noiembrie 2021
Les Films de Cannes à Bucarest, 2021
7 fără 10 dimineaţa. Novicele Cristina (Ioana Bugarin) pleacă din mânăstirea unde locuieşte de 3 luni. Maica Mina (Nora Covali) îi înlesneşte legătura cu lumea, aranjând ca, la poarta mânăstirii, să fie aşteptată de taxiul condus de fratele ei, Albu (Valeriu Andriuţă). Maşina o lasă pe fată la poarta spitalului din oraş, şoferul repetându-i apăsat că o va aştepta, la gara, la ora 5 a după-amiezii, să o ducă înapoi la mânăstire.

7 fără 10. Inspectorul de poliţie Marius Preda (Emanuel Pârvu) schimbă bateriile ceasului din biroul său şi acesta reîncepe să funcţioneze.

5 după-amiaza. Radioul maşinii acordat pe Radio România Actualităţi anunţă ora exactă. Au trecut 24 de ore de când Cristina nu s-a prezentat la întâlnirea cu Albu.

***


Miracol continuă Neidentificat şi premerge al treilea titlu (încă nenumit) al trilogiei pe care Bogdan George Apetri o dedică oraşului său natal, Piatra-Neamţ, ţării sale de baştină (cineastul trăieşte de mai bine de un deceniu în New York, predând regie de film la Columbia University School of the Arts), meseriei de poliţist, timpului prezent, dreptăţii, răului, reaşezării lumii pe un ipotetic făgaş al binelui.

Construit pe o succesiune de simetrii ce aminteşte de proza fantastică a lui Mircea Eliade, scenariul Miracol-ului aşază, faţă în faţă / unul după altul, şoferii / mesagerii / luntraşii vieţii şi pe cel al morţii, timpul care curge şi timpul care stă, credinţa în Dumnezeu ori superstiţii şi încrederea în ştiinţă şi raţiune, viaţa în mânăstire şi viaţa de dincolo (de zidurile mănăstirii), realul şi fantasticul.

Camera Miracol-ului (director de imagine: Oleg Mutu) portretizează, panoramează, filmează oblic, filmează perpendicular şi, în secvenţa-cheie de final, uneşte cadrele temporale cu o eleganţă şi subtilitate cu totul excepţionale.

Sunetele Miracol-ului (o echipă internaţională de 7 profesionişti condusă de cehul Jirí Klenka, supervizor sunet) accentuează presimţiri, potenţează contraste, contribuie, secvenţial, la sublinierea şi îngroparea sacrului în profan.

Muzicile Miracol-ului vin de la radiourile maşinilor, de la staţia locală de local oldies, de la cei care nu mai sunt urmare a unor morţi violente (Mihaela Runceanu, Mălina Olinescu, Laura Stoica, Ioan Luchian Mihalea) şi de la o legendă cu aură nemuritoare (Gică Petrescu).

Maşinile Miracol-ului găzduiesc discuţii în care (post)-modernul şi (aşa-zisul)-tradiţional se înfruntă deschis. De o parte, credinţa / superstiţia în semne, neîncrederea în viitor, abandonarea sinelui în mâinile unui Dumnezeu sau ale sorţii. De cealaltă, un medic ori un poliţist propun argumentul şi deducţia, instrumente cu care sinele îşi construieşte propria înţelegere şi propriul drum.

E ceva in acest (moto)-univers vizual şi auditiv al duo-ului Apetri - Mutu care aminteşte de Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Poate precizia matematic-angoasantă a ancorării în real (cu ale cărei instrumente Apetri se joacă suficient de deştept şi ingenios pentru ca, uneori, să realizăm că nici realul nu mai e cea fost), poate presentimentul tragediei, poate angoasa indusă de încercarea demontării, până în cele mai mici amănunte, a răului.

***

Poliţistul lui Emanuel Pârvu împrumută metodele / metehnele poliţistului lui Bogdan Farcaş din Neidentificat. Aceeaşi disperare, aceleaşi măsuri extreme. Aparent, motivaţiile sunt cum nu se poate mai diferite. Aparent. În esenţă, păcatele adânci (de-o pildă, adulterul) fac jocurile, se cer pedepsite, răzbunate, îndreptate. În adâncuri, Miracol şi Neidentificat ar putea fi episoadele 11 şi 12 din Dekalog-ul lui Kieslowski.

Element-cheie în Neidentificat, proba ADN lipseşte în Miracol, afectând parţial credibilitatea poveştii. E singura scădere a unui scenariu impresionant. E o scădere ce poate va fi îndreptată / explicată în partea finală a trilogiei. Acolo unde multe mai au a se lămuri. Cum ar fi, de pildă, relaţia Cristinei cu maicile, ostilitatea explicită a Maicii Sofia (Cătălina Moga), aerul dictatorial al Maicii Stareţe (Natalia Călin), jocul alunecos, poate la două capete, al Maicii Mina.

***

Miracol ne aşază în faţă alegeri şi ne invită să facem deducţii: tu ce ai fi făcut în locul poliţistului lui Emanuel Pârvu (asemenea lui Bogdan Farcaş în primul rol al trilogiei, Pârvu face un rol principal masculin care te ia cu totul în lumea lui, de zici că te materializezi în conştiinţa personajului, ca într-un alt film faimos românesc cu poliţişti)? Ce crezi că i-a spus Cristina la ureche (cu maximă economie de mijloace, Ioana Bugarin iradiază mult peste jumătatea de film în care ocupă rolul principal) iubitului?

Medicii Miracol-ului sunt luntraşi ce ocupă etaje bine definite în arhitectura spitalului ce e uneori o metaforă pentru viaţă. Obstetrica undeva sus, medicina legală jos, cât mai jos. Neurologia, undeva între.

Maşinile Miracol-ului sunt conduse, la rându-le, de luntraşi ce le îndreaptă spre lumină / spre întuneric. Răul e uşor de anticipat şi de recunoscut. Binele apare când nimeni nu se mai aşteaptă şi aproape că trece neobservat. L-aţi văzut?


Descarcă programul Les Films de Cannes à Bucarest 2021 aici


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus