Nouă zile de Dialog, nouă zile de normalitate - Jurnal de festival - Festivalul de Teatru şi Arte Performative Dialog, Brăila, 2021

Pandemie, distanţare, incidenţă, izolare, inflaţie, mască, restricţii, covid bulversează existenţa noastră hiperbolic, frustrant şi agresiv, iar comunicarea indirectă naşte monştri ai izolării cu efect depresiv. Prin contrapondere Teatrul brăilean dăruieşte (respectând indicaţiile anti covid!) întâlniri, aplauze, eleganţă, rafinament, sonorităţi, replici, spectatori, normalitate, festival...

căci întrerupt de pandemii,
s-a costumat în haină 9,
iar "sărbătoare" a fost cuvântul dominant.

Rebranduit, evenimentul are acum un alt concept, realizat de selecţionerul spectacolelor, Victoria Balint. Angajată a Teatrului "Regina Maria" din Oradea, Victoria Balint se ocupă de proiecte culturale şi de organizarea Festivalului Internaţional de Teatru Scurt, acceptând totodată invitaţia instituţiei brăilene, a managerului acesteia, regizorul Radu Nichifor, pentru a se implica în conceperea şi coordonarea întregului festival.

Dorinţa de Dialog s-a simţit atât la nivelul artelor prezente, teatru, muzică, dans, teatru-circ, dar şi la nivelul dialogului dintre artişti şi publicul lor. Oferta a fost completă şi complexă, de la reprezentaţii destinate copiilor - Clara în timpul liber, la concert, Săftiţa lui Marius Mihalache, la film, Căutătorul de vânt, sau spectacolul de dans Wanted Dance and Alive, dar şi la spectacolele destinate publicului larg, drame sau comedii, cu temă educaţională sau doar pentru a binedispune.

Cum era firesc, Dialogul a fost deschis de teatrul gazdă, care a rostit prima replică în cele două seri de început, premiera spectacolului Orestia, pe un text adaptat de Radu Iacoban, care semnează şi regia, avându-l ca asistent pe actorul Nicolas Caţianis jr. Trilogia antică Orestia, dramele Agamemnon, Choeforele şi Eumenidele, una dintre importantele scrieri ale lui Eschil, a fost regândită în manieră modernă în textul lui Radu Iacoban (traducere: Alexandru Miran), montarea de aproximativ două ore comprimând trilogia la firul ei principal.

Teribilul blestem al lui Thiest, potrivit căruia generaţii la rând urmaşii lui Atreu aveau să se ucidă între ei, va cădea întâi asupra lui Agamemnon (Ciprian Braşoveanu), care întors de pe mare, după risipirea flotei, alături de Casandra (Corina Borş) este întâmpinat cu falsă bucurie de Clitemnestra (Elena Andron) şi de fantomatica Ifigenia (Blanca Doba). Uciderea lui Agamemnon de către Egist (Silviu Debu), complicele Clitemnestrei, fiind răzbunată apoi de Oreste (Ciprian Chiricheş), întors în Argos, care încuvinţat şi de Electra (Narcisa Novac), sora sa, răzbună moartea tatălui prin dublu omucid, Egist şi Clitemnestra. Dar aici greşeala omenească, hybris-ul nu merg mână în mână cu suferinţa, ca în dramele lui Eschil, cheia de descifrare este în latura predominant comică, rezultând un spectacol energic şi amuzant, în care actorii joacă cu dăruire şi se joacă parodiind.

Ȋn primul număr al revistei festivalului, Radu Iacoban se destăinuie: "Personajele îşi păstrează alura aceea mitică, avem nisip, avem săbii, avem perdele, avem o cetate, avem un drum înspre cetate, adică există toate acele elemente din cultura greacă, dar venim cu multe alte elemente noi." Actorii cântă live în momente esenţiale, inclusiv la instrumente, dansează plastic, expresiv, parodic, vezi scena judecării lui Oreste, în care Atena (Ciprian Braşoveanu), Apollo (Nicolas Caţianis), Calchas (Valentin Terente), Erinia (Vlad Volf) devin o explozie de sunet, culoare, energie şi umor, ajutaţi de componentele scenografice şi de costum, create de Tudor Prodan, şi de sunetul Aidei Sosic.

Pasărea Măiastră, montarea Teatrului Gulliver din Galaţi, concepută de Ştefan Lupu, actor, regizor, coregraf, a încântat audienţa celei de-a treia seri a evenimentului. Pornind de la binecunoscutul basm semnat de Petre Ispirescu şi adaptat de Daniel Chirilă, echipa de creatori transpune publicul de toate vârstele în lumea magică a viselor împlinite, a pragurilor pe care eroii le au de trecut. Creatura nepământeană cu puteri miraculoase, de o frumuseţe neasemuită, al cărei glas răsună doar în singurătate, ar pune capăt tuturor neajunsurilor Ȋmpăratului (Ramona Păuc), de aceea cei trei fii ai acestuia (Ciprian Braşoveanu, Cosmin Cosma, Adrian Nour) pornesc în aflarea ei. Trei călătorii iniţiatice în care lupta cu binele şi răul, din afară şi dinlăuntrul propriei fiinţe, este esenţială, dar împlinirea, desăvârşirea fiecăruia va fi după puteri. Un spectacol agreabil în care partiturile se individualizează, un mixaj de muzică, dans, actorie, lumină şi culoare, tălmăcit cu credinţă şi talent de Adrian Nour, Elena Anghel, Valeria Taban, Andrei Ciugulea, Eduard Şişu, Ramona Păuc, Nicoleta Miru, Ciprian Braşoveanu, Cosmin Cosma, Gina Geru, Elena Marin, Adina Ariton. O montare inedită, la a cărei originalitate contribuie nu numai viziunea regizorală şi coregrafică a lui Ştefan Lupu, dar şi scenografia Andei Pop sau muzica lui Mihai Dobre.

Lari Giorgescu traversează lumea lui Caragiale prin one-man show-ul Moftul român. Atmosfera Sălii Studio "Bujor Măcrin" se rafinează cu sonorităţile inconfundabile ale Mariei Tănase, care pregătesc spectatorii pentru moftangii ce vor urma. Personajele din Moftul român, Lanţul slăbiciunilor, Statistica, Imposibil, Mitică, Obligativitatea opiniilor, Repaosul duminical sau Moşii sunt figurate de tânărul actor cu umor şi rafinament al interpretării. Lari Giorgescu, demonstrând din nou perenitatea scrierilor caragialeşti, convinge publicul să îl urmeze trecând de la un moment la altul cu lejeritate, etalându-şi măiestria talentului său actoricesc.

Recenta premieră a Teatrului "Toma Caragiu" din Ploieşti, shakespeareanul A 12-a noapte, poate fi încadrat în categoria spectacolelor de top, prezente în festival. Regizorul Cristi Juncu traduce şi adaptează textul shakespearean păstrând doar linia principală a intrigii, viziunea fericirii prin dragoste, eliminând personaje importante, dar oarecum "de planul doi", cum sunt Sir Toby, Sir Andrew sau Malvolio, iar curtenii din suita ducelui Orsino şi a Oliviei, alături de agerul, înţeleptul, bufon Feste, alcătuiesc grupul muzicanţilor, căci (nu-i aşa?) elementul important în A 12-a noapte este cu precădere muzica. Şi, cu adevărat, în montarea ploieşteană, sonorităţile muzicale tragi-comice, semnate de Cristina Juncu, virtuos interpretate vocal-instrumental de Lucian Ionescu (Bufonul), Ion Radu Burlan (Fabian), Karl Baker (Valentine) şi Alin Teglaş (Curio), devin componenta majoră. Ȋnşelăciunile, erorile, dragostea ivită pe neaşteptate, virtutea supremă complică firul acţiunii, scenele se succed în ritm alert, un amestec de comic, duioşie, veselie, în care gagurile bine construite amplifică bucuria ludică a tuturor. Planurile de joc se întrepătrund în decorul sugestiv al lui Cosmin Ardeleanu, iar costumele create de Andrada Chiriac dau un plus de expresivitate, comică pe alocuri, întregului eşafodaj. O montare de referinţă a acestui text, în care actorii se simt bine în personaj, armonizându-şi partiturile cu multă iscusinţă şi umor - Teodora Sandu (Viola), Florentina Năstase (Olivia) Cristian Popa (Orsino), Ioana Farcaş (Maria), Andrei Radu (Sebastian) şi Paul Chiribuţă (Antonio).

Limite, one-woman show-ul Mihaelei Rădescu, pe un text de Mihaela Michailov şi Radu Apostol, creaţie din anul 2019 a Centrului de Teatru educaţional RepliKa, cu multiple participări la alte evenimente de acest fel, a încheiat seara cu numărul patru a festivalului. Spectacolul, regizat de Radu Apostol, se sprijină pe experienţa reală a unei profesoare. Limite aduce în atenţia spectatorilor mult discutata temă a şcolii româneşti, în care este din ce în ce mai greu să îţi găseşti "locul şi sensul". Hărţuirea dascălilor de către părinţii cu bani, lipsa de respect, de demnitate, a colegilor de breaslă, integrarea copiilor cu nevoi educaţionale speciale şi nu numai sunt subiecte pe care textul le oferă spre meditat.
 Mihaela Rădescu, într-o formă excelentă, oferă şi aici măsura talentului său, demonstrându-şi multiplele disponibilităţi actoriceşti. Actriţa dă chip la nu mai puţin de şapte personaje, diferenţiate şi prin voce şi gest, incitantă ofertă, despre care a afirmat: "Şapte personaje sub acelaşi costum, cu siguranţă o provocare reală pentru orice actor. Şapte încercări de a executa săritura în înălţime; iar cu fiecare personaj, adăugat de dramaturgie, ridici de fapt şi ştacheta. Un test al propriilor limite, un exerciţiu necesar în meseria noastră, tehnic vorbind. Şapte voci, adunate laolaltă într-un singur costum, înfăţişează povestea fără de sfârşit a reformei în educaţie din România. Ce-o să te faci, şcoala mea? Încotro?" Spaţiul scenic conceput de Gabi Albu, precum şi muzica originală a lui Alex Bălă contribuie de asemenea la reuşita montării.

Cea de-a cincea zi urmează şirul spectacolelor cu tentă educaţională. Van Dan - 10 ani de sânge murdar, regia şi textul semnate de Dragoş Călin, este o altă poveste reală a unui tânăr care "a încercat drogul" şi care a supravieţuit după 9 ani de dependenţă. Răzvan Dan Dragu are acum familie, şi poartă cu el zi de zi amintirea "Sărutului Îngerilor", notează regizorul. Actorul Vali V. Popescu, de la Teatrul "Aureliu Manea" din Turda, cu simplitate şi sinceritate dezarmantă, spune povestea acestui "încercat". Ineditul reprezentaţiei a fost prezenţa printre spectatori tocmai a celui care a devenit personaj de monodramă, aşteptând la final întrebările tinerilor, cărora li s-au prezentat pe scenă cei 10 ani de narcoman. Un dialog fără complexe şi complezenţe, între tineri elevi de la câteva licee brăilene şi cel care fusese prăbuşit în Infern.

Coming of stAge, de Peca Ştefan, spectacol al Universităţii de Arte din Târgu Mureş, reprezintă a doua prezenţă în festival a regizorului Radu Apostol şi a scenografei Gabi Albu. Cinci absolvenţi de masterat în Arta actorului, promoţia 2019, Carmen Ghiurco, Loredana Druhora, Edina Soós, Andreea Drăgan, Dragoş Florea, prin efectul de "teatru în teatru", repetiţia generală şi spectacolul propriu-zis de absolvire al personajelor din text, aduc în atenţia publicului problemele reale cu care se confruntă în prezent un tânăr actor. Prin montarea sa, Radu Apostol nu propune soluţii, pune doar întrebări, la care auditoriul, ca şi în spectacolul precedent Limite, ar trebui să găsească un răspuns.

Textul dramaturgului canadiano-britanic, Evan Placey, Consensual, devenit Consimţământ, în traducerea Annei Maria Popa, are ca subiect central şcoala, adolescenţii şi problemele lor. Efectele "educaţiei" sexuale, capacitatea sau incapacitatea tinerilor de a diferenţia între ceea ce presupune o relaţie sănătoasă versus una nesănătoasă, ce şi când este permis, relaţia profesor-elev, imposibila iubire dintre un adolescent şi dascălul său sunt abordări ce fac din spectacolul Teatrului "Andrei Mureşanu", din Sfântu Gheorghe, unul tulburător. Un spectacol semnat de Radu Afrim, răscolitor, şocant şi înduioşător în acelaşi timp.

Scenografia concepută de Andreea Săndulescu imaginează mai multe planuri de joc, până la simbolicele trepte, cu alveolele însingurării fiecărui individ. Zece tineri excepţionali, călăuziţi până la cel mai adânc fir emoţional al descifrării personajelor de Radu Afrim, creează atât personajul colectiv al clasei de elevi, cât şi individualizările, atunci când este cazul. Inocenţa împletită cu teribilismul şi dorinţa de emancipare, cu "maturitatea" greşit înţeleasă, nasc drame şi frustrări. Maya Ciosa (câştigătoare la Vocea României jr., pe lângă rolul tinerei adolescente, cântă live în spectacol), Daria Bugnar, Karacsony Adrienn, Anda Popa, Andrei Amitrului, Radu Alexandru, David Gătejel, Luca Sebastian, Darius Maghiar, Christof Marina, îşi interpretează personajele cu dăruire, credinţă şi talent. Alături de ei, nuanţat, cu detalii fine ale jocului, intervin actorii profesionişti Sebastian Marina, Costi Apostol, Alexandra Ioana Costea, Mădălina Muşat, Anca Pitaru, Ileana Ursu. O notă aparte pentru creaţia Claudiei Ardelean, profesoara care îşi depăşeşte statutul, judecata lucidă, în relaţia cu tânarul ei elev, şi a lui Marius Manole, adolescentul, matur în unele scene, două roluri complexe, dificile dar ofertante, pe care cei doi şi le asumă identificându-se total. Un alt spectacol de top, profund, puternic, care dă de gândit.

Două seri la rând Trupa Les Rois Vagabonds din Franţa, Julia Moa Caprez şi Igor Sellem, a încântat, în adevăratul sens al cuvântului, publicul, prin spectacolul de teatru-circ Concert pentru doi clovni, premiat în anul 2013 la Festivalul de la Avignon. Respectând formula cuplului de clovni, opoziţia inteligentul-tăntălăul, frumosul-urâtul, bunul-răul, pentru un plus de comic şi amuzament, cei doi parteneri schimbă deseori rolurile. Virtuozi acrobaţi, cântăreţi, instrumentişti, actori, mimi, construiesc momente tragi-comice, duioase, emoţionante, care se întrepătrund cu o fantezie de neimaginat. Farmecul, expresivitatea gesturilor, a chipului, cuceresc sala, care este invitată să participe de multe ori alături de ei, spre deliciul tuturor. O cascadă de gaguri bine alcătuite, completate cu părti muzicale (Vivaldi, Bach, Ravel, Strauss) impecabil executate instrumental în timpul acrobaţiilor, compun un spectacol non-verbal uimitor. Răsplătiţi cu minute întregi de aplauze, despărţirea de ei se lasă greu.
Ziua a şaptea de festival se încheie cu un alt spectacol reprezentativ, al cărui mesaj poate fi încadrat în categoria celor cu temă educaţională, cel al Teatrului de Stat Constanţa, Jocuri în curtea din spate, de Edna Mazya, în traducerea Adei-Maria Ichim. Textul se bazează tot pe un fapt real petrecut în vara anului 1988 în nordul Israelului, un act tragic, siluirea unei adolescente de 14 ani, de către trei tineri de 17 ani. Decizia tribunalului de a-i achita, în primă instanţă, pe cei trei, considerând-o vinovată pe tânăra de 14 ani, care nu ar fi opus rezistenţă, a revoltat societatea, cazul devenind unul intens mediatizat.

"Miza spectacolului a fost aceea de a ne lupta cu o prejudecată, cu un gând, pe care cred că toţi l-am avut: acela că violul poate fi justificat", a spus regizoarea Diana Mititelu, pentru a cărei viziune regizorală primeşte Premiul UNITER pentru Debut, la Gala premiilor UNITER din 2021. Absolventă a Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi, secţia Regie teatru, tânăra are perspectiva de a deveni un nume de referinţă în spaţiul teatral românesc.
 Scenograful Răzvan Bordoş concepe un spaţiu de joc dinamic, multifuncţional, în care planurile, sala de judecată sau curtea din spate alternează cu rapiditate oferind interpreţilor Cristiana Luca (Dvori), Andrei Bibire (Asaf), Theodor Şoptelea (Sela), Cătălin Bucur (Gidi), Ştefan Mihai (Şmulick), posibilitatea schimbării "la vedere" a personajelor, trecând pe rând de la rolul de victimă, la cel de acuzator. Spectacolul, un mecanism perfect, în care tinerii actori construiesc roluri memorabile, figurate cu minuţiozitate, profunzime, cu nuanţele cele mai potrivite ale rostirii, ale gestului, creând impresia de autenticitate (vezi zgomotele, care trimit spre brutalitatea actului sexual). O echipă care a lucrat riguros, pentru un spectacol care îndeamnă la meditaţie, analiză şi (de ce nu?) la schimbări de mentalităţi.

Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi aduce în atenţia publicului brăilean, creaţia colectivă MaMe, spectacol prezent pe scena mai multor festivaluri din ţară, pentru a cărui idee regizorală, Cristian Ban primeşte o nominalizare la Premiul UNITER pentru Cea mai buna Regie - Premiul "Lucian Pintilie", la Gala premiilor UNITER din 2021. Cristian Ban nu este la primul spectacol în care foloseşte metoda creaţiei colective (devised theatre), după cel de la Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad (Ai mei erau super!) şi cel al Teatrului Municipal din Baia Mare (Poveşti din bucătărie). Actorii - Radu Horghidan (Radu), Ionuţ Moldoveanu (Ionuţ), Ştefan Forir (Ştefan) şi Răzvan Clopoţel (Răzvan) - îşi amintesc întâmplări din viaţa reală, relaţia mamă-fiu, la diferite vârste, care vor fi transpuse în spectacol, pe un text lucrat în colectiv regizor-actori, iar actriţele - Svetlana Friptu (mama lui Radu), Ana Maria Ciucanu (mama lui Ionuţ), Elena Anghel (mama lui Ştefan), Oana Mogoş (mama lui Răzvan) - transformă în figurări scenice, credibile, mamele reale ale celor patru "băieţi". Cuplurile sunt bine armonizate, fiecare are ceva singular de reliefat, jocul actorilor fiind autentic şi distinctiv.

Ȋn finalul serii, cu spectatorii rânduiţi de o parte şi de alta a scenei exterioare, din strada Mihai Eminescu, într-un aer ceva cam rece, Teatrul de Nord din Satu Mare a prezentat Bacantele (fără mască), un text rescris în manieră antică de Maria Manolescu, după Euripide, în regia lui Dragoş Alexandru Muşoiu. Textul păstrează personajele antice, dar le aşază în contextul mişcărilor sociale din spaţiul românesc, manifestaţii anti-mască sau împotriva restricţiilor pandemice de orice fel, cu trimitere chiar şi spre dramaticul protest din 10 august 2018. Originalitatea spectacolului este amplificată şi de costumele cu elemente antice, create de Cristina Milea, care aduc un plus de spectaculos, dar şi de ilustraţia sonoră semnată de Cári Tibor. Conflictul parodic are loc între cei de la putere, fie chiar şi zei, şi opoziţie, ori norod, iar strada brăileană pare spaţiul ideal. Un spectacol de echipă, pe care Dragoş Alexandru Muşoiu l-a orchestrat sofisticat.

Metamorfoze, cel de-al doilea spectacol cu care echipa din Satu Mare a participat la eveniment, un spectacol-concert "pus la cale" de trupa Fără Zahar, pe versuri de Bobi Dumitraş, regie muzicală - Bobo Burlăceanu, are ca fundament nuvela Metamorfoza lui Kafka. Mai multe specii de insecte, într-o alegorie antrenantă, ancorate în tot ce este actual, aduc în faţa publicului tipologii umane cu problemele şi neajunsurile lor. Actorii cântă şi dansează, într-un spectacol plin de ritm, ridiculizând, ironizând, într-un univers autentic, cu momente sugestive, dublate de ilustrative proiecţii video, într-un timp supradimensionat. Ambele spectacole probează disponibilităţile trupei sătmărene, cu actori de toate vârstele, deschişi către reprezentaţii moderne, către forme noi.

Ultimul spectacol din festival, prezent la Sala Mare a instituţiei brăilene, Genul acuzativ, al Teatrului "Regina Maria" din Oradea, împleteşte comicul cu tragicul, în replici directe, de o sinceritate dureroasă, uneori, prin intermediul cărora personajele îşi "rezolvă" problemele familiale, devenite în timp frustrări. Autorul şi totodată regizorul montării, Mimi Brănescu, rescrie pentru trupa orădeană propriul text Şi negru şi alb şi gri, montat în anul 2017, la Teatrul Metropolis din Bucureşti.

Spectacolul, construit în nota-i cunoscută, de cel care cu mult umor se autointitulează "un actor care scrie şi un autor care montează", destinde, amuză spectatorul, dar, mai ales, oferă partituri excelente pentru actori, dându-le acestora posibilitatea de a mânui cu abilitate stări, reacţii, energii, demonstrându-şi capacităţile de transpunere în personaj, cum este cuplul Tania-Ionel. Tania (Adela Lazăr), monument de prostie şi egoism, prefăcută, intrigantă şi profitoare, în acelaşi timp, pune actriţa în ipostaze ofertante pe dimensiunea talentului ei. Ionel (Richard Balint) bărbatul depersonalizat, sub papucul nevestei, capătă însuşiri uraganice în scena în care albinele ucise devin parcă o chintesenţă a neîmplinirilor conjugale din familia sa. Actorul dă sens, cu un umor savuros, replicilor încărcate de dramatism, jonglând cu lejeritate paleta-i de posibilităţi. Un spectacol apreciat de publicul larg, un succes în seara brăileană.

Cortina s-a lăsat peste cele nouă zile de festival, dar spectatorii îşi încetineau parcă ieşirea din foaier, pentru că (nu-i aşa?), de un eveniment reuşit te desparţi cu greu. "Publicul din acest oraş este un public exigent şi deschis la provocări, la inedit. Sunt sigur că publicul ne va semnaliza către ce să ne focusăm căutările viitoare", afirma managerul Teatrului "Maria Filotti", regizorul Radu Nichifor, într-un interviu, despre spectatorii şi proiectele sale din viitor.