Un film franţuzesc de elită - De battre mon coeur s'est arrêté

Mai rar, dar se întîmplă. Un francez, Jacques Audiard, a realizat un remake după un film american, în speţă Fingers de James Toback. În filmul american din 1978, Harvey Keitel interpreta rolul unui tînăr scindat între două laturi opuse ale personalităţii sale, între afinitatea cu membrii unei bande de mafioţi şi pasiunea pentru pian, renăscută odată ce-l reîntîlneşte, după 10 ani, pe agentul defunctei sale mame pianiste. Inspirîndu-se din munca altuia, Jacques Audiard face un film foarte personal şi foarte puternic. Mafioţii sunt înlocuiţi cu alt fel de cîini - brokerii imobiliari din Paris, alături de care eroul Tom e la începutul filmului realmente ca un monstru de duritate. Îţi vine să-i dai cu ceva în cap, mai ales că are aerul acela insolent pe care numai Romain Duris îl poate arbora, că e rău cu iubita mai tînără a tatălui, că nu pare să existe nimic nici înăuntru, nici în afara lui, numai un gol îngrămădit cu muzică electronică, fete de ocazie şi cafteli în cîrciumi.

Jacques Audiard, de a cărui subtilitate şi forţă spectatorii bucureşteni s-au putut convinge, acum cîţiva ani, în Sur mes lèvres, reuşeşte să facă un film noir urban cu personaje tăiate în piatră, care e în acelaşi timp şi poate mai ales filmul unei deşteptări. E un film centrat pe personajul principal care de-a lungul filmului se leapădă de pielea macho a monstrului urban pentru a-şi asuma latura sensibilă, feminină, şi pentru a depăşi poate trauma morţii mamei sale. Şi inima mi se opri în loc / De battre mon coeur s'est arrêté e, cred, filmul care pleacă de la masculin şi ajunge la feminin. Totul sub hainele unui film dur, rău. Thomas se leapădă de figura tatălui, de tentaţia de a ajunge ca acesta, o brută tristă şi nefericită, şi reuşeşte să se reataşeze de imaginea blîndă a mamei pe care o va regăsi în persoana tinerei profesoare de pian. Rar un personaj atît de bogat şi rară o interpretare atît de bună cum face Romain Duris, care ar fi meritat anul trecut la Berlin premiul de interpretare masculină (filmul a luat, finalmente, premiul pentru coloană sonoră). Stăpîn pe mijloacele sale, Audiard face un tur de forţă, începînd şi terminînd în aceeaşi notă puternică, dar făcînd să gliseze planurile. Pe negîndite. Scenariul e atît de bine scris încît peripeţiile eroului între start şi finiş, între rece şi cald, par semne ale dorinţei eroului de a se schimba, uneori rezistenţe ale vechii personalităţi. Nu vă uitaţi la titlu. Nu rataţi acest film care spune şi prin titlu că alegerile cele mai bune din viaţă se fac cu inima.