Exerciții de păreristică (II) - Cel mai bun actor în rol principal la Oscar, 2022

Javier Bardem pentru Being the Ricardos
Pe locul ăsta cred că ar fi trebuit să fie Leonardo diCaprio pentru rolul din Don't Look Up da' relația lui de love-hate cu Academia pare să mai fi produs un episod care, iată, i-a făcut un bine lui Bardem.
Povestește într-un interviu că s-a luptat cu lipsa de încredere născută din faptul că a trebuit să cânte în rolul ăsta dar că, în final, a fost un "reawakening". Și mi se pare frumos să vezi că un actor de 53 de ani cu un Oscar câștigat și alte trei nominalizări, incluzând-o pe aceasta, se vulnerabilizează în felul ăsta.
Rolul mi se pare călduț. Fermecător și executat fără de pată, dar lipsit de strălucirea marilor victorii.

Benedict Cumberbatch pentru The Power of the Dog
Omul ăsta e un savant al actoriei. Nu mi se pare că anvergura lui actoricească e pusă în vitrină în rolul de față dar, per total, e ca un fenomen meteorologic extrem atunci când joacă. Pentru mine, probabil cel mai puternic exemplu în sensul ăsta rămâne ce face în Frankenstein, montarea lui Danny Boyle de la Teatrul Național din Londra.
În The Power of the Dog mi se pare distribuit mai degrabă contraintuitiv dar felul în care portretizează masculinitatea toxică evită cu dibăcie clișeele. E doar a doua lui nominalizare iar "bătălia" se dă între el și Will Smith. Cred că nu va câștiga de data asta, dar opinez că până-și termină cariera o să aibă o colecție similară cu a lui Daniel Day Lewis.

Andrew Garfield pentru tick, tick...BOOM!
Pe cât de plăcut pare că e Garfield ca personalitate, pe atât de tare nu mă înnebunesc după el ca actor. E ceva ce mă lasă rece în formele lui de interpretare. Are un soi de dimensiune brechtiană care îmi creează impresia că își comentează rolul în timp ce-l joacă. Nu reușesc să-i pătrund "răceala" dar îmi e clar că e legat de o nepotrivire strict personală. Am pus în ghilimele "răceala" pentru că, structural vorbind, e de fapt vulnerabil și candid în rolul ăsta dar asta nu ajunge la mine.
Mi se pare că ar fi fost mai potrivită o nominalizare la actor în rol secundar pentru ce face în The Eyes of Tammy Faye. Nu are nicio șansă la premiu, dar marchează a doua nominalizare pentru actor în rol principal, după Hacksaw Ridge.

Will Smith pentru King Richard
E la a treia nominalizare pentru interpretare (după Ali și The Pursuit of Happyness) și pare că se va aplica sintagma "a treia oară-i cu noroc". În cazul de față nu va câștiga datorită norocului ci pentru că face un rol foarte bun. Poate că norocul e legat de faptul că nu are contracandidați cu performanțe ieșite din comun.
Renunță cu grație la farmecu-i caracteristic și ne arată un Richard Williams ale cărui trăsături nefericite îl pun pe Smith în poziția de a juca, simplu fie spus, de toate. Și o face cu un soi de încăpățânare vecină cu excelența.
Nu cred că e un rol care va rămâne în analele filmului dar, de va câștiga, încununează cariera unui actor ale cărui multe apariții în filme comerciale au umbrit un amplu potențial creativ.

Denzel Washington pentru The Tragedy of Macbeth
Denzel e... Denzel. Domnul Denzel. În filmul ăsta livrează versuri în engleza shakespeariană cu aceeași lejeritate cu care vorbește în rolurile de bad boy from the hood. Te învăluie și te poartă într-o călătorie prin tenebrele minții și ale spiritului uman cu o forță frisonantă.
E la a noua nominalizare la Oscar și e fără îndoială unul dintre cei mai mari actori ai cinema-ului modern. Iar timpul petrecut în meseria asta oferă interpretării din Macbeth o greutate imposibil de replicat fără să ai în tolbă atâta experiență.

Cine câștigă: Will Smith
Cine mi-aș dori să câștige: Will Smith