Bănuiala inițială este confirmată. Julie (Renate Reinsve) protagonista propusă de Joachim Trier nu este o persoană periculoasă, ci doar uluitor de nehotărâtă. Este atât de inconstantă în toate alegerile sale - își caută fără încetare, în cele mai neașteptate locuri, fie cariera, fie dragostea - încât realizezi că singura constantă este inconstanța.
Începe ca fată cuminte și tocilară, studentă la medicină, pentru ca, nitam-nisam, să fie interesată de "interiorul" omului, de ceea ce se întâmplă în mintea și sufletul său. Stagiul psihologizant nu durează nici el prea mult, singurul rezultat terapeutic fiind o partidă de sex cu unul dintre profesori. Apoi își va căuta drumul în lumea artistică, unde îl întâlnește pe Aksel (Anders Danielsen Lie), un desenator de romane grafice underground aflat la mijlocul vieții, frământat de chestiunile specifice vârstei (toți prietenii lui au copii, ar trebui să facă și el?, ce înseamnă cu adevărat arta sa dincolo de succesul comercial?, etc.)
Deși relația cu Aksel este plină de substanță pentru Julia, ea dorește mai mult. Este îndrăgostită de schimbare, de căutarea unor profesii sau unor iubiți întotdeauna dincolo de linia orizontului. Așa că începe o relație și cu Eivind (Herbert Nordrum), un barista tânăr și relaxat, cu care împarte o pasiune senzorială aparte.
Filmul marchează însă drame puternice în dezvoltarea Juliei, care conferă un relief aparte personalității de fluturaș a acesteia și scoate povestea din zona roz a comediei romantice, adăugându-i serioase note tragice.
Tot pentru a ieși din chingile genului lejer, Joachim Tier introduce și momente impresioniste, care adaugă căldură clișeelor de comedie romantice. O scenă iconică în care tot și toți îngheață, singura vie și cu roșu în obraji fiind Julie, transpune excelent emoția oricărui început amoros. Apoi, oarecum manieristic, după consumul de ciuperci halucinogene, este însoțită de o plonjare în inconștientul ei ne prezintă traumele din copilărie ce se permanentizează în viața adultă.
Renate Reinsve interpretează toată această gamă de peripeții cu un amestec fascinant de candoare și seriozitate. Nu cade în hilar și păstrează permanent o notă de încrâncenare, performanță recunoscută de altfel și prin premiul de interpretare feminină al Festivalului de la Cannes din 2021.
Ironia binevoitoare cu care tratează căutările tinereții este o marcă puternică a lui Trier. Filmul este structurat în douăsprezece capitole însoțite de un prolog și de un epilog ca și cum ar fi un bildungsroman în care construcția caracterului ar fi liniară și previzibilă, ca o clădire ce se ridică metodic începând cu temelia și terminând cu acoperișul. Dar, ca în viață și contrar idealurilor iluministe a omului rațional și stăpân pe sine, înțelepciunea de final a Juliei nu se rezumă la un surâs dulce-amărui.
Așadar, Verdens verste menneske / The Worst Person in the World / Cea mai rea fată din lume este la bază un amestec de comedie romantică cu o poveste de maturizare, dar depășește cadrele strâmte ale genului cu inovații bine orchestrate. Profunzimea și complexitatea personajelor, interpretarea reușită Renate Reinsve și a lui Anders Danielsen Lie, micile, dar importantele explorări impresioniste, captează excelent seriozitatea căutării bezmetice a tinereții.