Din seria filmelor pe peliculă cu titluri foarte lungi face parte şi Felkészülés meghatározatlan ideig tartó együttlétre / Preparations to Be Together for an Unknown Period of Time / Pregătire pentru a fi împreună o perioadă nedeterminată, cel de-al doilea film al regizoarei-scenariste Lili Horvát. Firul narativ rezumat sună cam aşa: Adele Hugo s-a mutat la Budapesta şi numele ei e Márta. Chirurg strălucit la un spital din New Jersey, Vizy Márta (Natasa Stork) îl întâlneşte la o conferinţă pe doctorul Drexler János (Viktor Bodó), devenit bărbatul visurilor. Aşa ajunge să îşi lase promiţătoarea carieră din America în spate şi să traverseze oceanul pentru a se reuni la Budapesta cu dragostea vieţii ei. Însă odată stabilită acolo, el spune că nu a mai văzut-o niciodată.
Totul, de la aspectul ei remarcabil, cu ai săi ochi albaştri şi buze rumene, până la obsesia ei pentru acest bărbat care pare că nu şi-o doreşte, seamănă izbitor de mult cu povestea din filmul lui François Truffaut, The Story of Adele H., cu Isabelle Adjani în rol principal. Un citat dintr-o cronică a acelui film spunea aşa: "Frumuseţea uluitoare a lui Adjani este de fapt un atu, întrucât Truffaut doreşte să fim convinşi că lumea îi oferă posibilităţi nelimitate lui Adele, dacă ar putea doar să renunţe la obsesia ei." Şi câte oportunităţi i s-ar fi deschis Mártei dacă ar fi trecut peste János, care nu era nici cel mai arătos bărbat şi poate nici cel mai inteligent (în ciuda lansării de carte pe care o susţine). În loc, a ales să se întoarcă în Ungaria, să lucreze într-un spital în care angajaţii îşi aduc hârtia igienică de acasă şi să trăiască într-un apartament care necesită o renovare completă (şi asta doar fiindcă avea vedere către Podul Libertăţii, despre care Márta i-a mărturisit bărbatului că e locul ei preferat din oraş). Aflând că toate eforturile şi concesiile ei sunt din iubire, directorul spitalului dă glas gândurilor audienţei: "O doamne, ce proaste sunt femeile. Chiar şi cele deştepte".
Scenele care completează firul narativ sunt alternate cu cele în care Márta vorbeşte cu un psihiatru, suspectându-se singură de o tulburare de personalitate. Intercalarea aceasta de cadre e menită să inducă publicului incertitudinea Mártei, să nu îşi dea seama dacă ceea ce vede este o întâmplare adevărată sau doar o plăsmuire a minţii protagonistei. Şi trebuie să recunosc că reuşeşte cu brio, fiindcă mai mulţi spectatori au întrebat-o pe producătoarea Dóra Csernátony la Q&A care e răspunsul corect. Dar, bineînţeles, interpretarea rămâne la latitudinea fiecăruia. Noi nu aflăm rezultatul diagnosticului, dar cert este că dacă Márta e nebună, spre deosebire de Adele H., măcar ea a înnebunit înainte de apariţia bărbatului visurilor ei şi nu din cauza lui. Nu că asta ar schimba cu ceva situaţia. Însă cel care îi face teste confirmă vag că nu este cazul de vreo problemă mentală: "Intuiţia îmi spune că aţi vrea să vă diagnostichez. Aşa nu v-a păcălit dragostea." Altfel spus, ar fi preferat să fie nebună dacă asta ar fi însemnat că bărbatul pentru care a traversat oceanul nu i-a dat ţeapă.
Din punct de vedere estetic, Felkészülés meghatározatlan ideig tartó együttlétre / Preparations to Be Together for an Unknown Period of Time m-a dus cu gândul la The Double Life of Véronique. Se pare că intuiţia mea a fost bună, întrucât producătoarea a confirmat ulterior că realizările cinematografice ale lui Krzysztof Kieślowski sunt sursă de inspiraţie pentru Lili Horvát (interesant că filmul a primit un premiu cu numele acestuia la Denver International Film Festival). De asemenea, a mărturisit că filmatul pe celuloid nu e complicat de realizat atâta timp cât ai o echipă de actori bine pregătiţi, fiindcă nu au tras niciodată mai mult de trei-patru duble. În ce priveşte coloana sonoră... care e faza cu filmele maghiare cu doctori care iubesc muzica de operă? Aceasta e şi pasiunea medicului cardiolog din cel mai nou film al laureatului cu Oscar, István Szabó, Final Report. Poate doar o coincidenţă interesantă ce merită punctată...
Probabil unul dintre filmele din competiţia TIFF pe care le vom simţi cel mai aproape de noi, drama romantică a lui Lili Horvát nu ezită să se joace cu mintea ta, dar îţi cere mai întâi permisiunea. Plăcut deopotrivă vizual şi narativ, e garantat să te relaxeze (sau să te enerveze, dacă eşti prea empatic) în cazul în care alegi să îl urmăreşti într-o seară de festival. Până la urmă, destinul Mártei nu e atât de tragic ca cel al lui Adele H. Sau poate doar s-a terminat scenariul mai repede, ca nu cumva să se ajungă acolo. Cine ştie, dragostea e imprevizibilă. Obsesiile, şi mai mult.