noiembrie 2021
Les Films de Cannes à Bucarest, 2021
7 fără 10 dimineața. Novicele Cristina (Ioana Bugarin) pleacă din mânăstirea unde locuiește de 3 luni. Maica Mina (Nora Covali) îi înlesnește legătura cu lumea, aranjând ca la poarta mânăstirii să fie așteptată de taxiul condus de fratele ei, Albu (Valeriu Andriuță). Mașina o lasă pe fată la poarta spitalului din oraș, șoferul repetându-i apăsat că o va aștepta, la gară, la ora 5 a după-amiezii, să o ducă înapoi la mânăstire.

7 fără 10. Inspectorul de poliție Marius Preda (Emanuel Pârvu) schimbă bateriile ceasului din biroul său și acesta reîncepe să funcționeze.

5 după-amiaza. Radioul mașinii acordat pe Radio România Actualități anunță ora exactă. Au trecut 24 de ore de când Cristina nu s-a prezentat la întâlnirea cu Albu.

***


Miracol continuă Neidentificat și premerge al treilea titlu (încă nenumit) al trilogiei pe care Bogdan George Apetri o dedică orașului său natal, Piatra-Neamț, țării sale de baștină (cineastul trăiește de mai bine de un deceniu în New York, predând regie de film la Columbia University School of the Arts), meseriei de polițist, timpului prezent, dreptății, răului, reașezării lumii pe un ipotetic făgaș al binelui.

Construit pe o succesiune de simetrii ce amintește de proza fantastică a lui Mircea Eliade, scenariul Miracol-ului așază, față în față / unul după altul, șoferii / mesagerii / luntrașii vieții și pe cel al morții, timpul care curge și timpul care stă, credința în Dumnezeu ori superstiții și încrederea în știință și rațiune, viața în mânăstire și viața de dincolo (de zidurile mănăstirii), realul și fantasticul.

Camera Miracol-ului (director de imagine: Oleg Mutu) portretizează, panoramează, filmează oblic, filmează perpendicular și, în secvența-cheie de final, unește cadrele temporale cu o eleganță și subtilitate cu totul excepționale.

Sunetele Miracol-ului (o echipă internațională de 7 profesioniști condusă de cehul Jirí Klenka, supervizor sunet) accentuează presimțiri, potențează contraste, contribuie, secvențial, la sublinierea și îngroparea sacrului în profan.

Muzicile Miracol-ului vin de la radiourile mașinilor, de la stația locală de local oldies, de la cei care nu mai sunt urmare a unor morți violente (Mihaela Runceanu, Mălina Olinescu, Laura Stoica, Ioan Luchian Mihalea) și de la o legendă cu aură nemuritoare (Gică Petrescu).

Mașinile Miracol-ului găzduiesc discuții în care (post)-modernul și (așa-zisul)-tradițional se înfruntă deschis. De o parte, credința / superstiția în semne, neîncrederea în viitor, abandonarea sinelui în mâinile unui Dumnezeu sau ale sorții. De cealaltă, un medic ori un polițist propun argumentul și deducția, instrumente cu care sinele își construiește propria înțelegere și propriul drum.

E ceva în acest (moto)-univers vizual și auditiv al duo-ului Apetri - Mutu care amintește de Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Poate precizia matematic-angoasantă a ancorării în real (cu ale cărei instrumente Apetri se joacă suficient de deștept și ingenios pentru ca, uneori, să realizăm că nici realul nu mai e cea fost), poate presentimentul tragediei, poate angoasa indusă de încercarea demontării, până în cele mai mici amănunte, a răului.

***

Polițistul lui Emanuel Pârvu împrumută metodele / metehnele polițistului lui Bogdan Farcaș din Neidentificat. Aceeași disperare, aceleași măsuri extreme. Aparent, motivațiile sunt cum nu se poate mai diferite. Aparent. În esență, păcatele adânci (de-o pildă, adulterul) fac jocurile, se cer pedepsite, răzbunate, îndreptate. În adâncuri, Miracol și Neidentificat ar putea fi episoadele 11 și 12 din Dekalog-ul lui Kieslowski.

Element-cheie în Neidentificat, proba ADN lipsește în Miracol, afectând parțial credibilitatea poveștii. E singura scădere a unui scenariu impresionant. E o scădere ce poate va fi îndreptată / explicată în partea finală a trilogiei. Acolo unde multe mai au a se lămuri. Cum ar fi, de pildă, relația Cristinei cu maicile, ostilitatea explicită a Maicii Sofia (Cătălina Moga), aerul dictatorial al Maicii Starețe (Natalia Călin), jocul alunecos, poate la două capete, al Maicii Mina.

***

Miracol ne așază în față alegeri și ne invită să facem deducții: tu ce ai fi făcut în locul polițistului lui Emanuel Pârvu (asemenea lui Bogdan Farcaș în primul rol al trilogiei, Pârvu face un rol principal masculin care te ia cu totul în lumea lui, de zici că te materializezi în conștiința personajului, ca într-un alt film faimos românesc cu polițiști)? Ce crezi că i-a spus Cristina la ureche (cu maximă economie de mijloace, Ioana Bugarin iradiază mult peste jumătatea de film în care ocupă rolul principal) iubitului?

Medicii Miracol-ului sunt luntrași ce ocupă etaje bine definite în arhitectura spitalului ce e uneori o metaforă pentru viață. Obstetrica undeva sus, medicina legală jos, cât mai jos. Neurologia, undeva între.

Mașinile Miracol-ului sunt conduse, la rându-le, de luntrași ce le îndreaptă spre lumină / spre întuneric. Răul e ușor de anticipat și de recunoscut. Binele apare când nimeni nu se mai așteaptă și aproape că trece neobservat. L-ați văzut?


Descarcă programul Les Films de Cannes à Bucarest 2021 aici


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus