Întâmplător sau nu, Timişoara a fost aleasă drept reprezentantă a României (a doua, după Sibiu în 2007) în seria de Capitale Culturale Europene (iniţial ediţia timişoreană a fost preconizată a se desfăşura în 2021, dar ca urmare a pandemiei a fost mutată în 2023). Filmul Swamp City, în caz că va face parte din programul manifestărilor aferente acestei celebrări, pare a răspunde la una din întrebările ipotetice ale turistului (la fel de ipotetic) care va ajunge în Timişoara în 2023: Adică de unde până unde Timişoara a fost aleasă drept Capitală culturală?
Documentarul se focusează pe cei care au fondat Mişcarea Underground din Timişoara. Orice cetăţean român era (din oficiu) în anii '80 locuitor al unei ţări oarecum ciudate: Undergroundul european, numit Europa de Est. Dar filmul coboară încă un etaj. Undergroundul din Underground.
Nenumăratele interviuri din documentar încearcă să dea răspunsuri la întrebarea "Cum a fost?". Dar în final descoperim, prin fiecare personaj principal al documentarului, timişoreanul aşa cum este el. Indiferent de branşă. Aş zice că acest aspect e punctul forte al filmului: îţi faci o imagine asupra unui oraş (în cazul acesta Timişoara) doar prin câţiva tineri care povestesc foarte degajat despre orice. Dar mai ales despre începuturile curentului new wave din Timişoara.
Perioada cea mai intensă a mişcării s-a desfăşurat tocmai în secvenţa istorică vizată. Anii '90 sau anii gri. Când cizma sovietică făcuse un pas înapoi, iar drujba europeană încă nu era pornită.
În 1990 s-a înfiinţat oficial Mişcarea Underground din Timişoara, deşi funcţiona "fără autorizaţie" de cel puţin zece ani.
Filmul în sine explică într-un fel şi drumurile diferite pe care au evoluat formaţiile new wave din estul şi vestul Europei. Şi ca să mă raportez din nou la ipoteticul turist, de aceasta dată străin: Pentru cinematografia din ţara lui ar fi imposibil de realizat un film cu de ex. Anne Clark, Dave Gahan şi Siouxsie & Banshees. Ei bine, Swamp City exact asta a făcut. I-a reunit pe foarte mulţi din Mişcarea Underground în acelaşi film. Unic. Cel ce are curiozitatea să asculte piesele trupelor din Swamp City, va avea surpriza să audă piese muzicale remarcabile care au momentan doar cîteva sute de accesări.
În anii '80 nu simţeau nevoia de a se fotografia, în anii '90 au dat concerte, iar în 2021 nu regretă absolut nimic din ce a fost. Aceştia sunt tinerii timişoreni din Swamp City.
Deoarece nu sunt nici turist cultural, nici critic de film habar nu am dacă aş îndrăzni să-i recomand cuiva să meargă la Swamp City. Aş putea însă să spun că la sfârşitul celor 120 de minute, nu-mi venea să cred că filmul se terminase. Rămăseseră atîtea întrebări la care nu s-a răspuns şi aş fi vrut să îmi explice cineva unele secvenţe.
Aşa că nu mi rămâne decît să aştept următoarea proiecţie, ca să-l revăd.
Chiar aşa, oare unde rulează Swamp City?