă a fi prezent - Beginning la TIFF, 2021

A trecut şi a doua zi de TIFF 2021, iar filmele se adună şi îmi e tot mai greu să renunţ la unele dintre ele. Totuşi, am ales pe 24 iulie 2021 să văd producţii doar din secţiunea Supernova a festivalului, care cuprinde filme cu un parcurs festivalier impresionant şi care se văd în premieră în sălile de cinema româneşti (iar multe se vor vedea doar la TIFF). Din aceste filme mi-a atras îndeosebi atenţia Beginning, lungmetrajul de debut al regizoarei de origine georgiană Déa Kulumbegashvili, cu adevărat unul dintre cele mai curajoase şi ingenioase demersuri recente pe care le-am văzut.

Beginning este in nuce portretul detaşat al unei femei, Yana, sufocată de rolurile pe care trebuie să le joace - în familie, în comunitate - şi care suferă un surmenaj existenţial teribil, sursa vidului interior pe care îl resimte. Filmul lui Kulumbegashvili poate reprezenta atât pentru un vizitator ocazional, cât şi pentru un cinefil pasionat o provocare. Pe de o parte, Beginning presupune un act de temeritate - filmul are în centru o secvenţă cu Yana stând întinsă pe iarbă de aproape şase minute - dar şi o implicare semnificativă a spectatorului în poveste, iar pe de altă parte, Kulumbegashvili răstoarnă cu debutul ei convenţii cinematografice şi se (re)introduce drept o voce independentă, distinctă şi asumată.


Într-un fel Beginning este un film cu faux départ. În secvenţa inaugurală, o slujbă a unei congregaţii de martori ai lui Yehova este întreruptă de un atac extremist, lăcaşul de cult al comunităţii arde complet. Ulterior, dintr-o discuţie cu David, soţul Yanei şi slujitorul comunităţii, se desprinde poziţia socială problematică a congregaţiei, dar mai ales veleităţile lui David de a nu da înapoi şi planul său de a reconstrui casa de rugăciune. Soţul Yanei, deşi aceasta încearcă să i se deschidă cu privire la problemele ei de ordin interior, se arată neînţelegător, o respinge şi o pune pe plan secund în favoarea planurilor sale. Yana se conformează situaţiei şi alege să joace mai departe rolul ei de soţie docilă, obedientă şi recunoscătoare.

Deşi are o funcţie importantă în algebra întregului film, Kulumbegashvili este mai puţin interesată - altfel decât am fi putut crede - de viaţa congregaţiei, cât de drama interioară pe care o trăieşte Yana. Astfel, naufragiul existenţial al Yanei devine nucleul filmului, Kulumbegashvili urmăreşte viaţa interiorizată şi claustrată a acestui personaj secundar.

Yana pare să fie un personaj secundar în cam toate privinţele. David este mai preocupat de ambiţiile sale misionare şi de părerile duhovnicilor săi superiori, iar în comunitate ea este conştientă de rolul pe care trebuie să-l joace. Totodată, Yana însăşi se pune pe un loc secundar în momentele în care continuă să sprijine planurile soţului ei şi să se conformeze acestora. Dar pe cât de insensibil este David faţă de tensiunile interioare ale Yanei, pe atât de mare este tragedia soţiei sale.

Mai târziu în film, cât timp David este plecat la o conferinţă a congregaţiei, Yana este victima atacului unui bărbat care se prezentase drept inspector de poliţie. O înregistrare cu vocea Yanei care face unele confidenţe despre viaţa ei conjugală cu David (din frică faţă de acel bărbat) este trimisă soţului ei. Deşi Yana îi mărturiseşte că a fost violată, David o învinovăţeşte şi - din nou - este mai preocupat de ce vor spune superiorii săi dacă vor primi acea înregistrare. Yana cedează în faţa soţului ei şi îi cere acestuia, în mod repetat, să o pedepsească. (!)

Nu cred - cum am auzit unele voci spunând după proiecţie - că exclamaţia Yanei corespunde asumării unei dorinţe, unei plăceri sau chiar unei căutări în exteriorul existenţei ei izolate. Cred, mai degrabă, că în acele momente Yana se forţează să stăruie în rolul ei de soţie docilă şi supusă, care nu are niciun drept, ci doar obligaţii în interiorul căsniciei. Dar ceea ce se întâmplă cu Yana nu putem ştii sigur, căci Kulumbegashvili ne dă în această privinţă foarte puţine detalii, lăsând spectatorul să-şi multiplice propriile întrebări şi gânduri, fapt care permite participarea directă a privitorului la tragedia Yanei.

Stilul lapidar pe care îl cultivă Kulumbegashvili, cu secvenţe lungi, dialoguri puţine, care se consumă greu şi mişcări lente de cameră, corespunde la nivel formal cu interioritatea Yanei. În acea secvenţă memorabilă - pe care am menţionat-o şi mai sus - în care o vedem pe Yana timp de şase minute stând întinsă în iarbă, ne-am putea zice că ea trăieşte atunci unul din puţinele momente de libertate, atât exterioară cât şi interioară, momente doar pentru sine. Poate de aceea Kulumbegashvili s-a luptat să adauge integral această secvenţă în film, permiţându-i Yanei acel moment de libertate. Poate însă că privind acea secvenţă încercăm să înţelegem ce gândeşte Yana, ce simte ea cu privire la existenţa ei sau poate chiar ajungem să umplem cadrul cu propriile noastre gânduri despre momente în care noi înşine eram peste măsură de vlăguiţi. Tocmai această intruziune a privitorului în lumea Yanei, în tragedia ei face ca filmul să fie atât de intens, de incitant şi de provocator. Mai mult, am impresia că acele cadre lungi - la care poate n-am avea întotdeauna răbdare să ne uităm - ne ţin pe scaun, căci ne întrebăm cu sufletul la gură ce se va întâmpla până la urmă cu Yana...

Şi în final ceva se întâmplă, dar Kulumbegashvili alege din nou calea cât mai ambiguă şi mai enigmatică. Dar poate că în acest final se află un prim breakthrough al Yanei, începutul de care vorbeşte titlul - care de altfel oferă foarte puţine perspective - prin care Yana şi-a permis în sfârşit o decizie proprie asupra existenţei sale, dar ce început tragic este acesta.

Beginning este un film pe care ori îl consideri memorabil, ori cu care nu te poţi împăca, fără nicio altă posibilitate între. Pentru mine debutul lui Kulumbegashvili este un demers foarte aproape de natura cinemaului, aceea a chestionării unor existenţe, a căutării unor adevăruri. Deşi ancorat în unele convenţii culturale, Beginning atinge culmi mult mai îndepărtate decât cele ale crestelor caucaziene.

Pe 1 august 2021, în ultima zi de festival, Beginning va mai rula la Cinema Victoria.